marți, 29 noiembrie 2011

Craiova vrea sport!

Ieri, s-au disputat la Sala Sporturilor, partide de baschet, atat la fete cat si la baieti. Fetele au intalnit echipa din Arad, in timp ce echipa baietilor a avut de infruntat pe cei de la Asesoft Ploiesti. Amele echipe au pierdut, dar asta e mai putin important. Ce e mai important, e faptul ca lumea vine sa vada sport, lumea vine sa incurajeze echipele locale, indiferent ca joaca fotbal, handbal volei sau orice alt sport. Pai la un meci de baschet, care nu e un sport foarte popular la Craiova, in tribune au fost oameni de toate varstele: de la copii de 3-4 ani pana la oameni in varsta, 70-80 de ani, care au aplaudat si mai sa sara din tribune cand se puncta vreun cos.
Craiova are nevoie de sport, se spectacol. Steagul alb-albastru s-a intins peste toata peluza la un simplu meci de baschet si lumea inca mai canta "Oltenia, eterna terra-nova". Craiova traieste prin sport, respira prin strigate de peluze, Craiova are sange mai mult decat nobil: alb pur - albastru regal.
Craiova isi vrea fotbalul inapoi, vrea sa umple iar pana la refuz stadionul, sa aibe strazile blocate de oameni care vorbesc aceasi limba, au acelasi sange si aceasi credinta.
Craiova, vrea polivalenta aia terminata, sa poata sa vada si ea meciuri in sali in care incap mai mult de 200 de oameni. Indiferent de sport, daca echipa va purta alb-albastru, oamenii o vor incuraja.
Indiferent de cine, ce, cui a vandut, a imprumutat sau a furat, indiferent de cine e de vina pentru ca nu mai avem echipa in orasul asta minunat, readuceti Craiova, craiovenilor si nu numai lor.
Indiferent ca Mititelu, trebuie sa-i dea lu' Piturca bani, indiferent ca Dragomir sta cu frica de Mititelu, indiferent ca Sandu e tot presedinte FRF, reinviati Craiova, caci:


"Craiova nu este a mea şi nici a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor!"



luni, 28 noiembrie 2011

Hai la eutanasiere!

S-a votat legea aia prin care s-a permis eutanasierea cainilor vagabonzi. bun, nicio tara civilizata nu are caini e strazi, in nicio tara occidentala nu exista riscul sa fi muscat de caini pe strazi. Bucurati-va romani, copii vostri o sa fie in siguranta de acum inainte! Nu o sa mai fie caini! Dar dobitocilor care sunteti de acord cu asta, cu restul pericolelor de pe strazi (si nu numai) cum ramane?
Cum ramane cu pedofilii, care primesc 10-15 ani de puscarie pentru ca au distrus pe viata o copila de 11 ani? Pe aia nu-i eutanasiem sau mai bine ii tinem pe banii nostri intro puscarie? Cum ramane cu taranii cu carnete cumparate de la librarii, care trec peste tine pe trecerea de pietoni? Spaga cui trebuie si au scapat fara nimic, maine sunt la loc pe strazi. Astora nu le aplicam injectia letala?
Cum ramane cu sotii, tatii, chiar parintii alcolici ce vin acasa in fiecare seara pusi pe scandal si isi terorizeaza familia, isi bat copii si ii maltrateaza? Astora le mai dam o vodka si ii lasam in viata sa-si terorizeze si sa chinuie in continuare familiile chiar in casa lor. Astia nu merita oare pedeapsa capitala?
Tiganii care se uita dubios dupa tine cand treci pe langa ei, cu astia ce facem? Au aceasi miscare ca si cainii aia pe care aveti liber sa-i omorati: te privesc lung, imcep sa vorbeasca intre ei si in orice clipa pot sa sara la tine. Pe astia nu-i spanzuram in lanturi de hingheri?
Sau nu putem aplica legile astea unora care vorbesc. Cainii si orice alt animal, sunt animale, n-au puterea sa riposteze. Macar daca aplicati legea asta asupra cainilor, faceti-o in mortii ei de lege valabila pentru orice amenintare
E bine ca avem liber sa scapam de caini, ca sa poata copii nostrii sa mearga linistiti pe strazi! Dar cu restul de pericole cum ramane? Ce daca fetita ta de 10 ani a fost violata si batuta de un tigan, dupa ce acesta a dat cu masina peste ea pe trecerea de pietoni, dar macar nu a fost muscata de caini. Ce conteaza ca baietelul de 9 ani sta bagat sub plapuma acasa si acsulta cum in camera alaturata, barbatul beat isi bate nevasta si apoi o sa intre si in camera sa sa-i mai traga si lui cativa pumni? Macar azi, in timp ce se intorcea de la scoala nu a fost alergat de niciun caine!
 
