Ignat

Costum negru, masina neagra, viata in roz. Se priveste linistit in geamurile negre de la limuzina si zambeste in timp ce isi sterge ceafa lata cu o batista. E o zi minunata de facut bani, de furat vieti, de distrus oameni. Urca in masina, pleaca cu scart, franeaza cu zgomot in fata Casei Poporului.
O mana intinsa din partea unui batran zdrentuit, ce ii cere mila. El trece mandru, arunca o privire plina de dispret catre batran, scuipa si trece mai departe nepastor. Ochii batranului privesc inlacrimati cum se indeparteaza. Azi o sa fie inca o zi fara mancare.
In Casa, e ora dejunului. Mese intregi intinse, pline cu mancare din belsug. Si porci imbracati la costum se infrupta batandu-se pe burta si razand zgomotos. Mirosul de parfumuri scumpe nu le acopera mirosul de cocina. Si mananca zcomotos, plescaie, rumega cu viteza, razand demonic.
Apoi rutina zilnica, legi de votat, oameni de distrus, mase de dobitoci trimise catre pierzanie. Sedinte incheiate, drum spre masina.
Batranul e tot in fata portilor, ghemuit de frig, privindu-l iar de sub cartoanele din care isi facuse culcusul. Din nou nepasdaere, ba mai mult il priveste si isi acoepra gatul cu fularul lui de casmir. Porneste masina, plangandu-se ca la 50.000 cat a dat pe ea, "nu se incalzeste instant, pe gerul asta nenorocit". Pleaca. Strazi aglomerate, claxoane, noxe. O mama isi tine cei trei copii de mana si traverseaza strada. Frana brusca, injuraturi, lasa geamul jos si ii striga: "Curvo!!! Du-i la orfelinat nu mai umbla cu ei pe strazi! S-a umplut lumea de bastarzi saraci."
Ajunge in fata vilei, deschide portile, parcheaza si coboara din masina.
De undeva, doi ochi ii urmaresc fiecare miscare. Ochii respira ritmic ascunsi, un zgomot de piedica trasa se aude din dreptul lor si apoi..."Hei porcusorule! Cum ti-a mers azi?"

Porcul ridica privirea catre locul de unde ii vorbisera ochii si se priveste in reflectia lunetei. O bubuitura puternica sparge cerul, un caine latra speriat si in rest vede sange pe pavaj, pe masina pe costumul lui scump. In ca un porc mort inainte de Craciun si in seara asta o sa mai fie si altii.
E ziua Ignatului!

All i want for Christmas is...

Grupul vesel va ureaza : "Sarbatori Fericite!"

Din Dolj si pana-n Olt si pana-n Valcea...

....Sibiu si pana sus la Paltinis! Am rescris putin versul si l-am adaptat pentru weekendul trecut. Salutari din nou Sibiului, pe care l-am vazut si in haine de sarbatoare. Mai magic, decat de obicei!
Umbra lui Mircea, la Cozia ne-a salutat inainte de a ne pierde prin serpuirea Oltului printre munti. Cisnadie si Cisnadioara sunt 2 localitati sibiene foarte frumoase si o sa trebuiasca sa le vad odata la pas. Ideea plecarii de sambata era sa ne dam cu sania, dar ne-am dat mai mult cu umbrela. Paltinisul a fost aproape mort, dar cu un pic de suflu oltenesc si un pid de spirit de fraternizare, l-am resuscitat.
Ceea ce trebuia sa fie o escapada de o zi, (da Ciupi si eu te iubesc :D ), in timpul unei ciorbe in paine, s-a transformat intr-o mini tabara.

 Ahaaaaa.....si acum iti distrug bulgarele!!!

 I R Babooonnn!!

Si-mi place cum de fiecare data cand plecam pe undeva, trebuie sa aratam ca suntem olteni si mai ales  imi place cum fraternizeaza oamenii la bautura. Grupul din Rasinari, ne-au chemat la ei acasa, grupul din Sibiu a facut schimb de bautura cu noi, am cantat, am ras, ne-am unit.

Dacia Aeterna

“-Nimic nu e pierdut niciodata.

-Ai pazit legea chiar cand a fost vorba de copilul tau?

-Am pazit o singura lege: sa nu ne plecam genunchii niciodata, in fata nimaniui!

-Nici chiar in fata zeilor ?

-Nici !

-Sarmisegetuza e pierduta.

-Dar noi ? Dar ei ? Dar eu ? Noi suntem morti? Atata timp cat ma voi putea misca, atat timp cat va fi un singur daca care va vrea sa traiasca liber, ne vom bate pe acest pamant, bun si frumos. Daca nu mai avem cetati, ne vom bate in ruinele lor si cand va mai fi o singura palma de pamant pe care sa putem sta in picioare, ne vom bate pentru palma aceea"

Cam asa ne invata istoria ca au fost romanii, inca de pe vrema dacilor. Ne-am luptat mereu pentru ce a fost al nostru, nu am plecat niciodata sa cucerim alte tinuturi, in schimb ne-am aparat cu sfintenie ce a fost al nostru. Unitatea Romaniei de azi, s-a dorit inca de pe vremea dacilor, cand, sub conducerea lui Burebista, triburile imprastiate pe toata suprafata carpato-danubiano-pontica, s-au unit, formand Dacia moderna. Si ne-am aparat apoi de atacurile triburilor nomade, ne-am opus cu putere asalturilor romane. Si-apoi, cand am cazut in mainile dusmanilor, am preferat sa murim de mana noastra decat sa ne omoare ei.

Umbra lui Mircea la Cozia, vegheaza Oltul si acum si ii auzim ecourile cand trece prin camerele manastirii. Sus la Poienari, se aud si acum strigatele de durere ale dusmanilor lui Tepes, in timp ce acesta isi ia masa linistit langa tepele in care acestia stau atarnati. La Alba Iulia, se aud azi pasi de cavalerie si sunete de trambita, in timp ce Mihai Viteazul intra pe portile cetatii si se proclama: "Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei".  

Istoria continua si se scrie zilnic. Faptele mari, sunt facute de oameni mici,pe care istoria o sa-i faca mari. Romania insasi, e o tara mica, dar pe care timpul a facut-o mare. Lumea scria si azi pe tablite cu pana, daca nu era Romania cu Petrache Poenaru al ei si tocul lui cu rezervor. Lumea inca traversa oceanele pe vapor si nu zbura niciodata daca nu existau genii ca Vuia, Vlaicu sau Coanda. Istoria sporturilor nu primea niciun 10 perfect la un concurs de gimnastica, daca Nadia nu pasea pe barna, Stoker nu-si mai scria niciodata cartea daca nu auzea de misticismul Carpatilor si de traditiile legate de ocult din tara noastra.

La multi ani, români! La multi ani România!

Craiova vrea sport!

Ieri, s-au disputat la Sala Sporturilor, partide de baschet, atat la fete cat si la baieti. Fetele au intalnit echipa din Arad, in timp ce echipa baietilor a avut de infruntat pe cei de la Asesoft Ploiesti. Amele echipe au pierdut, dar asta e mai putin important. Ce e mai important, e faptul ca lumea vine sa vada sport, lumea vine sa incurajeze echipele locale, indiferent ca joaca fotbal, handbal volei sau orice alt sport. Pai la un meci de baschet, care nu e un sport foarte popular la Craiova, in tribune au fost oameni de toate varstele: de la copii de 3-4 ani pana la oameni in varsta, 70-80 de ani, care au aplaudat si mai sa sara din tribune cand se puncta vreun cos.
Craiova are nevoie de sport, se spectacol. Steagul alb-albastru s-a intins peste toata peluza la un simplu meci de baschet si lumea inca mai canta "Oltenia, eterna terra-nova". Craiova traieste prin sport, respira prin strigate de peluze, Craiova are sange mai mult decat nobil: alb pur - albastru regal.
Craiova isi vrea fotbalul inapoi, vrea sa umple iar pana la refuz stadionul, sa aibe strazile blocate de oameni care vorbesc aceasi limba, au acelasi sange si aceasi credinta.
Craiova, vrea polivalenta aia terminata, sa poata sa vada si ea meciuri in sali in care incap mai mult de 200 de oameni. Indiferent de sport, daca echipa va purta alb-albastru, oamenii o vor incuraja.
Indiferent de cine, ce, cui a vandut, a imprumutat sau a furat, indiferent de cine e de vina pentru ca nu mai avem echipa in orasul asta minunat, readuceti Craiova, craiovenilor si nu numai lor.
Indiferent ca Mititelu, trebuie sa-i dea lu' Piturca bani, indiferent ca Dragomir sta cu frica de Mititelu, indiferent ca Sandu e tot presedinte FRF, reinviati Craiova, caci:


"Craiova nu este a mea şi nici a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor!"

