Dacia Aeterna

“-Nimic nu e pierdut niciodata.

-Ai pazit legea chiar cand a fost vorba de copilul tau?

-Am pazit o singura lege: sa nu ne plecam genunchii niciodata, in fata nimaniui!

-Nici chiar in fata zeilor ?

-Nici !

-Sarmisegetuza e pierduta.

-Dar noi ? Dar ei ? Dar eu ? Noi suntem morti? Atata timp cat ma voi putea misca, atat timp cat va fi un singur daca care va vrea sa traiasca liber, ne vom bate pe acest pamant, bun si frumos. Daca nu mai avem cetati, ne vom bate in ruinele lor si cand va mai fi o singura palma de pamant pe care sa putem sta in picioare, ne vom bate pentru palma aceea"

Cam asa ne invata istoria ca au fost romanii, inca de pe vrema dacilor. Ne-am luptat mereu pentru ce a fost al nostru, nu am plecat niciodata sa cucerim alte tinuturi, in schimb ne-am aparat cu sfintenie ce a fost al nostru. Unitatea Romaniei de azi, s-a dorit inca de pe vremea dacilor, cand, sub conducerea lui Burebista, triburile imprastiate pe toata suprafata carpato-danubiano-pontica, s-au unit, formand Dacia moderna. Si ne-am aparat apoi de atacurile triburilor nomade, ne-am opus cu putere asalturilor romane. Si-apoi, cand am cazut in mainile dusmanilor, am preferat sa murim de mana noastra decat sa ne omoare ei.

Umbra lui Mircea la Cozia, vegheaza Oltul si acum si ii auzim ecourile cand trece prin camerele manastirii. Sus la Poienari, se aud si acum strigatele de durere ale dusmanilor lui Tepes, in timp ce acesta isi ia masa linistit langa tepele in care acestia stau atarnati. La Alba Iulia, se aud azi pasi de cavalerie si sunete de trambita, in timp ce Mihai Viteazul intra pe portile cetatii si se proclama: "Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei".  

Istoria continua si se scrie zilnic. Faptele mari, sunt facute de oameni mici,pe care istoria o sa-i faca mari. Romania insasi, e o tara mica, dar pe care timpul a facut-o mare. Lumea scria si azi pe tablite cu pana, daca nu era Romania cu Petrache Poenaru al ei si tocul lui cu rezervor. Lumea inca traversa oceanele pe vapor si nu zbura niciodata daca nu existau genii ca Vuia, Vlaicu sau Coanda. Istoria sporturilor nu primea niciun 10 perfect la un concurs de gimnastica, daca Nadia nu pasea pe barna, Stoker nu-si mai scria niciodata cartea daca nu auzea de misticismul Carpatilor si de traditiile legate de ocult din tara noastra.

La multi ani, români! La multi ani România!