O mare MUIE pentru legile voastre de cacat!!!!

miercuri, 16 noiembrie 2011

Zi libera

Aproape ca pe vremuri, doar eu castile si rucsacul, pe jos explorez un oras. Ieri, a fost sa fie Valcea. Nu-l mai facusem de mult timp pe jos. Asezare frumoasa, bagata intre dealuri, cu oameni ok. Oras curat, fara prea multe cladiri vechi insa oras frumos.
Va las cu cateva poze...





luni, 14 noiembrie 2011

Drumuri de noapte

Promisiune sa vad Ranca si implicit Transalpina ziua! Noaptea am vazut de atatea ori traseul ala si de fiecare data am zis ca o sa mergem si ziua pe acolo.
Azi noapte, aproape ca am fost in rai. Dupa ce am trecut de nori, am dat de luna aia aproape plina ce lumina totul, fiecare margine de stanca, fiecare piatra, fiecare petec de zapada. Si liniste, ata de liniste incat auzeai stelele cum vorbesc intre ele. Aerul mai tare si mai curat decat orice detergent, ne-a scos toate petele din plamani.
Vodka este intradevar bautura de baut pe munte. Cer senin, -8 grade C afara, 40 grade in sticla, liniste, aer proaspat, moment de nepretuit. Stai si contemplezi natura gandindu-te la maretia muntelui, in timp ce mai iei o gura din sticla, exact ca in reclamele la Discovery sau Stalinskaya. Plecam apoi spre casa dupa ce mai trecem incaodata prin nori. Sunt atat de pufosi incat iti vine sa faci bulgari din ei si sa incepi o bataie cu puf. Asfaltul negru, norii albi, contrast ca in decorurile bacoviene.
Masina aluneca pe drumul de intoarcere si-l face mai repede parca decat la dus. Acum incepe partea urata a drumului. Lasam muntele in spate, revenind cu picioarele pe pamant. Vodka e pe terminate, bere nu avem, 200 de km o sa murim de sete. Dar...ce sa fie oare in zare acolo? Pamant? O insula? Nuuuuu...e o benzinarie!!! Golden 2.1 lei doza, alimentam repede cu inca un rand si plecam mai departe. Suntem salvati pentru moment, dar ce facem cand o sa se termine si asta?!?!
Bine ca au facut astia benzinariile non-stop si le-au dotat si cu pompe de bere. Pana acasa suntem salvati.
Ora 4:00 AM. Ajung acasa, ma pun in pat si dorm pana la 12. Deseara cine stie pe unde mai ajungem!