Hai la eutanasiere!

S-a votat legea aia prin care s-a permis eutanasierea cainilor vagabonzi. bun, nicio tara civilizata nu are caini e strazi, in nicio tara occidentala nu exista riscul sa fi muscat de caini pe strazi. Bucurati-va romani, copii vostri o sa fie in siguranta de acum inainte! Nu o sa mai fie caini! Dar dobitocilor care sunteti de acord cu asta, cu restul pericolelor de pe strazi (si nu numai) cum ramane?
Cum ramane cu pedofilii, care primesc 10-15 ani de puscarie pentru ca au distrus pe viata o copila de 11 ani? Pe aia nu-i eutanasiem sau mai bine ii tinem pe banii nostri intro puscarie? Cum ramane cu taranii cu carnete cumparate de la librarii, care trec peste tine pe trecerea de pietoni? Spaga cui trebuie si au scapat fara nimic, maine sunt la loc pe strazi. Astora nu le aplicam injectia letala?
Cum ramane cu sotii, tatii, chiar parintii alcolici ce vin acasa in fiecare seara pusi pe scandal si isi terorizeaza familia, isi bat copii si ii maltrateaza? Astora le mai dam o vodka si ii lasam in viata sa-si terorizeze si sa chinuie in continuare familiile chiar in casa lor. Astia nu merita oare pedeapsa capitala?
Tiganii care se uita dubios dupa tine cand treci pe langa ei, cu astia ce facem? Au aceasi miscare ca si cainii aia pe care aveti liber sa-i omorati: te privesc lung, imcep sa vorbeasca intre ei si in orice clipa pot sa sara la tine. Pe astia nu-i spanzuram in lanturi de hingheri?
Sau nu putem aplica legile astea unora care vorbesc. Cainii si orice alt animal, sunt animale, n-au puterea sa riposteze. Macar daca aplicati legea asta asupra cainilor, faceti-o in mortii ei de lege valabila pentru orice amenintare
E bine ca avem liber sa scapam de caini, ca sa poata copii nostrii sa mearga linistiti pe strazi! Dar cu restul de pericole cum ramane? Ce daca fetita ta de 10 ani a fost violata si batuta de un tigan, dupa ce acesta a dat cu masina peste ea pe trecerea de pietoni, dar macar nu a fost muscata de caini. Ce conteaza ca baietelul de 9 ani sta bagat sub plapuma acasa si acsulta cum in camera alaturata, barbatul beat isi bate nevasta si apoi o sa intre si in camera sa sa-i mai traga si lui cativa pumni? Macar azi, in timp ce se intorcea de la scoala nu a fost alergat de niciun caine!
 
O mare MUIE pentru legile voastre de cacat!!!!

Zi libera

Aproape ca pe vremuri, doar eu castile si rucsacul, pe jos explorez un oras. Ieri, a fost sa fie Valcea. Nu-l mai facusem de mult timp pe jos. Asezare frumoasa, bagata intre dealuri, cu oameni ok. Oras curat, fara prea multe cladiri vechi insa oras frumos.
Va las cu cateva poze...

Drumuri de noapte

Promisiune sa vad Ranca si implicit Transalpina ziua! Noaptea am vazut de atatea ori traseul ala si de fiecare data am zis ca o sa mergem si ziua pe acolo.
Azi noapte, aproape ca am fost in rai. Dupa ce am trecut de nori, am dat de luna aia aproape plina ce lumina totul, fiecare margine de stanca, fiecare piatra, fiecare petec de zapada. Si liniste, ata de liniste incat auzeai stelele cum vorbesc intre ele. Aerul mai tare si mai curat decat orice detergent, ne-a scos toate petele din plamani.
Vodka este intradevar bautura de baut pe munte. Cer senin, -8 grade C afara, 40 grade in sticla, liniste, aer proaspat, moment de nepretuit. Stai si contemplezi natura gandindu-te la maretia muntelui, in timp ce mai iei o gura din sticla, exact ca in reclamele la Discovery sau Stalinskaya. Plecam apoi spre casa dupa ce mai trecem incaodata prin nori. Sunt atat de pufosi incat iti vine sa faci bulgari din ei si sa incepi o bataie cu puf. Asfaltul negru, norii albi, contrast ca in decorurile bacoviene.
Masina aluneca pe drumul de intoarcere si-l face mai repede parca decat la dus. Acum incepe partea urata a drumului. Lasam muntele in spate, revenind cu picioarele pe pamant. Vodka e pe terminate, bere nu avem, 200 de km o sa murim de sete. Dar...ce sa fie oare in zare acolo? Pamant? O insula? Nuuuuu...e o benzinarie!!! Golden 2.1 lei doza, alimentam repede cu inca un rand si plecam mai departe. Suntem salvati pentru moment, dar ce facem cand o sa se termine si asta?!?!
Bine ca au facut astia benzinariile non-stop si le-au dotat si cu pompe de bere. Pana acasa suntem salvati.
Ora 4:00 AM. Ajung acasa, ma pun in pat si dorm pana la 12. Deseara cine stie pe unde mai ajungem!

Odaia copilariei mele

Era galbena, cu modele de var desenate cu rola, pe peretii de caramida veche. Avea ferestre pe toti cei 4 pereti, dar cel mai mult imi placea fereastra de la care vedeam gradina si restul satului.
Avea mirosul ei de vechi camera aia, indiferent cat de bine o aeriseam, indiferent cat de des faceam curatenie in ea, ea tot mirosea a apa de colonie veche, din sticlutele vechi uitate in dulap; mirosea a dusumea de lemn mancat de carii; mirosea a lemn ars in soba de teracota verde, de pe care o pasare gravata pe teracota de deasupra usii ne privea in fiecare zi.
Nu era mare, nu avea spoturi, termopane sau alte "minunatii" care definesc azi confortul. Nici macar un televizor nu era in ea si nici ca ne pasa atunci. Becul cu lumina galbena ne lumina atat doar cat sa ne aranjam aparatul cu diafilme si astea erau filmele noastre de seara.
Apoi am crescut si camera a inceput sa devina un mic club. Ne strangeam acolo la jocuri de carti, gratare facute in jarul din soba sau sa impartim banii dupa o noapte de colindat. Am ciocnit oua de paste acolo, am mancat porcul de craciun, am facut chefuri la un casetofon walkman in camera aia si ne-am distrat mai bine decat in orice club de fite de acum.
Ne-am dezvoltat simtul ingineresc in camera aia, cand, intro noapte am incercat sa improvizam un furtun din ce aveam la indemana: coperti de caiete, foaie de musama, etc. Insetati si cu damigeana de vin asezata strategic intre cele doua paturi (dar lasata acolo fara furtun) am incercat sa scoatem vin din ea cu ce am gasit prin zona.
Acolo ne faceam planurile de expeditii pentru a doua zi, acolo ne aranjam sculele pentru pescuit si ne puneam in gand sa ne trezim la 7 dimineata sa fim primii pe balta. Tot de acolo ne trezeam la 10-1, a doua zi dimineata si ne promiteam ca maine o sa ne trezim la 7 sa plecam la peste....si tot asa in fiecare zi. In camera aia ne intorceam noaptea la 2-3 si ii raspundeam bunicii din camera alaturata, care ne intreba cat e ceasul, cu acelasi raspuns: Zece, Zece!

Am fost zilele astea prin odaia aia. E verde acum, fara modele desenate, fereastra dinspre gradina a fost acoperita de mult, bunica...nu mai e alturi sa ne intrebe cat e ceasul....

Timp

Timpul inseaman bani doar pentru cei care vand ceasuri si-n jurul lor nu mai aud glasuri, doar tic-tac de secundare si fiecare ticait…doare. Ala e timp pierdut, timp pe care nu-l poti contoriza cu niciun ceas. Nicio fisiune atomica nu-ti va numara secundele petrecute singur, nicio piatra de quartz nu va vibra intrun ceas care arata mereu cifra 1.

Timpul nu se masoara in secunde, il masori in momentele petrecute langa cineva, in numarul de zambete, in imbratisari, in saruturi, in beri baute cu prietenii. Si paradoxal, atunci timpul devine invisibil: nu-l vezi cand trece, nu-i simti prezenta si ce e mai important, nu-i simti lipsa.

Calatoria in timp e posibila doar intro singura directie: inainte. Odata ce te lasi pierdut intre firele de nisip dintr-o clepsidra, oricat te-ai zbate sa scapi, nisipul te trage mai la fund sit e acopera din ce in ce mai mult. Esti prins ca pe drumul timpuli ca pe o strada cu sens unic, fara posibilitatea de a da inapoi, nici macar 50 de metrii cu spatele. Calatoria in timp e posibila si o facem in fiecare zi, doar in viitor.

