Fum de Negoiesti

L-am facut pe gratar! Cu fum mult, cu carne destula, cu bere poate un pic cam putina. Cumparaturi facute in graba, mai un mic de acasa, mai o sticla de cola luate de prin frigider si hai sa-l facem pe gratar. Poti sa-ti dai cu genunchiul in cur? Un ou fiert (sau in orice forma) e masa de vis pentru unii, trezitul la ora 9 dupa 5 ore de somn e o chestie naspa, mai ales daca te trezesti si vezi ca unu sta si rade de nebun si se uita la tine. Inviorare, comando prin maracini si inapoi in oras. L-am facut si de data asta! 

Sa cucerim Bucurestiul!!!

Invazia a inceput de mult. Acum se apropie de sfarsit. A mai ramas doar un singur pas sa punem steagul alb-albastru in centrul capitalei.

Ca in fiecare lupta data pana acum, Craiova a castigat iar folosind artileria grea. Adevarat bombardament si un asediu continuu timp de 90 de minute, au zdrobit zidurile apararii adverse, facand ca tabela din Giulesti sa arate la sfarsitul meciului un minunat scor de 0 - 3 !!!

Acum chiar ca nu mai conteaza daca mai prindem loc de cupe europene, ca am facut meciuri slabe cu echipe de pe ultimele locuri. Am batut echipe mari, la scoruri mari! Am invins echipe pe care le uram dintotdeauna! Mai e o singura lupta importanta! 

Un singur pas sa cucerim Bucurestiul!!!

Joi, 21

Ca la inceput! In ziua asta am inceput sa scriu povestea. Ne-am vazut joi, ne-am sarutat joi, ne-am plimbat de mana joi! Si fila dupa fila povestea a continuat si inca mai continua. 226 a fost de multe ori un numar prea mare, insa am trecut peste dimensiunile sale fara probleme tinandu-ne de mana. Si-acum pe langa 226 au aparut alte simboluri. Joi ne-a legat 21 a pecetluit legamantul, 226 a fost martor juramantului.

"Trenul merge mai departe, povestea, merge mai departe."

226? Joi? 21?

La multi ani

Paradoxal sau nu pe toate Elenele pe care le cunosc nu le striga nimeni Elena.

La multi ani L., iti multumesc pentru ca inca esti langa mine!

La multi ani Gabi, chiar ma ajuti de fiecare data cand am nevoie de ceva!

La multi ani Ileana (mereu am considerat ca Ileana e de la Elena)!

Alte Elene nu cred ca mai stiu si daca stiu si nu sunt aici, probabil nu sunt asa importante pentru mine si probabil ca am ramas doar la stadiul de cunostinte.

Cat despre Costici, aia care va stiti La multi ani si voua! 

Vara

Zile caniculare si lungi, nopti racoroase in care nu se doarme. Asa sunt verile in Craiova. Asa stiu verile de cand eram mic, asa au ramas si acum. Orasul zace ziua amortit, topit de caldura si daca vrei sa cauti oameni mai gasesti pe mal de Jiu, sau pe la vreun strand sau o piscina. In rest zac toropiti de caldura in case, feriti de soare. In schimb, noaptea se schimba situatia. Orasul se trezeste. Centrul e plin de plimbareti, stransi toti langa fantani, terasele sunt pline ochi, pe bancile din fata blocului se sparg seminte si se sta la barfa pana dimineata.  

Imi place vara, sa zac in pat pana la ora 1, sa evit sa ma topesc,  cu bere rece si daca se iveste ocazia sa plec dupa 4 la un strand ceva, daca nu sa stau amortit pana seara cand ies sa ma plimb pe strazi pana dimineata.  

Melodia asta spune tot despre vara.

Despre case bantuite, paduri si alte cimitire

Daca nu e Havana e seara de cautat fantome! Sau ambele variante! Dupa o bere in Havana, morti de plictiseala ne-am gandit ce sa facem. Hai la Bucovat sa bem o bere in natura. Stiti vorba aia care umbla prin oras? Dar de ce sa mergem doar asa peBucovat? Hai sa luam si un laptop cu noi sa vedem un episod din Stargate in padure. 

Pe drum, povesti despre fantani bantuite, case bantuite, cimitire bantuite, paduri bantuite, orice bantuit! Maaaaaaaaammiiiiiiiiiii........Curbe luate cu lumina stinsa, intoarceri cu frana de mana, faza lunga data pe langa masinile trase pe dreapta "sa admire orasul". 

Padure, liniste, aer curat. Sa bei o bere pe capota masinii, nepretuita senzatie! 

Satul

De vise spulberate, de imagini indepartate, de vorbe nefondate. Satul de aceiasi rutina zilnica, de poze drept imagini ale fiintelor dragi, de telefoane drept imbratisari. Satul de ganduri negre in noptile albe.

Satul de autobuze prea pline, strazi prea aglomerate, zile prea lungi de munca. Satul de zambete false si celebra fraza "stiu cum e!". Satul de dimineti in care ma trezesc la 4:30. 

Satul de tot, satul de toate!

Craiova

Cu Oltenia in casti, iau Craiova la pas. De ceva vreme mi s-a dezvoltat foarte mult spiritul nationalist, bucurandu-ma de orice chestie care are legatura cu orasul asta.  Port acum Craiova dupa mine oriunde ma duc si sunt mai mandru de originile mele, mai mult ca niciodata. 

