27

I-am facut pe fraieri! Pe toti 27...acum stau linistit, imi beau cafeaua , in fotoliul din odaie, cum era versu...privesc stirile politice, ca de...de la o anumita varsta incepe sa te intereseze mai mult politica si ma relaxez ca un batran senil ce sunt.
Si totusi, lasand gluma la o parte...azi luati si beti, distrati-va! E sarbatoare nationala, da ce zic eu nationala, mondiala...E ziua Sfantului si Marelui EU!!!
Lumina, caldura, apa calda si tot ce va mai doriti, sa vi se intample si voua!
La multi ani!

Am nevoie...

Am nevoie de rabdare, de bani, de o vacanta de cativa ani. Am nevoie de locul meu vesel, unde sa pot sa lenevesc linistit. Intoxicat pana peste cap de praful din asfalt si betoane, otravit de societatea asta condusa de hoti la costum. Vreau oaza mea de liniste, departe de orice e nociv. Fara televiziuni care spala creiere, fara corespondenta de la companiile de utilitati, fara sefi, deadline-uri si targete. Doar eu si linistea....
Vreau sa vad rasaitul de pe varful muntelui, nu din spatele blocului, prin fereastra camerei de 3 pe 4. Am nevoie de libertate, de spatiu, de timp, de toate variabilele fizicii quantice.
Am nevoie de locul ala unde biserica indruma omul, nu il jefuieste si fura din toate partile, de locul ala in care nu exista costume si omenirea nu e condusa de ordine secrtete. Vreau locul ala in care nu suntem piese pe o imensa tabla de sah si ne putem decide singuri vietile.
Am nevoie sa ma ridic din genunchi si sa tin capul sus, sa privesc spre cer si spre varful muntilor, caci numai asa pot sa incep escaladarea crestelor. Si-odata ajuns sus...e doar pacea si atata timp cat e pacea mea...o consider mondiala. Niciun obstacol nu o sa-mi mai obtureze soarele si o sa primesc lumina cu bratele deschise.

Vis in realitate

Tu crezi ca asta e dreptate? Muncesti 8-9 ore la firme de prin state, pentru vise furate si apoi cand vezi plata pe state, iti vine sa tipi, sa urlii si injuri si injurul tau nu e nimeni. Sunt doar alti derbedei platiti la fel ca tine, in timp ce seful tau rade cu buzunarele pline.
Si tragi pe coate zilnic, dar nu se schimba nimic, doar ore suplimentare poate fara nicio motivare. Termini munca, te orpesti la un loto, iti mai incerci norocul si saptamana asta, dar la cum ti-a mers pana acum viata asta, stii ca norocul tau si-a dat de mult demisia si acum e angajat la patronii tai.
Te indrepti spre casa si aici nu mai e nimic dulce de mult. Cutia postala plina de facturi (doar CEZ, RDS si cateva banic iti mai scriu), nici nu le deschizi, doar le arunci pe masa. Deschizi fereastra si privesti lumea de sus, nu pentru ca esti cineva ci pentru ca acolo stai: la ultimul etaj intr-un bloc comunist din craiovita, cu izolatie proasta si prin care ploua cand se mai pune vreo furtuna.
Ai vrea sa fugi, sa pleci oriunde, sa iti faci bagajul si sa sari in primul tren venit in gara, dar la ce noroc ai, probabil o sa fie un personal care te lasa in prima halta de la iesire din oras.
Intins pe pat, inchizi ochii si ii deschizi in repetate randuri, tot sperand ca ai doar un vis si ca nu e viata ta, ceea ce se intampla acum.

Dar visul asta e chiar realitatea si de fapt cosmarurile tale tin de fantastic. Cand dormi esti de fapt plecat departe si e totul bine, ai familia langa tine, ai oamenii care conteaza alaturi. Nu umbla nimeni la costum si niciun analfabet nu iti mai da ordine. In cosmarurile tale e soare...
Si-apoi suna ceasul si te trezesti in realitate. Nori gri, ploaie crunta, omul in costum te suna si iti comanda iar viata. Singur, te tarasti din pat, iti imbraci hainele invechite si pleci sa faci bani pentru altii.

Despre

E despre primii pasi pe pamant romanesc, pe nisip oltenesc, pe urmele lui Mihai si Tudor. E despre bratele mamei care stateau intinse spre mine ca sa ma ajute sa invat sa merg. E despre noptile ei nedormite ca sa pot dormi eu linistit.