Timpul pretios nu e cel care a trecut, nu e cel care urmeaza sa vina, e cel de acum. Nu poti sa joi timpul la bursa, sperand ca il vinzi acum scump si il cumperi ieftin in viitor. Daca vinzi prezentul, viitorul va fi si mai scump de cumparat si apoi prezentul de acum, va devein trecutul de atunci, facand timpul o afacere foarte proasta.

Valorifica timpul, investeste-l in lucruri care merita, pierde-l cu prietenii, uita de ceasuri cand esti langa persoana iubita!

Nu exista “n-am timp”! Exista  doar, “n-am timp de irosit pe chestii neinteresante”.

Timpul este suficient pentru oricine-l foloseste!

Hermannstadt süßen Hermannstadt...

E un adevar verificat si confirmat: Sibiul, arata la fel de bine indiferent de perioada anul, a zilei, a orei, a minutului. E la fel de magic si de atragator, in orice secunda a existentei sale. Cu ce sa incep? Cu strazile curate, casele renovate cu gust, orasul nou pus la punct si lasat la margine fara sa inghita istoria si orasul vechi? Cu indicatoarele puse in toate intersectiile la vedere? Cu parculetele lor pline de verdeata si fantani de unde poti sa ei apa? Ar fi ceva sa incep cu astea, dar prefer sa sar direct in nucleul orasului: Piata Mare, Biserica Evanghelica si restul atractiilor.
Ochii de pe acoperisuri ne-au privit si in seara trecuta la fel ca de fiecare data si oare cate nu or fi vazut ei de-alungul timpului? Stradutele inguste, te poarta pe pavajul lor printrun labirint care se invarte in jurul impozantului turn al Bisericii Evanghelice. Si e atat de liniste, aerul atat de racoros si plin de miros de iarna... parca te indeamna vremea asta sa intrii undeva sa bei ceva cald (sau rece, dupa preferinte). Si ajungi in locul ala pus perfect, in asa fel incat sa poti vedea Orasul de Jos de la fereastra.
Intrii in prima incapere, calduroasa si curata, treci de pianina care la ora asta doarme muta, si te asezi la masa din colt. Printre zecile de retete de cafea, prajituri si alte delicii, gasesti si specialitatea casei vieneze: Bere afumata! Un soi de bere neagra,cu un gust puternic de fum. Si desi, e destul de frig afara si berea e destul de rece, gustul afumat, parca te duce cu gandul al gratare facute in mijlocul verii si te incalzeste instant. E ora 0:30, mai avem cate ceva de vazut asa ca lasam Cafe Wien sa se odihneasca linistita si plecam sa ne pierdem pe strazi.
Catedrala Ortodoxa cu navele ei se vede in departare, apoi ne pierdem printrun pasaj si ajungem langa Parcul Astra. De acolo, spre zidul de fortificatie al orasului si apoi....spre casa....

Noapte buna, Sibiu, oriunde te-ai afla!

Prima zapada

Duminica am plecat spre Serbia, cu gandul sa calc si eu intr- o tara straina, fie ea si una vecina cu noi. Practic, vroiam sa vad Dunarea si de pe malul celalat.La jumatatea drumuli, ne-am dat seama ca nu putem trece cu masina daca nu e pe numele unuia dintre noi, asa ca am facut dreapta spre Targu Jiu -Novaci -Ranca. Toate bune si frumoase, drum ud de la ploaie, dar practicabil. Asta pana am inceput sa urcam mai sus de Novaci. Am vazut cum se schimba anotimpurile in doar cativa kilometrii. de la portiuni cu ceata, la portiuni cu ploaie, la portiuni cu ZAPADAAAA!!!! Si zapada din ce in ce mai mare, care cadea din ce in ce mai intens. Am urcat cat am putut si apoi ne-am intors; fara cauciucuri de iarna si lanturi nu se mai putea urca. Doi bulgari aruncati in prapastie, o ciorba calda la o pensiune si hai acasa.

Prima zapada, pe 9 octombrie...

Octombrie rosu

De cativa ani, mi se pune o boala ciudata pe bani si nu in sensul ca ma apuc sa imi cumpar chestii nefolositoare sau ca ii sparg pe nu stiu ce prostii.

Chestile pe care le fac cu banii, implica politie, bani dati catre diverse personaje si cateva chestii ilegale.

Sa o luam de la inceput…

Sfarsitul lunii septembrie – inceputul lunii octombrie, 2008 – Bucuresti.

A fost ziua in care am invatat cum sa sparg, sa pornesc cu surubelnita sis a fur o masina din parcarea cu plata a unui hotel central din Bucuresti.

Dupa o plimbare pe jos prin oras, ajuns aproape de hotel, mi-am dat seama ca am pierdut singura cheie pe care biata masina o avea. Si ainceput distractia. Drumuri pe la diversi lacatusi, telefoane date sa angajez altii, de ziceai ca’s gigi si vreau sa-mi fac steaua doar cu fiare. Unul ca nu se baga fara un politest de fata, altul imi cerea o gramada de bani si tot asa. Intrun final, disperat, il gasesc pe unul care imi cere scurt 700 lei in care e inclus drumul pana la hotel, cheia fizica, cheia cu cip si calibratul cipului.

Am ajuns in parcarea hotelului (cu plata) si inconjurati de bmw-uri, porche-uri si alte masini scumpe, ne-am apucat sa spargem matizul. Intai cu numarul la cheder, apoi cu o sarma in broasca, apoi cu sarma la cheder. Desfacem usile, oprim alarma, scoatem bordul si reusim sa calibram cipul sis a pornim masina cu surubelnita. Acum hai la atelier sa facem cheia fizica.

Am invatat in ziua aia sa conduc  prin bucuresti (luasem permisul de 2 saptamani), sa sparg o masina, sa o pornesc la fire si toate astea cu “doar” 700 lei, dati unui individ dubios.

 Octombrie 2009 – Craiova – intro seara la ora tarzie.

In seara aia am invatat ca fordul e o masina solida, care tine la accidente. Intersectia de la gara, eu venind de pe Carol 1 si asteptand sa fac stanga spre craiovita. De parteacealalta a intersectiei, un taxi. Verde eu, verde el – el mai multa prioritate decat mine. Masina lui dupa impact – usa fata taiata, stalp indoit, usa spate taiat.

Masina mea – far spart, bara fata un pic indoita. Lectie de fizica foarte scumpa, dar macar am invatat ca energia este direct proportionala cu masa corpului.

De 500 de lei, cat m-a costat lectia, mancam energie pura o luna cel putin.Il bateam pe Einstein la cata fizica puteam sa invat cu 500 de lei.

Anul 2010, nu m-a meditate la nimic sic and credeam ca am scapat de octombrie rosu apare anul 2011.

Ieri, octombrie, pe zi – Craiova.

Daca in primele doua cazuri, m-am meditate pe partea de real, mecanica – fizica, anul asta, am zis ca e momentul sa invat si ceva pe profil uman. Am invatat cateva notiuni de drept civil, ceva din comunicare .

Urc in autobus ca tot omul, fara billet, merg o statie, merg doua si la o statie de destinatie, autobuzul e tras pe dreapta, jadrami, controlori, politia comunitara, tot tacamul. Cobor din autobuz, ma urc la ei in autobuz, flancat de doi comunitari – am o fata de infractor de nu se poate. Date, process verbal, refuz sa semnez. Nota de plata: 300 de lei.

Am invatat de aici, ca intradevar, politistii umbla cate 2 (doi) pentru ca doar unul sties a scrie si celalalt sa citeasca (chiar nu e gluma), stiu acum cat costa sa mergi 3 statii fara bilet si ca nu am scapat de octombrie asta.

Pe de alta parte, in octombrie incep facultatile si e normal sa invat chestii noi. Daca vreti lacatusi in bucuresti stiu toate atelierele din zona obor, daca vreti sa stiti de unde sa va luati banii pe asigurari sau ce masina e mai rezistenta, cautati-ma. La fel si daca aveti dubii in legatura cu amenzile si contraventiile.

Traiasca octombrie rosu!

