Pe creasta, vantul bate si ridica norii din vale. Acum e lumina, in secunda urmatoare esti inconjurat de nori. Un pas pe piatra aia, altu cu atentie pus pe grohotisul care fuge la vale, te mai tii de un cablu pus acolo de oamenii muntelui si gata poteca. Esti tu, vantul, pietrele si caprele negre. Tipat de uliu in departare si privesti spre varf. Mai ai de mers!
Stabilesti locul unde o sa instalezi tabara si privesti cum apusul zugraveste in portocaliu peretii de stanca ce inconjoara toata valea. Inca un moment care conteaza cu adevarat in viata. Te simti liber, tragi aer in piept adanc si tipi de bucurie.
Noapte rece, stele mii, apa curge linistita printre stanci, in timp ce iti bei linistit vodcka din cana de metal. Liniste in jur, atat de liniste incat auzi cum viseza caprele negre catarate pe stanci.
...
Muntele se termina in nori, atat de brusc incat iti vine sa te arunci in ei, ca pe o imensa saltea de plus. De undeva de peste un colt de stanca, soarele se trezeste. Timid, raza cu raza incepe sa se ridice si incalzeste valea. E timpul sa ajungem in varf. Conserva mancata repede, provizia de apa si...la drum.
Daca drumul nu ar fi interesant, probabil ca destinatia nici nu ar mai conta. Si cat de bine se aplica asta pe Strunga Dracului. Stanca in stanga, stanca in dreapta, in spate rapa, in fata lanturi de care stai agatat sa urci.
Treci de Strunga si in scurt timp...esti printre zei! Ai lumea la picioare si ii vezi pe toti de aici de sus.
Data viitoare cand o sa mai aud intrebari de genul : care e cea mai mare realizare a ta?, o sa le raspund: doua rasarituri de soare vazute la altitudini diferite in acelasi an, al 2-lea varf ca inaltime din Romania, cucerit, caprele negre vazute in libertate in mediul lor natural, cataratul pe un perete aproape vertical, sustinut doar de lanturi vechi de cand e muntele pus acolo.
Cea mai mare realizare a mea de pana acum e ca am fost printre zei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu