duminică, 31 iulie 2016

30


 

 L-am cunoscut pe Cosmin acum foarte mult timp. De fapt, il stiu de-o viata. Am crescut impreuna. Il stiu de cand era mic si juca calusul in patutul lui, tinut de manutele lui mici, de tatal sau. Il stiu cum radea si topaia urmarind cu privirea fiecare miscare a tatalui lui. Il stiu de cand mama sa ii intindea mainile , ca el sa faca primii pasi spre ea. Si el era mic si tot un zambet si ea era tanara si frumoasa si il iubea cum il iubeste si acum.
    L-am urmarit apoi pe Cosmin in anii de scoala, acolo unde si-a inceput clasa intai un pic altfel fata de ceilalti copii. El era singurul care stia bancuri si nu ii placeau poeziile, asa ca prima "poezie "spusa la scoala, a fost un banc. Pentru ca asta invatase mai repede inainte de scoala, bancuri. De la tatal lui, care il lua peste tot cu el si i-a aratat lumea, in toate straturile ei. El i-a aratat cum e sa vorbesti cu un om important si sa nu te pierzi in fata lui, tot el i-a arata cum sa te comporti si cu cineva care e mai jos decat tine. De aici Cosmin a invatat curajul si orgoliul.
    L-am intalnit pe Cosmin la tara, in vacantele de vara. Acolo era mai tot timpul si desi Cosmin nu are frati, primul lui frate a fost varul sau. Se jucam impreuna, se certau, se bateau , se impacau . Imparteau tot exact ca fratii. Cosmin a invatat sa-mparta de la bunica lui. Tot ea, i-a vorbit prima data de credinta si Dumnezeu, tot ea l-a inavat prima rugaciune. Vad si acum imaginea de seara cu cei doi copii si bunica lor, facandu-si rugaciunea. Si a doua zi , Cosmin pleca in padure impreuna cu varul lui si bunicul. Aici a invatat sa iubeasca natura, de la bunicul lui.
    Apoi Cosmin a crescut. A iesit din cartier. SI-a cunoscut alti frati cand a ajuns la liceu. Si-a marit familia si au ramas impreuna pana in zilele noastre. Am fost cu el cand plec cu fratii in plimbari cu trenul stabilite peste noapte. Am cautat impreuna fantome prin case bantuite , am navigat pe ape, am urcat munti impreuna. Si chiar daca unii din frati au plecat in alte locuri, stiu ca ei sunt langa el. Si chiar daca nu suna, el stie ca oricand ar vorbi , ors a poarte conversatii ca si cand nu au plecat niciodata.
    Si l-am vazut pe Cosmin , iubind. A tinut la toate, pe unele le-a iubit , dupa altele a suferit. Mergeam cu el pe tren cand isi cauta iubirea in alte orase, cand facea surprize de la distanta sau cand se bucura de surprizele oferite. Imi povestea cum dupa ce esuase cumva in unele relatii s-a inchis si nu si-a mai exprimat sentimentele. Ii era frica, vorbea rar si cu mine despre asta. Imi spunea ca a regretat unele lucruri facute, dar totodata nu isi calca pe orgoliu sa se intoarca de unde a plecat sau mai degraba de unde a fost lasat. Stiu sigur ca le-a iubit pe toate chiar daca nu a spus-o cu voce tare.
    Cosmin munceste de la 21 de ani. Ne trezeam impreuna dimineata de dimineata la 4:30 si injuram corporatiile, dar totusi urcam in speciala si cu castile pe cap ignoram impreuna lumea matinala. Nici mie , nici lui nu ne place trezitul dimineata. Au fost ani frumos in acelasi loc de munca, unde a intalnit cateva persoane interesante. Dar trezitul la 4:30 l-a afectat cumva pe Cosmin. A urmat sa renunte la facultatea de aici ca sa incerce o idee. A plecat la Timisoara, dar fara familie, frati, iubita de atunci, nu a rezistat mult. Asa ca  s-a intors pe pamantul oltenesc.
    Si asta il face sa fie cumva mai altfel, pentru ca dupa incercarea cu facultatea de la Timisoara, a incercat din nou la alta in Craiova. Si la alta si la alta si la alta...Se pare ca educatia de stat nu era ceea ce cauta. Dar asta nu inseamna ca e un tip prost. Lenes da, delasator, da, dar prost in niciun caz.
    L-am vazut pe Cosmin si cand a plecat singur sa se regaseasca cumva. Nici macar nu am mai mers cu el , dar stiu prin ce a trecut si cum s-a schimbat. Cum a trecut de la ala catodata morocanosul si carcotasul , la cel care incearca sa inteleaga fiecare om in parte si care vrea sa constientizeze ca fiecare are lupta lui. L-am vazut trecand prin depresii cand nimic din viata lui nu iesea cum ar trebuii. L-am vazut cum s-a ridicat de atatea ori dupa ce a fost lovit.
Si pentru ca a atins nivelul 30 (e pasionat de jocuri Cosmin asta. El nu imbatraneste, doar creste in level) , eu va multumesc pentru ce e acum: multumesc mamei lui pentru ca l-a invatat sa fie bun, multumesc tatalui lui pentru ca i-a aratat lumea si la invatat sa aibe coloana. Multumesc bunicilor lui ca l-au invatat sa creada , sa iubeasca orice fiinta. Multumesc fratilor lui, care au fost langa el si care nu au plecat niciodata. Multumesc fostelor lui, pentru momentele in care era fericit cu ele, dar si pentru momentele cand nu au mai fost impreuna. Asta l-a invatat sa mearga mai departe. Multumesc tuturor, in numele lui. El e mai tacut, vorbeste doar cu mine, dar stiu ca astea ar fi si cuvintele lui.