….si cat mai e din el…

Despre snobisme si alte lucruri

Printre preferintele romanilor in materie de electrocasnice si gadgeturi, au inceput sa se gaseasca, din ce in ce mai des si obiecte foarte, foarte utile la casa omului, nu doar obiecte luate doar pentru ca vecinul are si eu trebuie sa imi iau unu mai mare, obiecte fara de care nu se poate traii intro societate moderna. Un top, nu chiar in ordinea asta, ar arata asa:

Fierbatorul electric de oua – preferat in deosebi de familiile din cosoveni, cu extindere spre judetul Olt, acest obiect nu poate sa lipseasca din bucataria niciunui consummator de oua. Daca meniul tau zilnic e bazat (doar) pe oua fierte, atunci cu siguranta ca trebuie sa ai o asemenea minunatie. O sa poti sa-ti fierbi ouale la orice ora, fara sa ai nevoie de ajutorul nevestei tale grase si in plus vecinii tai te vor considera un jmecher cu fierbator…de oua.

Aparatul de facut iaurt – se potriveste perfect cu fierbatorul de oua, intrucat se stie ca daca ai ouale fierte le poti racorii cu iaurt. Si daca iaurtul este proaspat facut, efectul e mult mai rapid. Clasa de oameni care detin asa ceva se restrange in general la snobii care odata au crescut prin balegarul grajdurilor si care vor sa-si aminteasca cu nostalgie gustul de odinioara al iaurtului facut in casa. Mirosul de grajd au reusit sa-l pastreze pana in zilele noastre, insa gustul iaurtului de casa, abia acum il regasesc.

Aparatul pentru popcorn – gadgetul iubitorilor de film dar si aparatul preferat al rozatoarelor. Si de cele mai multe ori, e aparatul rozatoarelor iubitoare de film. Categoria de cumparatori, a stat toata viata sub pamant, prin galerii si in momentul in care au avut o revelatie, au iesit la lumina in cautarea aparatului de facut popcorn. Si de atunci, viata lor s-a schimbat complet. In timp ce se relaxeaza la un film, aparatul face toata treaba pentru ei. O reacie de simbioza s-a infiripat din prima clipa in care omul – rozatoare si masina au intrat in contact direct.

Aparatul pentru vidat (diverse) - orice familie care se pregateste sa calatoreasca in spatiu, are nevoie de hrana pastrata in vid. Astfel vor beneficia de toate elementele nutritive ale alimentelor, totodata bucurandu-se de gustul adevarat al preparatelor pastrate in vid. Clasa de consumatori: oamenii astronaut sau doar aia care au vid in cap si vor sa aibe si in camara.

Orice aparat din colectia “mini” – pentru ca se stie: esentele tari stau in sticlute mici. Si in aceasta categorie avem: mini uscator de par, mini placa, mini fierbator, mini aparat de fiert oua, mini aparat de iaurt, mini orice. Mini e bun, e dragalas, poti sa-l iei cu tine oriunde, inclusive la baie. In felul acesta iti poti prepara un mini iaurt, in timp ce iti mini usuci parul si apoi il indrepti cu mini placa, ca mai tarziu sa mini bei un mini ceai facut in minifierbatorul electric.

Cu astfel de gadgeturi, cu siguranta ca vei avea o bucatarie super echipata demna de familia jetsons, o bucatarie care cu siguranta ca o sa-ti faca vecinii sa te invidieze si sa te urasca si mai mult, balind dupa ouale tale fierte la aparat, amestecate cu iaurt proaspat si apoi puse la pastrare in pungi vidate, facute chiar cu mana ta, in propria ta casa - un fel de laba in bucatarie.

Si tehnologia de genul asta nu se opreste doar in bucatarie. Gasim exemple de genul si in alta parte a casei. Daca ati ajuns atat de lenesi incat sa nu va mai puteti spala pe dinti cu o periuta normala si aveti nevoie de una electrica, eu zic, ca ar trebuii sa va scoateti dintii de tot. In felul asta nu mai aveti ce spala; oricum gura va pute de la cate cacaturi vorbiti, fie ca folositi o periuta electrica sau una normala.

Deci, tehnologia nu va ajuta sa scapati de aroma de cacat pe care o degajati cand dati din gura, gustul de iaurt proaspat il regasiti, dar mirosul de grajd inca persista in voi si ouale voastre, oricum se fierb si singure la cata frustrare e in voi!

Aparente, figuri, impresii

Ora 3:00 AM. Un bmw negru, se plimba linistit pe strada goala, facand un zgomot ca de papusa gonflabila sparta. fass - fass - poc, fass - fass - poc. La prima vedere, ai impresia ca e condus de vreun om important, masina neagara, geamuri negre, dar dupa ce trece de tine iti dai seama ca de fapt, la volan e un taran prost si ca zgomotul ala e de fapt sunet de pana de cauciuc. Si acum apar dilemele: cum se schimba o roata de bmw? Pai simplu, pui mana pe telefon si iti chemi tovarasii: frate am pana la bijuterie! Cum sa faca frate pana ? Am dat 9mii pe ea!!! Si continua asa cu impresii de om bogat pana apar "mecanicii" . Si dai munca: ia cric, ridica masina si...cam atat au vazut si ei pe la altii. Se mai invart pe langa masina, mai injura (alte impresii de mecanici), mai trag o flegma si...

Peste strada un grup de 5 insi, toti bine crescuti (si nu ma refer ca sunt politicosi), merg si gesticuleaza violent. Aparent, par un grup de oameni care nu vor sa faca galagie, un grup pasnic, insa privind mai de aproape, realizez ca de fapt sunt muti si chiar in momntul ala duc o discutie aprins. Impresii de smardoi, gen: "Ba tu stii cine sunt eu in Craiova?" Si se carta cu atata pasiune incat ma dor ochii, urmarindu-i.
Alte figuri, alti oameni.

O alee de parc, un politist comunitar merge ca si cum ar fi cel mai mare agent CIA. Impresii de genul: "parcul asta e al meu!" Intersectandu-se cu un biciclist,, trece sa aplice legea. Trage bicicclistul pe dreapta si incepe ancheta: de unde vii, unde te duci, de ce mergi pe bicicleta in parcul meu? E chiar o figura de agent in misiune. Cu cascheta pe spate, burta in fata, camasa stramb bagata in pantaloni, isi noteaza litera cu litera datele infractorului. A mai prins unul azi, e politistul politistilor! Agentul 007 e o copie fata de cum e el agent.

Printre zei

Pe creasta, vantul bate si ridica norii din vale. Acum e lumina, in secunda urmatoare esti inconjurat de nori. Un pas pe piatra aia, altu cu atentie pus pe grohotisul care fuge la vale, te mai tii de un cablu pus acolo de oamenii muntelui si gata poteca. Esti tu, vantul, pietrele si caprele negre. Tipat de uliu in departare si privesti spre varf. Mai ai de mers!
Stabilesti locul unde o sa instalezi tabara si privesti cum apusul zugraveste in portocaliu peretii de stanca ce inconjoara toata valea. Inca un moment care conteaza cu adevarat in viata. Te simti liber, tragi aer in piept adanc si tipi de bucurie.
Noapte rece, stele mii, apa curge linistita printre stanci, in timp ce iti bei linistit vodcka din cana de metal. Liniste in jur, atat de liniste incat auzi cum viseza caprele negre catarate pe stanci.

...

Muntele se termina in nori, atat de brusc incat iti vine sa te arunci in ei, ca pe o imensa saltea de plus. De undeva de peste un colt de stanca, soarele se trezeste. Timid, raza cu raza incepe sa se ridice si incalzeste valea. E timpul sa ajungem in varf. Conserva mancata repede, provizia de apa si...la drum.
Daca drumul nu ar fi interesant, probabil ca destinatia nici nu ar mai conta. Si cat de bine se aplica asta pe Strunga Dracului. Stanca in stanga, stanca in dreapta, in spate rapa, in fata lanturi de care stai agatat sa urci.
Treci de Strunga si in scurt timp...esti printre zei! Ai lumea la picioare si ii vezi pe toti de aici de sus.

Data viitoare cand o sa mai aud intrebari de genul : care e cea mai mare realizare a ta?, o sa le raspund: doua rasarituri de soare vazute la altitudini diferite in acelasi an, al 2-lea varf ca inaltime din Romania, cucerit, caprele negre vazute in libertate in mediul lor natural, cataratul pe un perete aproape vertical, sustinut doar de lanturi vechi de cand e muntele pus acolo.
Cea mai mare realizare a mea de pana acum e ca am fost printre zei!