duminică, 13 noiembrie 2011

Odaia copilariei mele

Era galbena, cu modele de var desenate cu rola, pe peretii de caramida veche. Avea ferestre pe toti cei 4 pereti, dar cel mai mult imi placea fereastra de la care vedeam gradina si restul satului.
Avea mirosul ei de vechi camera aia, indiferent cat de bine o aeriseam, indiferent cat de des faceam curatenie in ea, ea tot mirosea a apa de colonie veche, din sticlutele vechi uitate in dulap; mirosea a dusumea de lemn mancat de carii; mirosea a lemn ars in soba de teracota verde, de pe care o pasare gravata pe teracota de deasupra usii ne privea in fiecare zi.
Nu era mare, nu avea spoturi, termopane sau alte "minunatii" care definesc azi confortul. Nici macar un televizor nu era in ea si nici ca ne pasa atunci. Becul cu lumina galbena ne lumina atat doar cat sa ne aranjam aparatul cu diafilme si astea erau filmele noastre de seara.
Apoi am crescut si camera a inceput sa devina un mic club. Ne strangeam acolo la jocuri de carti, gratare facute in jarul din soba sau sa impartim banii dupa o noapte de colindat. Am ciocnit oua de paste acolo, am mancat porcul de craciun, am facut chefuri la un casetofon walkman in camera aia si ne-am distrat mai bine decat in orice club de fite de acum.
Ne-am dezvoltat simtul ingineresc in camera aia, cand, intro noapte am incercat sa improvizam un furtun din ce aveam la indemana: coperti de caiete, foaie de musama, etc. Insetati si cu damigeana de vin asezata strategic intre cele doua paturi (dar lasata acolo fara furtun) am incercat sa scoatem vin din ea cu ce am gasit prin zona.
Acolo ne faceam planurile de expeditii pentru a doua zi, acolo ne aranjam sculele pentru pescuit si ne puneam in gand sa ne trezim la 7 dimineata sa fim primii pe balta. Tot de acolo ne trezeam la 10-1, a doua zi dimineata si ne promiteam ca maine o sa ne trezim la 7 sa plecam la peste....si tot asa in fiecare zi. In camera aia ne intorceam noaptea la 2-3 si ii raspundeam bunicii din camera alaturata, care ne intreba cat e ceasul, cu acelasi raspuns: Zece, Zece!

Am fost zilele astea prin odaia aia. E verde acum, fara modele desenate, fereastra dinspre gradina a fost acoperita de mult, bunica...nu mai e alturi sa ne intrebe cat e ceasul....

duminică, 6 noiembrie 2011

Timp

Timpul inseaman bani doar pentru cei care vand ceasuri si-n jurul lor nu mai aud glasuri, doar tic-tac de secundare si fiecare ticait…doare. Ala e timp pierdut, timp pe care nu-l poti contoriza cu niciun ceas. Nicio fisiune atomica nu-ti va numara secundele petrecute singur, nicio piatra de quartz nu va vibra intrun ceas care arata mereu cifra 1.
Timpul nu se masoara in secunde, il masori in momentele petrecute langa cineva, in numarul de zambete, in imbratisari, in saruturi, in beri baute cu prietenii. Si paradoxal, atunci timpul devine invisibil: nu-l vezi cand trece, nu-i simti prezenta si ce e mai important, nu-i simti lipsa.
Calatoria in timp e posibila doar intro singura directie: inainte. Odata ce te lasi pierdut intre firele de nisip dintr-o clepsidra, oricat te-ai zbate sa scapi, nisipul te trage mai la fund sit e acopera din ce in ce mai mult. Esti prins ca pe drumul timpuli ca pe o strada cu sens unic, fara posibilitatea de a da inapoi, nici macar 50 de metrii cu spatele. Calatoria in timp e posibila si o facem in fiecare zi, doar in viitor.
Timpul pretios nu e cel care a trecut, nu e cel care urmeaza sa vina, e cel de acum. Nu poti sa joi timpul la bursa, sperand ca il vinzi acum scump si il cumperi ieftin in viitor. Daca vinzi prezentul, viitorul va fi si mai scump de cumparat si apoi prezentul de acum, va devein trecutul de atunci, facand timpul o afacere foarte proasta.
Valorifica timpul, investeste-l in lucruri care merita, pierde-l cu prietenii, uita de ceasuri cand esti langa persoana iubita!
Nu exista “n-am timp”! Exista  doar, “n-am timp de irosit pe chestii neinteresante”.


Timpul este suficient pentru oricine-l foloseste!