La multi ani, Cosmin!

Prietenul tau, A.

duminică, 17 iulie 2016

AlterEgo



"- Iar tu, ma?! Iar aici? Ce s-a intamplat acum? Iar e vorba despre ea?
- Tot timpul e vorba despre ea...
- Ai vazut-o iar? Ati vorbit?
- Dar o vad tot timpul, in toate femeile din jurul meu si imi vorbeste tot timpul....chiar daca tace. O aud si ii vad buzele cumse misca, chiar daca ele sunt inchise.
- Esti nebun...las-o...te ucide. Nu vezi ca te deprima de fiecare data cand o vezi? Unde ai mai intalnit-o acum?
-...pai asta e altceva...am intalnit-o in vis...asa cum ne-am intalnit aproape in fiecare seara de cand a plecat. Si de fiecare data e din ce in ce mai real. Uite, acum eram impreuna, ma tinea de mana si sarutandu-ma imi spunea: "Nu o sa mai fim impreuna" si eu...eu radeam si am acceptat in vis asta, la fel ca atunci cand a plecat din realitatea mea.
I-am respectat dorinta si atunci si acum, pentru ca vreau sa stiu ca e fericita si ca nu ii stau in calea fericirii ei. La dracu, as dobora pe oricine i-ar sta in calea ei si ar face-o sa sufere....
- Pai si tu, idiotule? Tu esti fericit? Ei ii pasa de tine? Mai stie macar ca existi? Ea te viseaza?
- .....
- Normal ca taci....lasa-ma sa-ti raspund...NU! Nu existi pentru ea, nu cred ca ai existat macar...
- Nu e adevarat...am existat...in bratele mele se simtea protejata dupa o zi lunga. Cu mine dormea linistita, caci i-am vegheat somnul multe nopti la rand. Cu mine isi dadea masca jos de femeie puternica si mi se dedica toata..cum sa nu fi existat pentru ea?
- Si acum , mai existi? Te mai cunoaste?
- ...acum...ma cunoaste....dar cred ca ai dreptatea, ma cunoaste dar nu mai exist. Si parca cumva cred ca vrea sa ma stearga de tot din mintea ei. As vrea doar cand o vad sa pot sa-i vorbesc, sa o intreb cum e, daca e bine, sa ii spun cum sunt eu si cum imi port masca de om fericit in fiecare zi si imi joc rolul pentru care cu siguranta as primi un oscar. As vrea sa-i spun de fapt cum sunt noaptea , cand nu e nimeni langa mine, cum ma trezesc dupa o noapte cu 2 -3 ore de somn, in care am mai si visat-o...
Poti te rog, daca o vezi, sa-i spui tu astea? Mi-e prea frica sa o fac eu...o sa o sperii probabil...o sa fuga si nu o sa-mi mai apara nici macar in vise...
Te rog, ii spui?
3:30...sare din pat panicat....camera e goala ca deobicei. Putea sa jure ca nu e acasa si ca vorbea cu cineva. O cauta prin pat, apoi isi aminteste ca ea...ea a plecat de mult...A vorbit cu el tot timpul asta, un el care vede lucrurile altfel, dar care nu se face auzit si nu poate sa razbata la suprafata. Tot umbra ei il tine captiv in interior, il sugruma si il lasa in viata pe celalt el...ala care inca o viseaza, care inca ii soarbe vorbele de fiecare data cand o aude si se lasa pierdut in ochii ei. In camera e acum cel care moare daca nu o vede dar nici nu traieste cand o are in preajma si stie ca nu o sa mai fie a lui. Cel caruia ii pompeaza inima mai tare cand o aude , dar ii blocheaza arterele cand nu vorbeste cu el.
- Iar tu, ma?!

