Ce fac acum...

Nu ma mai plimb cu autobuze si nu mai pot sa comentez grasele ce stau pe doua locuri, bab ele care te fac nesimtit ca nu te ridici sa-si puna sacosele pe scaun, tiganii jegosi ce vor sa iti salte portofelul, soferii ce merg cu viteza ascultand muzica populara sau din contra, mergand incet cu prosopul pe dupa gat.
Nu ma mai intalnesc cu toti dubiosii, toti taranii din cosoveni si localitatile vecine, nu mai dau informatii despre fierbatoare de oua sau aparate de copt ardei.
Nu mai am ca sefi, oameni care nu stiu sa vorbeasca si inca put a balegar si pamant proaspat arat, dar care si-au mutat toata Corabia in Craiova, acum am sefi elevati din Timisoara, care nu stiu sa scrie, dar astia sunt din Timisoara si se intelege ca nu au treaba cu limba romana (va povestesc eu altadata treaba cu Timisoara).
Acum ma trezesc odihnit in fiecare zi si ora 4:40 dimineata e doar ora de dus la somn, nicidecum de trezit.
Ce fac acum e cam monoton si nu prea imi da motive de scris. De fapt stai, ca prosti, tigani si tarani gasesc peste tot si tot am despre ce sa mazgalesc pe foi.
Ce fac acum....nici nu conteaza...

Schimbari

Gata,am inchis un capitol azi. Am reusit sa plec dintr-un loc care a facut parte din viata mea aproape 5 ani. Am scapat de selgros azi. A pus ultima stampila pe o hartie,m-am lugat petru ultima data pe calculatoarele lor, am tras ultima data cu pontatorul ala nenorocit si cel mai frumos e ca m-am trezt pentru ultima data la 4:40 dimineata sa prind o speciala jegoasa de la 5.
Am cunoscut oameni ok si ma bucur ca i-am intalnit. Am avut mici conflicte cu altii la inceput, dar ulterior m-am inteles bine cu toti, unii chiar pot sa-i numesc prieteni. Am impartit cu unii covrigii de boromir sau paharul de cafea de la tonomat si asa ne-am infratit. Am dat si de oameni din anumite parti ale judetului Olt, oameni care nu au multa carte si nu stiu dect sa fie tarani pana in ultima clipa, dar oameni care au ajuns in functii de conducere. oameni atat de plini de ei incat nu au loc singuri in apartamentul lor de 4 camere, oameni care conduc masina de 20 de mii de pe bancheta din spate, pentru ca in fata nu au loc sa stea de mandrie si de sentimentul de implinire. Oameni care nu stiu in schimb sa vorbeasca si care se lauda cu ce treaba buna au facut ei ca mi-am dat eu demisia.Va salut domnule director,pe aceasta cale!
In fine, dau importanta unor oameni neimportanti si ma abat de la nota de multumire pe care le-o adresez celorlalte persoane pe care le-am cunscut si care timp de 5 ani miau fost o a 2 a familie.
 Sper sa reusiti in tot ce vreti sa faceti si sa va mearga bine!
Mi-a facut placere sa va cunosc si sa lucram impreuna!

Pe varf de munte

Am regasit iar Sibiul anul asta acolo unde l-am lasat ultima data cand l-am vazut. La fel de frumos, la fel de fascinant ca de fiecare data. Cu turnurile lui, cu strazie pietruite, cu ferestrele-ochi de pe acoperisuri. 

Dar de data asta, nu Sibiul a fost destinatia. De data asta muntii de langa oras ne-au trezit interesul. Dupa un drum de cateva ore cu masina, am debarcat la poalele telescaunului de la Paltinis si de aolo, cu rucsacii in spate si voie buna, am plecat spre refugiul Canaia. Traseu pe un drum practicabil de masini 4x4, in unle locuri foarte inclinat, in altele drum drept. Traseu de platou. Un sarpe intalnit pe drum, niste "afinuti" care ne slalutau toti cu aceasi intrebare: 'aveti si voi o tigare?" si in rest drum fara peripetii. 

Am gasit refugiul Canaia in renovari majore, dar l-am gasit plin de oameni care spre uimirea noastra s-au bucurat ca ne vad. 

Si dupa cateva ore bune petrecute cu ei acolo, la foc de tabara, gratar, bautura si muzica de chef si voie buna, ne-am retras spre corturi in noaptea rece . Dimineata ne astepta varful Cindrel cu toti cei 2244 metrii ai lui.

Trezit de vie a 2 a zi, mic dejun luat la pranzsi hai pe varf. Sus, din nou am dat noroc cu zeii si ne-am inchinat in fata naturii. Peisaje de vis pe care le vedeai pana te pierdeai in ceruri.

Drum lung la intoarcere si obositor, tristete ca s-a terminat si de data asta si pe limba aceiasi itrebare: "la anu' unde mergem?"

Dor mare de...mare...

...de valuri mari, de miros de alge,de nisip murdar. De aglomeratie, de agitatie, de imbulzeala. De vecini de camera nebuni  si de certurile cu ei ca trantim usile. De dusul facut la repezeala, ca sa prinzi apa calda, de febra facta de la baia in mare,noaptea in Vama. De telefon si bani "pierduti" in Vama Veche, de lalaii de acolo, adevrati oameni ai marii, cu haine din alge si accesorii din scoici si nisip. De ploaia torentiala si de "arca lu' Noe, sa vina arca lu' Noe!!!" ...de bere dimineata, de bere seara, de bere oricand...de apa sarata si nisip ud...de rasarit vazut de dupa epava...

De tren plin de nebuni, copii mici si caini, fara aer conditionat, de tren care intarzie 2 ore, de stat in gara de nord sa prindem legatura spre Craiova...dor de..tot si toate....