vineri, 27 august 2010

N-am

Stau asezat pe bordura refugiului de la tramvai si privesc agitatia din jur. Am castile pe urechi si astept tramvaiul, eu si cativa intarziati care se grabesc spre casa. Statiile de tramvai sunt ca niste machete de peroane de gari. Mereu e agitatie, mereu vezi bagaje, oameni grabiti, oameni care alearga sa prinda ultimul tramvai, exact ca in gari.
Si astept linistit, fara sa ma grabesc, fara sa ma gandesc de ce intarzie sau daca mai vine. Stiu pur si simplu ca vine, mereu vine.
Un trecator se opreste, isi aprinde o tigara langa mine si ma intreaba:
-Nu te supara, cat e ceasul?
-...joi...
Omul ma priveste ciudat si pleaca.
N-am ceas, nu port, nu-mi place sa vad cum trece timpul. Nu-mi place sa stiu ca fiecare linie parcursa de secundar ma arunca in viitor.
Ma ridic, privesc tramvaiul care tocmai se apropie de statie, ma indepartez cativa pasi si imi reiau pozitia nemiscata de mai inainte. Nu e tramvaiul meu asta!
...A, da...mereu vine trenul sau tramvaiul in statie, dar niciodata nu e cel bun...mereu ma urc intr-unul gresit.
N-am bilete pentru cele bune!

marți, 17 august 2010

Ton de ocupat...

Cum e ma, cand, ajuti oamenii, oamenii te suna, te cauta, vorbesc cu tine si dupa ce nu mai au treaba cu tine te lasa si dispar? E cam de cacat senzatia sa te simti folosit.
Si e cam asa: la inceput telefoane, ha ha, baza , glume, "hai sa ma ajuti sa fac si eu aia" "hai sa facem aia"... mai tarziu incep sa se rareasca telefoanele, vizitele si tot ceea ce poate se intampla zilnic si intr-un final...te uiti la telefonul ala si vezi ca nu mai suna de loc. Suni, intrebi ce se intampla, primesti raspunsuri monosilabice si...inchizi...De azi, lumea e prea ocupata pentru tine!
Si totuis macar 5 minute acolo ar fi ok, daca te-ar mai baga lumea in seama, un telefon dat din cand in cand sa te intrebe: "ba, mai traiesti? Ce mai faci?"

Ma enerveaza...

Ce? Pai ar cam fi o lista. Una care imi vine acum si probabil ca la ea se adauga zilnic alte chestii.
Ma enerveaza oamenii pe care nu ii cunosc, dar care incep sa-mi vorbeasca si sa-mi povesteasca viata lor. Nu ma intereseaza problemele lor personale, nu le cunosc rudele, vecinii, nu ma intereseaza nimic legat de ei. Asta e, sunt antisocial!
Ma enerveaza taranii de oras, care inca au pamant sub unghii dar au impresii de mari oameni.
Ma enerveaza aia care poarta maieuri (maoiuri, sau cum s-o scrie). Adica io inteleg ca esti un taranus, care baga sala si steroizi in el sau si-a facut brandul pe sapa, da'n rasa matii, trebuie sa-ti vad io parul de la subbrat? Esti umflat cu pastile, dar n-ai si tu o lama amarata sa-ti razi axila? Un tricou normal, cu maneci, costa mai mult decat un maieu? De ce sa porti maieu? Si mai nou nu numai aia umflatii poarta maieuri. Daca ai 45 de kile nu mai lua coaie maieu pe tine, doar daca vrei sa faci wind-surfing pe strazi, cand bate vantul.
Ma enerveaza tiganii, toti in general, aia din Craiovita in particular. Deh, sunt antisocial si rasist. Adica, prin Craiovita incep sa ma simt ca in Bronx, e plin de negri. Si nu stiu de unde au aparut iar, ca disparusera intr-un timp.
Astea sunt mai majore asa, probabil ca o sa mai adaug la lista si altele.
A da si ma enerveaza puya.

miercuri, 11 august 2010

Pe strazi

Ma plimb prin labirintul pe care il fac strazile prin oras. Imi pun castile pe urechi, melodia pe repete si plec sa ma ratacesc printre blocuri. Imi place asa!
Ganduri de vanilie imi asalteaza creierul si imi trezesc amintiri. Si merg. Bloc dupa bloc, alee dupa alee, strada dupa strada. Atent la pasi, privesc tot ce ma inconjoara, de parca mereu caut ceva. Si poate ca intradevar caut. Poate caut timp, sau poate caut pe cineva.Nici eu nu stiu. Si merg.
Melodia din casti e aproape de final. E doar a 17 a oara cand o ascult. Sper sa mai urmeze, pentru ca ma obsedeaza, o fredonez si in somn.
In spatele meu, strazile se inchid. Merg mai departe, bloc dupa bloc, alee dupa alee, strada dupa strada...

sâmbătă, 7 august 2010

Zbor

De multe ori, in vise. In realitate, ma lovesc mereu de pamant si de fiecare data parca doare si mai tare. Chiar daca imi fac mereu pista de aterizare mai buna, ma lovesc mai cu viteza de ea.
In vise sunt sus, mereu mai sus, atat de sus incat jonglez cu stelele. Dar suna mereu ceasul si cad.Ma avant cu atata viteza spre pamant incat de multe ori am impresia ca o sa trec prin el si o sa ies in partea cealalta a lui.
Nu poti sa zbori fara aripi si de fiecare data cand incep sa-mi creasca, se gaseste cineva sa mi le taie, se mi le traga cu putere, sa le dea foc si sa mi le imprastie in vant.