vineri, 10 iunie 2016

Te-am vazut...



Nu pe strada mea, ca CIA. Te-am vazut in mijlocul multimii, mi-ai atras atentia  pentru ca se vedea de departe divinitatea din tine. Radiai, zambeai, centrul universului se regasea in tine.
Si stiu ca si  tu m-ai vazut, ne-am intersectat privirile si ai zambit, apoi ti-ai reluat activitatea ca si cum nu as fi fost acolo. Te-am ascultat de departe la fel de uimit ca marinarii de cantecul sirenelor. Ti-am urmarit fiecare miscare a buzelor...buzele alea care m-au imbatat candva cu ambrosie..Din toata lumea existenta in oras, te-am vazut asta seara. Am trecut unul pe langa celalat dar te-am simtit ca si cum am fi mers impreuna pe aceiasi strada , tinuti de mana.
Si am plecat apoi, imbatat de mirosul de tei de pe strazi, amestecat cu parfumul tau pe care il simt la fiecare adiere de vant.
Am fost cu tine , chiar daca doar in gand si apoi am ramas din nou singur...
G-Eazy in casti, dar nu e "easy",  cu tine in mintea mea, strazi goale, inima un pic mai plina pentru ca te-am vazut. Sper ca o sa pot sa dorm acum; n-am mai avut un somn linistit de cand dormeam cu tine in brate. Si atunci te vegheam si imi placea sa vad cum te linistesti dupa o zi lunga, protejata de bratele mele.
Te-am vazut asta seara...nu am putut sa nu te observ. Chiar daca ochii nu te vad, stii ca inima o sa te vada tot timpul. Urechea mea o sa-ti auda tot timpul vocea, indiferent de distanta si o sa-ti simt parfumul in fiecare adiere.
Te-am vazut, tu m-ai vazut....lumea din jur ne-a ignorat prezenta....am fost unul langa celalalt dar totusi, am fost departe...

Noapte buna , ingerul din iadul meu!

sâmbătă, 4 iunie 2016

Noapte alba




Am baut mult aseara. Am baut din acelasi motiv din care o fac de ceva timp. Am baut sa uit, dar parca niciodata alcoolul nu sterge amintiri. Si cand ai mintea varza si inima praf, parca si ficatul vrea sa-si faca rau, asa ca am baut. Nu ti-am dat mesaje, nu te-am sunat beat, cum ai crezut ca o sa fac. Nu ti-am dat niciun semn ca m-as fi gandit la tine. Dar sa stii ca daca nu vorbesc despre tine, nu inseamna ca nu ma gandesc la tine. Te am in cap in fiecare clipa si de asta beau ca sa-ti innec imaginea. Am incercat sa-ti inlocuiesc imaginea cu alte fete, prin cluburi, baruri. Am incercat sa te sterg din cap cu distractii false in fiecare seara.
Dar n-am reusit si te-am visat iar (te visez cam in fiecare noapte). In vis, calatoream impreuna. Mai stii? Asta era unul dintre planurile noastre, sa vizitam lumea tinuti de mana. Te-am visat in patul tau cum ne trezeam impreuna dimineata. Ne placea sa lenevim amandoi in pat fara sa facem nimic toata ziua. Mai stii asta? Am visat toate momentele frumoase si oarecum ma bulverseaza pentru ca nu stiu nimic de ziua in care ai plecat. Nu imi amintesc cu ne-am certat, daca ne-am certat.
 Stiu doar ca intr-o dimineata nu am mai primit mesajul de "buna dimineata" si apoi seara nu am mai spus nimanui "noapte buna". Stiu doar ca dupa asta nicio noapte nu a mai fost buna. Somnul de 2-3 ore pe noapte, nu se poate numi somn. Si in alea 2-3 ore sa te am tot timpul in cap...chiar nu am dormit. Mai mult o stare de veghe in care eram tot timpul in caz ca te intorci , sa nu iti pierd venirea.

Adorm cu tine in gand si ma trezesc tot cu tine acolo. Si repet, chiar daca nu vorbesc despre tine si foarte rar vorbesc cu tine sa nu crezi ca nu ma gandesc la tine.

marți, 24 mai 2016

Freestyle ( Midas)








Nu te-apropia de mine, o sa ma ranesti
La fel cum au facut probabil toti ce-ii iubesc.
Sunt un fel de Midas, doar ca nu schimb in aur ,
Tot ce ating  dispare, in labirint de minotaur
Iubita, a plecat fara vreo explicatie,
Familia, m-a lasat cand aveam poate ce-a mai prosta situatie.
Prietenii, au ras cand le-am zis de depresie
Cu noptile fara somn aproape-am ajuns pe sectie
Spitalul 9, din a 9 a poarta a iadului direct la interventie
Am refuzat terapia, nu-mi intra nimeni in cap
E locul unde zilnic demonii mei se bat.
Si tot ce-mi place dispare, se pierde in abis
Si de-aia am cosmaruri , nu pot traii in vis
Imi vad fosta iubita, fata ei zambitoare
Se apropie de mine si cand-o ating, dispare.
Citesc pe buze "te iubesc"si tensiunea imi creste
Aud insa "sa nu ma mai cauti" si visul se opreste
Lumina, dimineata, pasari la fereastra
Camasa strans legata, pereti capitonati
A fost o noapte alba sau poate-a fost albastra
Scrieri de nebun, tot ce-ati citit uitati.

