Multumesc!

Pentru un 2012 super. Pentru anii care au trecut pana in 2012. Pentru ca ati fost voi, pentru ca am fost eu.
Si sa incep alfabetic sau nu, ca la oscar, zicand asa:
Multumesc Adi (Colhon), pentru toate casele bantuite, tot Pitestiul, tot Bucurestiul si alte locuri vizitate impreuna. Multumesc ca ma suni sa-mi spui ca nu faci nimic si vrei doar sa ma trezesti.
Multumesc Billy pt ca esti tot timpul in contradictie cu cineva, pt ca suni si intrebi " si aci ce faci?"
Multumesc Ciupi ca te transformi cateodata in Aurica si ne distrezi cand faci pe padurarul!
Multumesc Roby, pentru ca suni o data la 2 ani sa ne anunti ca esti in Craiova, dar ca urmeaza sa pleci in 2 ore. Important e ca mai suni!
Multumesc Kiki ca imi suporti glumele cu grase (si asta e tot o gluma).
Multumesc Cosmina, ca mai suni din cand in cand sa vezi ce fac si nu-mi dai massuri de sarbatori cu lumina si caldura.
Multumesc Cris, ca inca esti langa mine si ai reusit sa imi strici traditia de a avea in fiecare an de revelion alta iubita noua!
Multumesc tuturor pentru un 2012 frumos si chiar daca nu sunteti pe lista dar am apucat sa va cunosc si mi-ati lasat o impresie buna, va multumesc si voua!
Beau paharul ala de vin, pentru voi! La multi ani!

Published with Blogger-droid v2.0.9

Ultimul turneu in 2012

Ieri am fost prea ocupat sa ma deconectez, sa-mi arunc telefonul, sa arunc televizorul si calculatorul pe geam, sa-mi fac bagajele si sa plec la munte.
Am fost prea ocupat cu uitatul de servici, de problemele de acasa, prea ocupat cu uitatul de orice lucru aiurea. Asa ca scriu azi cateva cuvinte dupa ce m-am trezit din betia muntelui.
Dupa ce am supravietuit haosului din supermarketuri, dupa ce am scapat de un drum plin de ceata, mai ceva decat Road to hell, dupa ce am depasit zeci de masini de dolj, care ca si noi cautau refugiu in munti, am ajuns in cele din urma in Baia de fier. Loc frumos, linistit, la poalele muntelui.
Si apoi da-i si baga o palinca adevarata, mai sparge un lemn, mai baga un sprit si asa pana...noaptea tarziu
Bag si poze mai tarziu cand mai vin cu detalii.
La multi ani 2012!!!

Published with Blogger-droid v2.0.9

Viata ca o prada

...ca toti tragem si alergam dupa cascaval, ca un soarece flamand. Toti asteptam si pandim in tenebre, pana cand vine momentul oportun sa apasam pe tragaci si sa atacam.
Ne nastem si ne luptam intai sa mergem in picioare, apoi sa vorbim si usor sa ne desprindem de cuib si sa incepem sa vanam singuri.
Luptam apoi sa invatam si sa dobandim cunostinte care sa ne ajute mai tarziu la vanatoare. Scoala generala, liceu, facultate, una dupa alta sunt alte partide de vanatoare la care luam parte, ca sa razbatem si sa ne continuam mai departe viata.
Zarim o fata, o admiram, o pandim, asteptam si aici momentul oportun sa atacam si ajungem sa vanam pana si iubirea. Pentru ca asa e viata, o prada si noi eterni vanatori. Si cum de multe ori la vanatoare mai si ratezi, nu tot timpul in viata iese cum vrei tu. Nu intotdeauna inveti de mic sa mergi si sa vorbesti bine, nu intotdeauna urmezi cele mai bune scoli si nu intotdeauna te indragostesti de cea mai buna fata. Si cum esti inca la o partida continua de vanatoare, incarci si tragi mai departe pana nimeresti tinta.
Iar panda, iar stat in tenebre si asteptat momentul oportun, pentru ca nu se stie de unde sare prada.
Partea buna e ca atunci cand ai obtinut o prada buna, o atarni pe perete si o arati si o lauzi intregii lumi. Si chiar daca poate stii ca exista altceva mai bun decat ce ai tu pe perete pana acum, cel putin ai cu ce sa te mandresti pana atingi alt ideal.
Viata-i ca o prada, noi vanatori eterni si timpul...eternul trofeu de agatat pe perete.

Marti, 13

Privesc soarele de dupa perdea si pare atat de cald, ca asta vara, dar ies afara si e o pacaleala. E rece, vant si toamna. Vad oameni care imi zambesc frumos, dar totu-i pe dos, inca n-au dat masca jos. Si cand trec de ei, ii aud ranjind, demoni in haine de ingeri, ce-mi vor sufletul cu jind. Dar e totul frumos si soarele e sus, eu sunt aici jos, unde totu-i pe dos. Ca intr-un teatru prost cu un public anost, ce aplauda in gol, bat palme fara rost.
Dar merg inainte, vreau sa-mi urmez calea, sa trec prin valea umbrelor, dar 3 pisici negre imi taie drumul, care ma duce acum pe sub 13 scari si printre oglinzi sparte in mii de cioburi. Intr-un univers paralel, sub un alt cer, ar fi o zi norocoasa, insa nu aici si nu azi sub fereastra asta albastra.
Azi,3 pisici negre, trec pe sub 13 scari si sparg 7 oglinzi. Azi oamenii sunt baze la suprafata si in suflet acizi. Azi omul minte si se crede norocos, dar azi e marti 13 si e totul pe dos.