E despre aromele din bucatarie, despre craciunul cu portocale.
E despre bunica si despre zilele in care venea dimineata sa ne priveasca din usa cum dormim si zambea impacata. E despre bunicul si plimbarile cu el prin paduri, despre povestea "Pacala"pe care ne-o spunea in fiecare seara. E despre tata si despre primele meciuri vazute cu el la stadion, de prima bere bauta cu el.
E despre familie, despre mine...despre ei. E despre ce conteaza cu adevarat in viata si despre cat de importanti sunt oamenii din acelasi sange cu al tau. Oameni simplii, care au facut lucruri simple dar care au contat si m-au adus aici pana acum.
Multumesc lucrurilor mici, oamenilor simpli dar mari!

Planeta maimutei

Rauri de lava spala stepa arida. Cerul inca e acoperit de nori de cenusa si tot pamantul e imbracat intr-o lumina obscura. In aer plutesc mirosuri de carne arsa si animale moarte. Un os aici, o bucata de piele dincolo...si in rest...nimic...Pamantul e un imens cimitir.
Niciun sunet, nicio miscare, nimic. Pamant ars, rauri de lava, cenusa si resturi de fiinte intrate in putrefactie.
Undeva, sub un mormant facut din pietrele pravalite de pe munti, cineva sau ceva pare ca e in viata. O miscare, un icnet scurt si apoi iar liniste. O fi fost vantul, nici macar viermii nu au supravietuit cataclismului. Orasele au fost sterse, toata civilizatia distrusa, toti oamenii...morti. Ceea ce ei au creat ca sa-i apere...de fapt i-a distrus. Ceea ce ei au facut....si linistea e sparta de un urlet animalic. Pietre zboara in toate partile si de sub mormantul improvizat, o creatura umanoida sare la suprafata.

Fiinta de 1.5 m inaltime, cu membrele superioare atarnand pana in pamant, priveste speriata in jurul sau. Capul mare, ochii cu pupilele dilatate, membrele lungi, o fac sa para ce in maxima alerta. Ridica nasul spre cer si adulmeca mirosul de cadavre.
Paseste cu frica si tresare la orice zgomot. Cum a fost posibil sa supravietuiasca....sa reziste apocalipsei?
Se opreste brusc, ca si cand si-ar fi amintit de ceva si se intoarce spre locul de unde a stat ingropat in pamant. Inca un urlet grotesc si incepe sa scormoneasca pamantul cu degetele. Piatra dupa piatra, apoi pamantul tot il scoate afara si sapa si urla si iar sapa. Se opreste, ia pamantul in pumni si il priveste. Arunca si ultimele pietre si apoi trage ceva din groapa. Miniatura fiintei ii zace cum in brate. In maini tine acum un mic animal ce-i seamana perfect. Se apleaca asupra lui, il miroase, il impinge cu degetele in piept, chiar tipa la el. Nimic. Niciun raspuns, niciun zgomot. Il pune jos, il mangaie pe cap si il priveste. Omenirea i-a distrus viata, i-a distrus familia. Incepe sa alrge, tipa, urla, ochii devin rosii, isi scoate coltii la iveala si porneste intr-o goana nebuna spre nicaieri. Vrea sa plece departe de puiul mort, de mormantul ala care totusi l-a tinut in viata. Si in mintea lui, incep sa apara primele ganduri de razbunare.
Dar razbunare pe cine? Mai e oare cineva pe planeta asta? Poate sa mai gaseasca vreun vinovat? Si daca el a supravietuit, oare nu mai e nimeni ca el?
E in mijlocul stepei, singur, furios, turbat de ura, ranit, plin de sange, cenusa si pamant si totusi alearga. Undeva in spate, la kilometrii departare, se mai aude o explozie. Inca un vulcan se elibereaza....
Oare chiar nu mai e nimeni???

Zi de vara

...cand schimbi halba de bere goala, ramasa pe masa de azi noapte, cu o cana de cafea rece, pentru ca e prea cald sa mai suporti ceva fierbinte.
Zi de vara dupa o noapte de stat afara in racoarea noptii, dupa ce ai albit-o cu spuma de la bere. Zi in care pisicul doarme tolanit prin balcon si se mai racoreste din cand in cand pe gresia din baie. Zi in care ai sta lesinat pe malul Jiului sau sub umbrela la strand.
Si cum e vara...dupa ce termini cafeaua, mananci o rosie cu branza (altceva nu merge vara, poate un gratar) si te dai iar pe bere.
E ziua in care ai voie sa fi lenes, sa stai, sa nu faci nimic. Sa lasi muzica sa iti curga prin casti sau boxe si sa te relaxezi, sa te tolanesti lenes pe unde vrei: bancile din parc, sezlongul de pe marginea piscinei, nisipul de pe malul Jiului.
Zi de vara in care toata lumea zace si e lenesa!
Ia si-o piesa:

Criss Blaziny - Apus Ep.9 Feat. Catalin { COMA / Prod. Sagace & Adapter }

...asculta si...si atat!