vineri, 20 mai 2016

Inger si demon


          Am cunoscut divinitatea. Am intalnit-O intr-o seara rece de iarna, mi-a zambit frumos.
    Si nu era ca un inger obisnuit, nu i-am vazut aripile. Doar am simtit caldura Ei si m-am bucurat de lumina aurei Ei. M-a luat de pe pamant si timp de cateva momente lungi cat zilele creatiei, m-a dus in raiul Ei. Simpla, minunata, tot timpul zambitoare, imi schimba starea instant cand O vedeam. Uitam de viata pamanteana si ma scaldam in lumina raiului Ei. Si cele mai negre ganduri mi le stergea doar cu o atingere. Imi trimitea motivatia de a fi, gaseam in Ea inspiratia atunci cand nu stiam ce sa fac.Zile minunate, ore , minute, savuram fiecare secunda petrecuta langa Ea. Imi placea sa O privesc, sa ii analizez toate trasaturile, sa ii simt parfumul. Imi placea sa O aud vorbind, sa O vad zambind. Imi placea sa ii simt atingerea...
    A urmat apoi izgonirea din gradina Edenului. Mi-a zmuls aripile, care imi crescusera in raiul ei si m-a aruncat in abis.
Plin de rani de la cadere, m-am ascuns din nou in intunericul in care m-a gasit si am lasat demonii sa se stranga in jurul meu. Unul cate unul, pana cand s-au format legiuni. In frig, in intuneric, fara compasiune pentru nimic din jur, m-am inchis in camera cea mai indepartata a iadului si am ramas mut, orb, aproape mort.
    Mi-au tinut companie doar cei 7 generali ai legiunilor de demoni. Am fost mandru ca ajunsesem in rai , apoi invidios ca raiul era acolo sus. Am inceput sa iubesc argintii, cu ei mergeam la desfrau, am devenit lacom dupa orice. Am trandavit apoi cand am vazut ca nimic nu ma multumea, ca mai tarziu sa devin manios pe tot, pe mine, pe lume, pe rai, chiar si pe iad.
    Si ca din senin, am auzit iar vocea divina. Din lumina mi-a intins mana, si m-a scos din intunericul meu, din nou. Legiunile mele de demoni nu imi mai ascultau brusc vocea, atunci cand vorbea Ea. Toti taceau si O ascultau, lasandu-se ghidati de lumina Ei.
As fi adus Iadul pe pamant, daca cineva sau ceva i-ar fi facut rau sau daca mi-ar fi facut un singur semn ca vrea sa fac asta.
    Am vazut in Ea din nou ceea ce am pierdut cand am fost izgonit. Aceiasi vibratie divina, aceiasi caldura in glas. I-am primit binecuvantarea si acum o urmez in lumina.
Insa demonii mei sunt dupa mine. Nu-mi sunt dusmani, nu mi-au fost niciodata. Mi-au tinut de urat in momentele grele si ii controlez.
Ii pot dezlantuii oricand asupra oricui indrazneste sa-mi pateze ingerul in vreun fel.
Partea frumoasa e ca doar eu pot sa O vad. Nu poti sa vezi divinitatea daca nu crezi in ea si mai ales daca ea nu crede in tine.
Stiu doar ca Ea e un inger ce cauta haosul si eu un demon ce cauta linistea. Ingerii sunt printre noi tot timpul, demonii la fel. Doar ca poarta masti de oameni si se pierd in multime.

Unde era Ea, acolo era Raiul. (Jurnalul lui Adam si al Evei, M. Twain)

sâmbătă, 14 mai 2016

Pestele cel mare



   Am avut un vis azi noapte. Eram pe malul unei ape, inconjurat de oameni si am reusit sa prin un peste cu mainile goale. Un peste mare, negru. De fiecare data cand incercam sa fac o poza cu el cineva mi-l lua din mana si facea poza in locul meu, ne lasandu-ma sa ma bucur de succesul personal. Apoi l-am lasat pentru cateva momente si am plecat de pe malul apei, cu gandul sa revin si sa dau drumul pestelui inapoi in apa. La intoarcere, pestele deja fuses mancat de catre toti cei care erau acolo.
     Introspectiv gandind acum, ala era pestele cel mare, ala dupa care alerg tot timpul. Fie ca e pestele cel mare din cariera sau cel din dragoste sau din orice domeniu. Cand reusesc sa-l prind, se pare ca nimeni nu se bucura pentru mine , ba chiar mai mult se pare ca toata lumea isi asuma meritele mele.
Cand intrun final hotarasc sa las pestele liber, sa poata sa-l prinda si altii, pentru ca eu am avut momentul meu de glorie, deja e devorat de lumea inonjuratoare. Deja e transat in vise mici si care nu mai pot fi puse cap la cap sa formeze o idee mareata. Ce ramane pe farfurie e doar un schelet alb al unui peste mare, devorat de realitate.
      Pe moment, prinzand pestele cel mare, am devenit la randul meu pestele cel mare. Si lumea inconjuratoare s-a repezit spre mine cu unditele lor si plase, sa devina la  randul lor pestele cel mare. Am ramas prins in navodul unui marinar batran care stie toate valurile apelor in care innot si care ma momeste tot timpul cu tentatii, ce ma distrag de la obiectivul meu de a fi pestele cel mare.
Si de cele mai multe ori ma prinde. Ma prinde cu o idee de a avea bani, ma agata cu o femeie care imi distruge lumea si imi seaca oceanele, facandu-ma sa ma zbat pe pamantul ars, in cautare de apa. Tot ea ma ia si ma salveaza , dar ma pune in acvariul din dormitorul ei unde sunt doar pestele cel mic.
   
 
   "Problema e dacă mai reuşeşti să ieşi din ceva, odată ce te-ai născut. Doamne, câţi peşti unul într-altul!"  (Iona, M. Sorescu)