Valuri

Plaja goala, pustie, la ora aceea din noapte. Valurile se sparg de tarm si spumega de furie. Marea e nelinistita, plaja vuieste sub greutatea ei si noaptea parca e din ce in ce mai neagra.
Doua umbre se plimba aproape de valuri si isi insemneaza drumul cu picioarele desculte, prin nisip. Par fericiti, se tin de mana si rad de fiecare data cand un val le spala picioarele. Deasupra lor, stelele le lumineaza drumul, ca un far pentru marinarii rataciti.
Si nu conteaza ca e frig in noaptea aia sau ca vantul bate prea tare si nu e nimeni pe plaja. Ei se au unul pe celalat si restul devine o masa neuniforma de umbre, culori si lumini, de care fac abstractie. Sunt doar ei si marea.
Ea, zambind, il trage de mana zicandu-i: "Vino sa ne plimbam pe valuri!". Apoi se arunca in primul val si inoata razand. El, el o priveste si o striga sa se intoarca pe mal. Si marea e din ce in ce mai neagra si noaptea din ce in ce mai lichida. Stele curg,se topesc in mare, se amesteca in valuri intr-un amalgam de umbre si lumini si apoi dispar in negura unui abis ce se deschid in mijlocul apei. Ea, se agita si il striga, in timp ce e inghitita de intuneric, acoperita de pereti de apa.
El se arunca in valuri, se lupta, sparge zid de apa, dupa zid de apa, trage tare, tipa, o striga. Ea se agata de creasta fiecarui val si il striga in continuare. Apa e din ce in ce mai neagra si acopera tot; inghite pescarusii, scoicile, plaja....pe Ea.
Zgomot infernal de fier pe fier si foc de iad stins de ape din ghetari si apoi, si apoi....liniste....
El zace intins pe tarm, in nisipul murdar ce-i zgarie fata si ii face mainile sa sangereze. Cu capul pe nisip, priveste marea si tipa. A pierdut-o, marea i-a luat-o! Tarandu-si corpul printre resturile de scoici sparte si pescarusi morti, se arunca in ultimul val al vietii lui. Macar asa, va fi cu Ea in apele reci.
Un pas pe un val, inca unul pe o stanca si apoi....liniste....



Soarele bate in geamuri, incalzind camera inca de dimineata. In patul lui, el se trezeste brusc. Priveste cesul, apoi camera in care se afla si schiteaza un contur de zambet.
Pune mana pe telefon, formeaza si...:
"- Hey, ce faci? Esti bine? Te-am visat azi-noapte...."


Bhromor Koio Gia

Tiganii si Hercule

Si nu e o aventura de a eroului din Grecia antica. De fapt, aventura e a tiganilor. Calare pe 3 armasari, satra si-a inceput drumetia in zori de zi. Odata ajunsi la poale de Domogled, au asediat o vila, au cucerit-o si s-au instalat comod.
Si-apoi, ca niste tigani adevarati ce sunt, au dat-o pe gatit tiganisme: frigarui, ceafa, piept de porc marinat. Si-apoi, tot ca niste tigani, au dat cep la sticle de whiskey, vodca, bere, vin.
A doua zi, tiganii se dregeau cu visine suc, ca sa prinda putere sa inceapa ascensiunea spre varf. Singurele momente de liniste, le-au avut cand au ajuns sus. Acolo, respiratiile au inceput sa li se taie, ca asa e tiganu, tre sa se taie mereu. Ceea ce vedeau ochii lor, parea desprins din alta lume si atunci s-au simtit cu totii liberi. Pereti abrupti, stanci goale si vantul care se lovea de ei.
Dupa toata plimbarea pe munte, baile termale au fost vis. O bere rece, bauta intr-o cada naturala, langa malul Cernei, luminat de o luna plina - de nepretuit.
Si iata ca a venit si cea de a 3 a zi, caci toate povestile frumoase tin 3 zile, in care satra s-a mutat mai spre plaiuri natale. Galagiosi, zambitori, au incalecat toti si au plecat sa ceara Dunarii visa de intrare in tara. Si din nou, au ramas muti, cand, de pe peretii de piatra au privit cum Dunarea serpuieste spre mare, mai libera decat ei.
Au tras adanc aer in piept, au tipat liberi toti si au plecat, lasand stancile, Dunarea, padurile si tot ce inseamna libertatea naturii, in urma.
Probabil ca acum ii gasesti prin oras, imprastiati printre betoane si asfalt.

Mare

O saptamana de cand m-am intors de la mare si-mi pare ca inca mai simt gustul de sare! O fi de la pahare de bere cu buza sarata, o fi de la faptul ca n-am avut apa calda….sau poate ca doar vreau iar la mare, sa bag iar tone de hamsii cu lamiae si sare. Un felde teqhuila de hamsie, servita la farfurie, consumata in shooturi de calibru 500 mililitri, kilolitri, hectolitri.

Vreau sa ma arunc iar in valuri, sa prvesc fete fara voaluri, bikin, sutiene, fete care o ard fara perdele…doar cu draperia trasa, sa nu se vada in casa ce face le dupa masa, pat, birou sau canapea…fete ce ies din casa doar noaptea, un fel de lilieci ce zboara din masina in masina si-ti sucesc mintea spinner.

Vreau soare morocanos de dimineata, suparat pe lumea ce vine sa-l trezeasca, caci toti vor sa-l vada, inca de cum se crapa…de ziua si cum el se adapa din marea sarata si varsa rosu in ea, facand-o violet. Si marea-l intelege, se pune pe facut valuri, pe care apoi furioasa le sparge in stanci peste curiosii natangi ce au venit cu noaptile in cap; le poarta pe post de palarii si asteapta cu nerabdare sa picteze soarele marea, ca un pictor modernist ce lucreaza doar in uleiuri rosii, portocalii si violet.

31 iulie

Si mi-e lene sa scriu, asa ca dau cu copy/ paste:

31 iulie este a 212-a zi a calendarului gregorian şi a 213-a zi în anii bisecţi.

Evenimente

• 1009: Pietro Boccapecora devine Papa Sergiu al IV-lea
• 1227: Începutul creştinării cumanilor şi brodnicilor (31 iulie 1227 - 21 martie 1228)
• 1431: Prima atestare internă a oraşului Piatra Neamţ
• 1498: În cea de-a treia călătorie, Cristofor Columb devine primul european care descoperă insula Trinidad
• 1912: A doua renunţare la tron a principelui Carol II (revenit la 20 februarie 1920)
• 1932: Partidul Naţionalist German al Muncitorilor câştigă peste 38% din voturi la alegerile din Germania
• 1936: Comitetul Olimpic Internaţional anunţă că Jocurile Olimpice de vară din 1940 se vor desfăşura la Tokyo. Totuşi, jocurile au fost anulate din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial
• 1954: Franţa a recunoscut autonomia internă a Tunisiei
• Prima ascensiune pe K2, de către o expediţie italiană condusă de Ardito Desio
• 1957: A intrat în funcţiune primul reactor atomic românesc
• 1976: NASA publică faimoasa fotografie „Faţa de pe Marte", făcută de Viking 1

Naşteri

• 1396: Filip cel Bun, Duce de Burgundia (d. 1467)
• 1527: Maximilian al II-lea, împărat roman (d. 1576)
• 1718: John Canton, fizician englez (d. 1772)
• 1800: Friedrich Wöhler, chimist german (d. 1882)
• 1803: John Ericsson, inventator american de origine suedeză (d. 1889)
• 1812: Amélie de Leuchtenberg, a doua soţie a împăratului Pedro I al Braziliei (d. 1873)
• 1859: Theobald Smith, patolog american (d. 1934)
• 1914: Louis de Funès, actor francez de teatru şi film (d. 1983)
• 1919: Primo Levi, chimist şi autor italian (d. 1987)
• Maurice Boitel, pictor francez (d. 2007)
• 1939: Nicu Constantin, actor român de teatru şi film (d. 2009)
• 1944: Geraldine Chaplin, actriţă americană, fiica lui Charlie Chaplin
• 1949: Andrei Partoş, psiholog, realizator de radio şi TV, DJ, jurnalist român
• Mircea Baniciu, compozitor şi interpret român de muzică uşoară
• 1962: Wesley Snipes, actor american
• 1974: Emilia Fox, actriţă britanică

Decese

• 1556: Ignaţiu de Loyola, întemeietorul ordinului iezuit (n. 1491)
• 1726: Nicholas Bernoulli, matematician elveţian (n. 1695)
• 1784: Denis Diderot, filosof francez (n. 1713)
• 1875: Andrew Johnson, al 17-lea preşedinte al SUA (n. 1808)
• 1886: Franz Liszt, pianist de origine maghiară (n. 1811)
• 1944: Antoine de Saint-Exupery, scriitor şi pilot francez (n. 1900)
• 1986: Iustin Moisescu, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (n. 1910)
• 2009: Sir Bobby Robson, fotbalist englez, antrenor şi selecţioner al Naţionalei de fotbal a Angliei (n. 1933)

Sărbători

Sfantul Mare Mucenic Cosmin Alexandru - asa ca sarbatoriti-ma, ridicati-mi altare si venerati-ma!!!!

Pâté de foie de....

...slab si poate ca a mai cazut si cate un ficat de gras. Concediu de la munca, dar lucrez part-time ca paharnic. Si ma respect ca un adevarat rege, imi torn singur din sticla rece si paharele curg: unu, doua....zece!
Si cand ma strang cu ai mei, suntem un grup de lautari; testam pahare ca pe microfoane: doi-zece, se-aude?! Da-i sa curga...Stive de peturi, baxuri intregi, ecologisti convinsi, reciclam tot si nu irosim nicio picatura de lichid, sorbim tot pana la ultimul strop.
Specialisti nutritionisti cum suntem, consumam numai produse naturale pe baza de apa plata, hamei si malt.
Cum dupa multe sticle scurse, cade toti in melancolie, privim toti rasaritul.
E 5 dimineata! Hai la somn, ca deseara iar avem cantare!

Sibiu

Bilete de tren - 60 lei; cazare - 60 de lei; placerea de a bea o cafea la Cafe Wien, in timp ce privesti apusul peste oras si o pianina canta langa tine, NEPRETUITA!!!
Din momentul in cdare ai iesit din gara, simti aer de oras occidental, de oras plin de istorie, plin de cultura, de civilizatie. Turnul Bisericii Evanghelice, supravegheaza de sus, orasul si se inalta ca un far pe un tarm salbatic, penttru a te ghida catre centru. E vizibil din aproape colturile orasului si e ghidul perfect. N-ai nevoie de harta, n-ai nevoie de indrumari privind drumul, atat timp cat vezi turnul.
Si cu ochii tinta la el, in 10 minute de strabatut o strada pietruita, marginita de case medievale, ajungi in Piata Mare. Ochii din acoperisuri te privesc. Turnul Sfatului te cheama sa-l urci, Brukenthal -ul isi deschide portile in fata ta, copii rad veseli si alearga prin fantanile din mijlocul pietei. Tu zambesti, tragi aer in piept, o strangi de mana si ii spui: "Hai mai intai in Piata Mica". Ea rade si te urmeaza fericita.
Vazand Biserica Evanghelica, te gandesti cati oameni au muncit sa ridice o asemenea cladire? Cati au murit striviti de pietre in timp ce incercau sa le urce pe metereze? In spatele ei, calfele inca mai traiesc dupa obiceiurile vechi.
Acum trecem pe Podul Minciunilor. Ai grija, sa nu spui vreo minciuna, ca podul se va prabusii! Sau poate ca sasii i-au zis Liegenbrücke - Podul Culcat, nu Lügenbrücke - Podul Minciunilor.
Cu toate astea, totusi, sa nu spui vreo minciuna, sa nu riscam!

Cafenele cu terasele pline, te cheama sa bei un esspresso si sa te linistesti. E momentul pentru un moment de pauza, asa ca hai la Cafe Wien.
Ajungem exact la timp; soarele se lasa peste Orasul de Jos, pianina canta si tot acest spectacol se vede fara bilet. Turnul Bisericii e din ce in ce mai rosu, soarele se ascunde dupa cladiri si le face ca ochii acestora sa se inchida.
Prima zi in Sibiu se termina. Cortina cade, publicul se inclina si aplauda. Vis....Sibiu....

7 ani de acasa

In Craiovita, la cateva blocuri distanta de blocul meu, pana acum cativa ani, era un camin de asistenta sociala, o casa de copii mai exact. In generala, cei de la caminul respectiv, au incercat sa-i integreze in societate si i-au trimis sa faca macar scoala generala. In clasa mea, am avut 3 copii de la camin, cei drept, pe atunci nu erau foarte poupulari printre noi si de ce sa mint, pe atunci cam fugeam de ei. De ce, nu stiu. Insa dupa ce am crescut, se pare ca acei copii, care acum sunt oameni in toata firea, mereu au avut un mare respect fata de noi, restul, "cei normali".
Ieri, m-am intalnit cu un tip, de la caminul respectiv si sincer, m-a uimit. A salutat politicos, a vorbit cu mine calm, clar si la final, a zis multumesc, a salutat si a plecat.
Acum, ma intreb eu, daca tipul asta a crescut 18 ani intro casa de copii, aia 7 ani de acasa ii are din casa aia? Nu cred eu ca acolo, cineva statea dupa fiecare sa-i invete bunele maniere sau cum sa se poarte in societate.
Intro seara, treceam spre casa, prin cartier, drumul meu intersectandu-se cu al unor tipi. Dupa ce am trecut de ei, am auzit in spatele meu, celebra: "ba hai sa-l batem pe ala". Luasem pozitia defensiva si asteptam, cand privind mai atent catre ei, am vazut pe unul dintre cei 3 colegi din generala. La randul sau, el m-a vazut si a inceput sa rada. M-a salutat si am inceput sa vorbim. M-a intrebat chiar ce mai fac ai mei, cum o mai duc si apoi mi-a spus ca nu avea de gand sa bata pe nimeni, chiar daca era altcineva in locul meu. Nu face deastea, nu are nimic cu oamenii.
Pai in cate alte cazuri, nu imi luam bataie? In cate alte cazuri nu ma trezeam calcat de vreo masina pe trecere? Si apoi injurat ca merg prea incet? Daca oamenii astia nu au avut o casa, de unde au cunostinte despre cei 7 ani?
Se pare insa ca si cei mai dobitoci dintre dobitoci au anii aia, dar din pacate tin minte din ei, doar anii aia in care nu stiau sa mearga, faceau pe ei sau nu stiau sa vorbeasca. Asta din urma , multi nu o stiu nici acum si se pare ca inca mai fac pe ei. Altfel nu imi explic mirosul; ori fac pe ei, ori le pute capul de la cata prostie e ascunsa in el.

Cine ma....?

Sau cinema. Depinde. Pentru unii e "cinema", locul ala in care te duci sa vezi un film pe ecran mare, pentru altii e "cine ma...vazut ca am venit la film".
Nu inteleg. Am fost aseara la Transformers 3D, filmul anului, film complet. Efecte, actiune, comedie, romantism, drama, plm....tot ce vrei. Nu are cum sa nu-ti placa filmul asta, ricat de incult ai fi si oricat de greu ar fi pentru creierul tau sa proceseze ceea ce se intampla in el.
Insa e normal sa nu-ti placa, din moment ce nu te uiti la el si esti in sala doar ca sa te vada lumea ca ai o activitate mondena. Din moment ce esti mai preocupat(a) de cine e prin sala sau de cat de jmecher e telefonul tau, nu poti sa intelegi nici macar o faza dintr-un film.
Ma bucura insa faptul ca de data asta, numarul animalelor care frecventeaza salile de film, a fost mai mic. Nu-si mai permit toti maimutoii sa dea 10 lei pe un bilet. Oricum descarca filmul de pe torente acasa, chiar daca e varianta CAM. Oricum nu stiu ei ce e aia CAM, DvDRip, etc. Filmul sa fie acolo, sa nu cada de prosti ca nu l-au vazut.
Revenind la filmul de aseara, la intrarea in sala, oamenii mai cautau bilete si erau oameni care probabil chiar vroiau sa vada filmul. Dar nu, biletele lor au fost luate de idioti care au venit la film sa ii vada lumea, sa se poata lauda ca au calcat si ei intr-un cinematograf si ca nu stau acasa sa se uite la televizor. Un fel de "muie ma, ca io sunt in sala si ma cunoaste si ceva lume de pe aici si voi stati ca prostii pe afara". Pai sa nu le rupi capu' la iesire?
Nu te oblig sa-ti placa filmul, fiecare cu gusturile lui, dar daca tot intrii in sala si iei locul altuia, stai in plm doua ore atent acolo. Poate mai inveti si tu ceva. Baga-ti telefonul in cur si da-l pe vibratii, uita-te la ecranul ala mare si alb in liniste si nu mai cauta prin sala cu privirea sa vezi daca te mai cunoaste cineva.
Vrei sa stie lumea ca ai fost la film? Scrie pe feisbuc, da-le mesaje dupa film pe cosmote, du-te la OTV sa faca diaconescu o emisiune cu tine, dar la film, stai cuminte si uita-te la lumina.

"SENZATIONAL! PROSTI LA CINEMATOGRAF!!!" nuami la OTV!