Imi plac oamenii de aici, mereu agitati, mereu in miscare. Oameni care nu citesc carti in autobuze stand in picioare, oameni care mai ridica din cand in cand, capul din pamant si iti mai zambesc , oameni care inca mai par umani. 

Imi plac strazile care nu sunt niciodata prea goale sau prea pline de masini. Imi place, centrul, cu toti rolerii si skaterii de pe acolo, supraveghati de statuia lui Mihai. 

Imi place parcul cu podul ala plin de numere de telefon si date in care X si Y au fost pe acolo. 

Imi place stadionul, adevarata biserica din oras, templu pentru religia numita Universitatea Craiova, cu mile de oameni atrasi de vocea lui Tudor sa se inchine in fata culorlor alb-albastre.

Imi plac zilele de vara de aici, calde si lungi, diminetile de toamna, reci si in ceata. 

In Craiova nu o sa regasesti ingamfarea banatenilor, figurile gen "coaie noi suntem din capitala" ale bucurestenilor, calmul dus la extrem al ardelenilor, sau rapiditatea exagerata a moldovenilor. Aici, e Craiova, aici, e Oltenia!

                                                                                                                                     Oltean prin sange, roman prin acte!

Havana night

Sau despre cum sa inveti whist in 5 minute. E oficial! De acum daca nu avem unde sa pierdem vremea, stam in Havana. Daca vrei comanzi ceva, daca nu, nu. Poti sa stai, sa joci carti, table, remmy, fara sa consumi nimic. DEseara facem revelion? Poti sa privesti la tv ce vrei tu , fara sa te intrebe nimeni daca vrei ceva.

Mai nou, poti sa bei gratis, daca te tine sa dai atacul la navetele de bere din hol (ciupi stie). Si mai poti sa iti iei suporti de betisoare, fara ca nimeni sa stie ceva ( YRY cand ne intalnim sa-ti dau suportul, asta e al tau). 

Ne vedem la revelion deseara?

Poveste (partea a 2 a)

E inca intuneric afara. Doar undeva la orizont se vad cateva urme mai luminoase, semn ca se apropie rasaritul. Adancit in scaunul din comprtimentul treului, incerc sa deslusesc ceva prin bezna de afara, insa tot ce vad sunt doar lumini trimise de la mii de kilometrii departare, de cateva stele. Inchid ochii si te privesc. Inca dormi. Atat de linistita si fragila, atat de delicata, respiri calma. Surazi cand iti indepartez o suvita rebele, cazuta pe frunte, apoi te adancesti din nou in bratele somnului. Ma retrag de teama sa nu te trezesc. Inca putin si o sa fim din nou impreuna!

Spre orizont se vad si primele dare de lumina sangerie. Inca putin si o sa rasara soarele. Inca putin si o sa te strang iar in brate! 

Trenul serpuisete prin campiile intinse, trosnind din fiecare colt, parand ca se rupe in doua la fiecare metru parcurs, marindu-si viteza de parca ar fi tras de o intreaga herghelie de cai, iesita din cumplitele focuri ale iadului. Campul e luminat tot acum, insa o patura de nori tine soarele inca ascuns.

Inca putin, inca putin!

Orasul se contureaza din ce in ce mai bine in departare. Casele devin tot mai mari si intr-un final se vede gara. Am ajuns! 

Ies in viteza pe usa vagonului si pornesc goana nebuna spre casa ta. Soarele inca e tinut sub patura de nori, astfel incat mai am speranta ca nu o sa-ti bata in geam sa te trezasca.

Tresi strazi...doua....una....numarul 1.....numarul 3......

Privesc spre cer, apoi spre fereastra ta. E inca in umbra. Tu, inca dormi.

Deschid usa si ma strecor langa patul tau, iti mangai tampla, apoi te sarut.

Buna dimineata!

Pe drum

Ma vezi mereu cu castile pe urechi, cu rucsacul in spate, de parca zilnic as pleca intr-o calatorie. Am lumea mea si daca ma cunosti si ma vezi pe strazi, prin autobuze, nu incerca sa porti un dialog cu mine. Castile de pe urechi nu sunt un semn detul de clar ca n-am chef de vorba? Din spatele ochelarilor negri, privesc lumea cu alti ochi. Vad oameni care se bat pentru un loc in autobuz, fete care se vand pentru nimic( si parta dureroasa e ca nu rcunosc asta), "crestini" care isi fac cruci cand trec pe langa biserici, dar care injura mai tarziu ca e prea aglomerat autobuzul sau ca i-a calcat cineva, vad tigani "in masini de top, la stop", pusti de bani gata care invata strazile de pe GPS, in timp ce eu inca le bat la pas. Zilnic sunt plecat in astfel de excursii, ascultandu-mi muzica in casti si admirand adevarata fata a lumii.

Vanzator de vise

Gata, le vand! Eu oricum nu le pot indeplinii si m-am saturat sa visez! Asa ca daca avetio nevoie de vise, le vand eu pe ale mele. Le dau chiar gratis, numai sa le luati. Le puteti implinii voi sau puteti sa le visati in continuare. Eu vreau sa dorm fara vise, vreau sa ascult muzica fara sa plutesc pe fiecare vers. Nu mai vreau sa visez!