Unde e Craiova?!

De cateva zile vad numai stiri de genul: noua echipa a Craiovei va fi condusa de...., echipa sustinuta de primarie va avea in componenta 22 de jucatori, echipa lu'mititelu va debuta in liga n...etc.
Ba mai mult, au inceput cu stiri legate de stadion: municipalitatea vrea un stadion ca cel din Beijing sau un mega stadion.
Acum, eu cetatean al urbei si suporter de mic al echipei asteia, indiferent de numele ei de-a lungul istoriei (Stiinta, Fc Universitatea Craiova, CSM Universitatea Craiova, etc), imi pun intrebarea: eu cu cine votez?
Din tot circul asta, eu ce echipa o sa tin, pe ce stadion o sa merg si in ce liga?
Larguta anunta cu voce tare ca ea o sa faca un mega stadion si o echipa noua sustinuta de legendele Craiovei Maxima. Pana acum nu a facut nimic concret, ba mai mult, dupa recenta sa vizita in China, s-a intors cu alta idee de acolo: facem un stadion cum e cel din Beijing. Facem...pe hartie....
Pe de alta parte, mititelu...in ultima vreme a avut cativa consilieri mai buni si nu a mai inceput sa tipe pe la tv si prin ziare ca face si drege. Si spre surpriza tuturor, ieri a anuntat staful tehnic si componenta echipei. O singura nelamurire mai am legata de echipa asta: unde or sa joace? Ce stadion? In ce liga? Bine...la ce jucatori are...liga 5 a e perfecta.
Din tot circul asta si din dorinta de a castiga bani si primaria si micii patroni si-au batut joc de o emblema, de un steag, de o religie. Au tarat numele Craiovei prin noroi, l-au inecat in ape maloase si acum vor sa-l spele si sa-l prezinte lumii ca unul nou! O blasfemie! O biserica lasata in paragina, niste sfinti care au devenit demoni pentru bani, asta e ce a mai ramas din Craiova Maxima.
Craiova nu e a primariei, nu e a lu' mititelu! Craiova e a suporterilor, e a tatilor nostri care dupa ore de munca si dupa ce indurau coziile regimului comunist, uitau de tot pe stadion. Craiova e a copiilor mici care joaca fotbal prin fata blocului cu portile facute din pietre, imbracati in echipament alb-albastru.
Craiova e a generatiei mele si desi eram mici, nu uitam ultimul trofeu adus in Banie in '93. Craiova e a oltenilor care n-au suportat niciodata buCURestiul si au urat din inima dinamo.
Deci....Craiova mea, unde e???

323

Fix!
Nu e niciun cod ascuns, niciun mesaj secret si nici nu mi-am luat bmw. Inca nu sunt asa de taranoi, tigan si idiot!
 E exact numarul de luni de cand exist si acum am intrat in cea de-a 324- a luna.
Am vazut destule, dar nu suficiente lucruri. Am cunoscut multi oameni si astia cred ca sunt suficienti, ca de'...asa sunt eu mai antisocial. Am fost in diverse locuri si mai am o gramada de vizitat.
Am trecut (si asta e chiar amuzant si foarte adevarat ca, am trecut) prin diverse facultati, chiar si in alt oras si mai sunt cateva ramase la care nu am fost.
Si ca o scurta lista a lucrurilor de facut in luna 324 si nu numai, as zice asa: Cel putin o postare pe zi aici, cel putin o bere cu prietenii zilnic, cel putin o plimbare pe munte anul asta, cel putin o alta facultate pe lista, cel putin o zi la tara, ca in copilarie, cel putin un "nu ma intereseaza, n-am chef de asta"pe zi. Cel putin 10 pagini dintr-o carte citite zilnic in balcon la soare, cel putin un film pe saptamana. Cel putin un meci de-al Craiovei, vazut pe stadion, indiferent de liga.
Cel putin 323 de lucruri de facut intr-o luna!