Soferi

O categorie aparte, o alta organizare structurala a populatiei, o reprezinta categoria soferilor. Fie ca sunt soferi de taxi, fie ca opresc in fiecare zi autobuzele in statii, ei sunt o entitate aparte net superioara fata de ceilalti muritori de rand care se deplazeasa pe doua picioare.
Profilul e acelasi, fie ca vorbim de un taximetrist, fie de un sofer de RAT: 4 clase absolvite, zilnic transpirati si nemultumiti de drum, vreme, alti participanti la trafic, basescu, drum...; mereu pusi pe scandal, dar nereusind niciodata sa lege o fraza logica.
Si daca printre taximetristi mai gasesti pe cate unu care mai spune ceva interesant, pe RAT (chiar ca sobolan), nu gasesti decat analfabeti si retardati, pusi pe cearta. Sunt prima generatie din neamul lor care au calcat pe asfalt si isi conduc autobuzele de parca ar fi limuzinele personale. Cu bordul plin de icoane, presuri, mileuri si alte cacaturi, cu aceeasi muzica populara pusa la radio sau de pe o caseta (soferii de RAT sunt singurii care mai au casetofoane pe masini; sunt niste clasici). Nu stiu sa dea o informatie cand cineva o solicita, nu opresc niciodata daca te vad intre statii, nu au nciun fel de program dupa care sa plece din statii, dar in schimb nu accepta nicio critica referitoare la modul in care conduc. Doar sunt soferi, in timp ce tu esti un simplu pieton.
Stiti ceva, daca sunteti conducatori, ia conduceti-va mamele catre groapa....de gunoi! Ca la ce jeguri sunteti voi, cu siguranta ca si mamele voastre sunt niste jegoase si trebuiesc duse impreuna cu voi, unde le e locul. Asa faceti un bine pentru toata lumea: voi conduceti, ca oricum altceva nu stiti sa faceti si nici la asta nu excelati, si restul lumii e fericita ca mai scapa de tarani inculti care se plimba liberi pe strazi.
Ar trebuii sa treceti mai des pe la mecanic, desi pentru pana voastra de creier, nu cred ca va poate ajuta un mecanic. Poate sa va verifice nivelul de ulei din ficat, ca la cat de frustrati sunteti cu siguranta ca e ridicat (macar atat sa aveti si voi ridicat, ca ce ar trebuii sa fie ridicata, e doar la barbatii adevarati si aia sunt acasa la voi cu nevestele voastre). Si daca tot plecati pe la mecanic, dupa incercati sa ajungeti si pe la un croitor; maieul si prosopul pe gat purtate zilnic, nu sunt uniforma si nu va fac sa pareti mai de la oras. Din contra, va dezvaluie si mai bine radacinile prinse de glia stramosasca. Sau scuze, voi sunteti traditionalisti, de aia va purtati pamantul natal dupa voi, pe sub unghii. Un fel de vampiri moderni, care nu se pot despartii de pamantul de acasa.
Mai cititi si voi o carte, nu doar cancanu pe volan, mai faceti si altceva decat sa invartiti un covrig toata ziua. O sa vedeti ca ajuta sa mai iesiti din cercul volanului si sa priviti si altfel lumea, nu doar prin parbrizul unei masini. Eventual, terminati-va in plm scoala generala, invatati codul bunelor maniere si dupa iesiti in lume si deschideti gura!
Pana atunci, ciocu mic si joc de glezne ca intarziati in statii! Si nu de alta, dar daca aveti o dispecera, o sa fie cam nasol de voi. Daca....

Natie de milogi

Suntem o natie de milogi!!!! De hoti si milogi mai exact. Daca ar mai exista gintile ca si organizare administrativa, romanii ar face partea din gintea milogilor! Vrem sa fim bogati, da' toti vrem sa fim bogati asa dintrodata. Fara munca, fara efort, doar prin jmecherii si ce e mai grav, vrem sa fim bogati din milogeala.
Nu conteaza ca tu esti singura persoana care citeste "Adevarul de seara", atata timp cat ziarul e gratis, poti sa iei un top intreg, cine stie cand o sa ai nevoie de un ziar sa iti legi muraturile toamna si o sa fii nevoit sa dai bani pe el atunci. deci uite ai facut o economie: nu mai dai bani pe capace de borcane si nici pe ziare. Esti deja mai bogat!
Ai auzit de o promotie la magazinul din celalalt capat al orasului, unde se vinde piper la pret de 5+1? Pai fugi! O sa economisesti 20 de bani pe un plic; e ceva, iar esti mai bogat.
Se fac degustari prin hipermarketuri? Esti primul care intra in magazin si totodata ultimul care pleaca. Pai daca e poti sa mananci moca niste bucatele de salam, de ce sa nu o faci cum trebuie? Te-ai scos cu mancarea pe azi si inplus ai mancat chiar salam, gratis!
Natie de milogi si ipocriti!
Toti isi cumpara masina, fie logan in rate, fie vreun bmw din 75 inmatriculat la bulgari, ca mai tarziu sa le tina in parcare, ca bani de benzina din pla! Le au, le tin sub fereastra garsonierei in care stau, se lauda cu ele prietenilor, gen : "am dat doar 1000 pe ea, l-am facut pe un fraier" sau "platim putin la rata, aproape 150 euro pe luna" (timp de 50 de ani), dar nu le scot din parcare. N-au bani si de benzina si de rate pentru plasma pe care au luat-o saptamana trecuta din carfur, metro, real sau alt magazin in voga.
"Ne descurcam si noi cum putem. Mai vindem un telefon, mai cumparam o masina, mai mancam prin magazine pe la degustari".
Si cum vreti voi sa ne priveasca altii si sa nu ne mai faca tigani si cersetori, cand noi nu am invatat inca sa fim oameni si sa avem demnitate? Cand inca facem cozi la diverse? Cand inca ne batem pe cacaturi ieftine si nefolositoare, dar care dau bine daca le avem?

Munca la...stat

Birou mare, aerisit, doua persoane in el, secretara si un secretar?!
" - Buna ziua, trebuie, sa completez si eu fisa asta si as dorii sa ma ajutati cu cateva informatii referitoare la locurile pe unde trebuie sa umblu." Ea se ridica lenes, ia fisa, se aseaza in fata unui calculator si incepe sa tasteze. Imi returneaza fisa si imi da indicatiile cerute. Rapid si eficient, relativ.
Trebuie sa iau 3 stampile de la biblioteci, cu doau dintre ele neavand nici macar cea mai mica tangenta: biblioteca germana si biblioteca facultati de litere?! Pe aia de la mecanica, o inteleg cat de cat.
Intru intrun birou, unde stau 10 persoane, printre diferite dosare, ascunsi pe dupa monitoare.
" nu va suparati, mai pot sa semnez si eu fisa asta?"
"NU!" imi raspunde o ochelarista si imi arata programul: 09 - 13:00. Ma uit la ceas, 13:25, vina mea. Dar totusi, din 10 oameni care stau in cacatul ala de birou si care nu faceau nimic altceva decat sa se ascunda dupa hartii, nu poate unu sa semneze si sa stampileze o foaie? Nu faceau nimic, STATEAU si vorbeau intre ei sau toti odata. Plm, plec spre alta sala. Directorul de la facultatea de fizica nu vrea sa-mi semneze fisa, abia il fac sa-mi spuna cum ajung la biblioteca germana. Altul care e angajat la STAT!!!
Ajung la nemti, imi pun stampila si imi explica, ca daca vreau, una din stampilele pentru biblioteca pot sa o obtin de la facultatea de litere.
La litere, 3 (trei) bibliotecare stau de vorba. Intind fisa, una o ia, semneaza, pune stampila si ma lasa sa plec fara sa intrebe nimic. Operativitate maxima, ca de-aia stau trei angajate intro camera de 20mp.
Urmeaza mecanica. Acolo, alte 3 (asa o fi in bibliotecile din facultati) bibliotecare. Dau de o usa cu un ghiseu si un buton de sonerie, cu afisul sunati! Sun, raspunde o voce : imediat! Si astept, si astept, si....cele 3 isi continua discutiile....si eu astept...Se deschide intr-un final ghiseul, bag fisa si din nou astept. Imi cauta fise de biblioteca, le las sa-si faca treaba. Dupa 5 minute de cautat, isi dau seama ca n-am trecut niciodata pe acolo. Pun stampila, semneaza si plec in sfarsit de acolo.
Posturi platite de stat, pentru STAT! Misto, nu?
De ce sa faca ceva, sa centralizeze toate datele si sa se tina o singura evidenta? Nu, mai bine hai sa angajam oameni multi, pe salarii mari, care se plang dupa ca le e scazut salariul, de la 2500 - 3000 lei, pentru cele mai prost platite posturi, pana la 2000 - 2500 lei pe luna. Adica plm, cum sa stai pe banii astia?
Macar se mai gaseste cate unu ca mine sa le dea de lucru aproape in fiecare an cu fisele de lichidare. Macar asa isi mai justifica si ei banii....

Clase de bmw

El - lant de aur gors la gat, burta mare, ceafa lata in 3 randuri, bratara si ceasul cat mai mari si cat mai stralucitoare. Camasa alba stramta, sta sa crape la fiecare miscare sub greutatea si marimea burtii lui, se asorteaza perfect cu pantalonii mulati usor.
Ea - vopsita blond, par pus pe arcuri, fardata pana in cur, pantaloni mulati cu motive leopard, geanta mare, atarnata la cot, se indreapta pe tocuri mai inalte decat pragul unei masini normale, spre limuzina neagra din parcare.
El, tine sacosele pline cu produse luate din real, se chinuie sa nu-i scape nimic pe jos, in timp ce printesa, il urmeaza, amintindu-i ca nu au luat salata aia verde: "Eu ce mananc acum? vrei sa ma ingras, sa ma fac mai rau decat curvele alea cu care umblii tu? vrei sa scapi de mine? du-te inapoi si i-am salata aia nenorocita."
El, lasa sacosele in portbagajul masinii, se uita sfidator la ea, mangaindu-si cu o mana burta si cu cealalta scoboindu-se in nas, ragaie si urca la volan. Doar e un domn, nu poate sa asculte ordinele date de o pipita. Lasa geamul jos si ii zice scurt: "treci fa in masina si lasa-ma in plm in pace cu salata ta! Luam din carfur!"
Da putin cu spatele, injura un alt sofer care a indraznit sa astepte prea aproape de masina lui, pana ca acesta sa elibereze locul si pleaca cu scartait de roti.
Splendoarea blonda, isi pune ochelarii musca pe fata si se aseaza confortabil pe scaunul din dreapta, zambind: "uite si taranii astia, care sta dupe tine sa iesi din parcare. stati la rand ba sraciilor! hai, iubi! mergem in carfur."
Si masina neagra, lunga si cu numele din 3 litere, dispare prin parcarea magazinului....

Vorba lu' Deliric1:
Si, printesele, dupa doispe se transforma,
Ca e buna o salata – da’ mai buna-i o saorma!

FaceLift

Am facut mici schimbari la structura blogului, l-am revopsit.Da cat de cat bine, nu stiu daca, chiar mai bine, dar oricum, e o schimbare.
Il fac mai acid, mai rau, mai abraziv!
Beware!

Marea mahmureala n

....unde n= 1->∞ . Iar a fost neoapte de pescuit pe Jiu. Mai mult sticle si pahare, mai putin peste sau, mai putin peste si mai multa aroma de peste.
Ecologistii din noi, au curatat plaja si au ars tot ce se putea ardea: lemne, PET-uri, papuci, bocanci, o cadita, tigari de foi, kent 4,8, vogue (toate nuantele)....Si imi amintesc, cum la un momentdat, eram astronaut, plecasem printre stele si se invartea tot universul cu mine. Baaaaaaa, atunci mi-am pierdut cercelul!!! Cercelul meu zboara acum liber prin spatiu. Poate-l gaseste vreun extraterestru si o sa devina super JMecher pe planeta lui, atat de JMeceher inact o sa-l faca ceilalti extraterestii, stapanul glaxiei. O sa-l serveasca atunci zilnic, doar extraterestre sexy imbracate in piele si o sa-l imbaieze in bere. BAAAA....daca devi stapanul galaxiei, dai si tu o bere pentru cercelul ala!!!!
Cred ca am facut si poze, oricum daca am facut nu gasesc camera, abia mi-am gasit sufrageria azi noapte, dar promit ca daca o sa gasesc ceva imortalizari ale evenimentului o sa arat.
stie cineve ce e cu nisipul ala din pantalonii mei, din chiloti, din ciorapi, din tricou? M-apuc sa-mi fac fabrica de sticle la cat nisip am acum peste tot.
Am o plaja in urechi si un extraterestru cu cercel sta acum intins la soare.



P.S. : MAAAAAHHHHHMUUUUUUURRRRR!!!!

Plaja

Nisip fin, curat, apa curata - apa de rau calm momentan si nici prior de om pe toata plaja. Barajul inchis tine apa pe loc si tot raul e un mare lac acum.
Te intinzi pe nisip si privesti lumea invers. Ai stelele la picioare acum si nisipul deasupra capului. E liniste, atat de liniste incat auzi lemnul cum tipa in foc, auzi pestii cum respira in apa. Iei o bere, apoi alta si te lasi pierdut printre stele. Nu ai vrea sa fii pe nicio alta plaja din lume. Focul ala arde si se impleteste cu cerul, incepi sa auzi culorile si te joci in nisip.
Dimineata sunt convins ca s-ar vedea un rasarit frumos de peste pomii de pa langa apa, pentru ca stiu sigur ca apusul peste baraj este fabulos.

N-am scris niciodata despre asta....

Era o dimineata de vara. Cei doi copii dormeau linistiti in paturile lor, din camera aia in care nu intra soarele decat foarte tarziu, dupa amiaza. Usa camerei se deschide si din prag, cineva ii priveste cu drag. Se apropie de patul lor, ii saruta pe fiecare pe obraz si apoi le sopteste: "Treziti-va! Trebuie sa plecam."
Cei doi copii, somorosi, frecandu-se la ochi, se imbraca in liniste si isi urmeaza bunica afara din camera. E 8 dimineata, o dimineata racoroasa de vara.
" - Spalati-va si sa veniti la masa, le spune bunica", dar ei deja sunt in poarta gradinii si se indreapta spre zmeura, pe care o mananca in fiecare dimineata, ca un ritual.
Bunica ii priveste, zambeste si se intoarce sa le pregateasca masa. Azi, vrea sa-i duca in satul ei natal. De mult are in cap, gandul ca trebuie sa treaca pe la mormantul parintilor ei. Si nu vrea sa treaca singura, vrea sa fie cu ea, persoane pe care ea le iubeste, mai mult decat pe oricine.
Caldura, drum de tara, zavoiul de pe marginea Amaradiei si cei 3, plecati spre satul celalat. Copii se joaca, alearga, se intorc langa bunica lor, razand. Ea ii priveste si le mai arata din cand in cand, pe unde a avut pamanturi, ce pasare e aia care canta acum, sau cum era locul asta acum 30 de ani. Ei se imping, isi pun piedica, unul celuilalt si nu o privesc. Se joaca fericiti si totodata suparati ca bunica ii intrerupe cu prostii deastea.
Ajung in satul acela de peste apa si impreuna, urca dealul spre cimitir. Si brusc, liniste. Copii, raman muti, langa bunica lor, care cade in genunchi si plange. E langa parintii ei si nici macar jocul copilaresc, nu poate intrerupe momentul asta. Cu greu stapanindu-si lacrimile, se ridica in picioare, isi cheama nepotii la ea si ii saruta pe fiecare pe frunte, strangandu-i la piept. Si apoi, le povesteste cum era ea cand era mica, pe unde a alergat, pe unde sarea gardul sa fuga seara din curte, doar ca sa mai stea o ora in drum cu alti copii de varsta ei. Scoate apoi din geanta ei de piele, veche de cand era domnioara, doua cuburi de zahar si le da copiilor, care le mananca razand si totodata cautand din priviri locul de unde le-a tinut bunica.
Soarele se lasa spre apus si da foc Amaradiei, facand-o un rau de lava. Cei 3, trec acum apa desculti, se mai stropesc in joaca si apoi se indreapta spre casa.
Seara, alte povesti spuse in fata casei pe scarile de ciment, in timp ce greierii canta de langa tufa de trandafiri. Copii asculta cu ochii mari, depre peripetiile bunicii din copilarie si mai trag cate cu ochiul la genata de unde vin cubuletele de zahar.
E vara, e seara racoroasa dupa o zi caniculara, greierii canta si ei....ei stau si asculta povestile bunicii...

***

Ani mai tarziu, eram la liceu can am primit telefonul ala, care, mi-a dat vestea...." Mamaie, a....(suspine in telefon).... singura....la spital....".
Si poate, ca daca nu imi povestea azi un om pe care nu il cunosc si pe care l-am vazut prima data in viata mea, ca are diabet, poate ca nu imi aminteam astea. Poate ca, asa cum am facut de fiecare data cand mi-am propus sa trec pe la ea, sa-i pun o floare, am uitat.
Azi, pe omul acela, mi-a venit sa-l strang in brate si sa-i plang pe umar.

***

Nu mai stiu ce sa zic si in niciun caz nu ma pricep la "urari", dar probabil ca daca, acolo unde esti, citesti asta, sa stii ca e adevarata maxima aia: "Nu esti constient de ceea ce ai, decat atunci cand il pierzi".
Poate ca daca o sa ajung printr-o biserica, o sa-ti aprind si o lumanare.
Nu mai stiu