Ca lovit de fulger ma simt acum. S-a terminat! Si s-a terminat urat. Poti sa zbori linistita acum, sa te avanti spre cer. Eu, imi continui picajul cu aripile legate. Poate ca cerul nu a fost niciodata pentru mine.
Se darama cele doua orase acum, povestea nu mai merge mai departe. 226 e acum infinitul, joi 21, a devenit atemporal. Nu mai sunt gari, nu mai sunt peroane. Nu mai e nimic.
Cadere libera....
Ca o ratare in minutul 90 si soarta meciului sa depinda de ultima faza! Ca un tren pierdut in ultima clipa cand ai ajuns pe peron si a inchis usile in fata ta! Ca si cum altcineva ar fi ajuns cu doua secunde inaintea ta si ar fi primit locul cel mai bun la un concert!
Vineri am trecut unul pe langa celalt, aproape ca ti-am atins umbra. Te-am cautat din priviri, insa nu am vazut decat urme de pasi pierduti in departare.
Azi dimineata, ti-am simtit chiar parfumul, chiar te-am auzit respirand usor, in timp ce dormeai. Te-am vazut tresarind, speriata probabil de un vis urat.
Am fost atat de aproape de tine si totusi.....
A trecut o saptamana si tocmai acum reusesc sa scriu cateva randuri. O saptamana plina, cu gratar, plaja pe malul Dunarii, o saptamana cu ea, o saptamana terminata cu mersul la somn la ora 4 dimineata. Gratarul la Carcea a fost ok, cu o presupusa mahmureala a 2 a zi. Apoi, a venit ea! Noaptea urmatoare a fost a noastra! Doar noi doi si un colt de luna. Au urmat ore nebune, o zi plina, cu cadouri si printre prieteni.
Am redescoperit plaja Dunarii, ca in fiecare an! Ne-am topit la soare, ne-am inegrit pielea.
Craiova Veche e noua Havanna! Aseara s-a baut, s-a fumat, s-a dansat! Am ragusit pe Cantec pentru Oltenia! Ajunsei la 4 acasa, dormind de pe scari.