Published with Blogger-droid v2.0.9

Mahmur 2.3.4.

Sau ce versiune o fi, ca la cate variante s-au lansat pana acum, cine le mai tine numarul!?
Senzatie de gura uscata, care cere lichide, usor ametit si cu un cap, mai mare decat capatana lu' Colhon. Dureri de spate si gat, de parca m-as fi luptat toata noaptea cu gladiatori. De fapt durerea de gat e de la inclinarea capului, cand ridicam paharul. Doar cu sticlele m-am luptat. In rest pasnic, pacifist ca de obicei.

P.S: la serviciu, fara chef...nici macar de chef

Published with Blogger-droid v2.0.9

Craiova trebuie sa renasca

Aseara, aproximativ 300 de oameni au strigat si au incurajat, timp de 2 ore, echipa de baschet a Craiovei. 300 de oameni si-au incurajat echipa si au purtat-o spre victorie, in fiecare secunda a meciului.
De unde dragostea publicului craiovean pentru baschet? Pai in lipsa adevaratei religii, Craiova a inceput sa se inchine la idoli si sa-si faca chip cioplit din alte sporturi. Craiova, vrea sa cante imnurile, vrea sa implore divinitatea pentru victorii, vrea sa blesteme esecurile si sa-si trimita adversarii in iad.
Craiova nu mergea duminica la biserica. Craiova avea templul ei pentru rugaciuni si cantari.
Dar se pare ca vremea vechilor zei a apus si vechiul testament s-a scris.
Craiova asteapta o renastere, un zeu nou, caruia sa i se inchine. Prorocii inca asteapta un semn de la divinitate ca sa prevesteasca venirea zeului nou.
Craiova trebuie sa renasca!

Published with Blogger-droid v2.0.9

Circ

Desi e de ceva timp in oras, abia azi m-am apropiat de cortul circului de langa Kaufland. Cand eram mic, am fost de cateva ori la circ si tin minte ca mi-a placut. Ba chiar m-am indragostit de o acrobata de acolo, care imi zambea. Probabil ca le zambea tuturor si eu credeam ca o face special pentru mine. Tin minte ca mi-a placut mult o farsa facuta de un clovn, unui oarecare din public, cand, dupa ce i-a aratat o scamatorie, i-a turnat o galeata de apa in cap. Si apoi ma fascinau animalele...deh...eram mic si nu imi dadeam seama ca nu e bine ce se intampla cu ele. Adica, animale ingradite in custi mici si fortate sa faca diverse trucuri pentru a amuza oameni. Animale lipsite de libertate pentru a face sa rada niste oameni care mai tarziu le-ar folosi sa le ia blana sau sa le linseze pentru hrana.
Acum parca nu mi se mai pare la fel de amuzant un elefant pus sa ridice piciorul la comanda sau sa se rostogoleasca pe pamant.
Azi am vazut la menajerie putine animale, animale clasice de circ: cai, zebre, camile. Si cu toate ca sunt foarte bine ingrijite, le simt triste, ingradite, lipsite de libertate. Si ma intreb de unde au bani oamenii de la circ sa le ingrijeasca, de unde au bani sa le ofere conditii bune, cand cupola circului e mai mereu goala.
E trista povestea animalelo de circ si e o dualitate in treaba asta: daca nu te duci la circ oamenii de acolo nu or  sa aibe bani sa le intretina, dar totodata, daca te duci, aceiasi oameni or sa se simta incurajati sa mai ia libertatea altor animale pentru a mari spectacolul.
Deci ce legem, animale deja inchise care or sa ajunga sa stea in conditii mizere sau din ce in ce mai multe animale inchise pentru ca oamenii le permit sa stea inchise?

locul animalelor salbatice e in salbaticie, nu sa stea inchise in custi, intre gratii de fier, ca sa faca ulterior jumbuslucuri pentru a amuza oameni!

Oltenia vrea Craiova inapoi

Am fost aseara la meci, Pandurii Tg. Jiu- dinamo. In dorinta de a mai calca pe un stadion, loc in care nu mai calcasem de cel putin 2 ani, am batut 120 km, ca sa vad un meci oarecum clasic din punctul de vedere al rivalitatii. Si aici ma refer la rivalitatea dintre olteni si dinamovisti, nu dintre Pandurii si dinamo.
De mic am crescut cu ura asta in mine, fata de echipa aia de politai din bucuresti. De mic stiam ca dinamo e o echipa de hoti, care au castigat mereu numai prin furt si inselaciune. De mic am fost crescut anti-buCUResti si mai ales anti-dinamo.

Hal de peluze la meci antibuCUResti...RUSINE!!!

In schimb, ceea ce am vazut aseara, m-a lasat mut. La un asemenea meci, pe o miza destul de mare si impotriva unei eterne dusmanii, municipalul din Tg. Jiu a reusit sa adune abia 3000-4000 de oameni cu indulgenta, oameni care si mai surprinzator huiduiau orice actiune, fie a echipei lor, fie a dinamovistilor.
Toti cei 300 de fani dinamo careerau in peluza lor, au reusit sa acopere intreg stadionul, ba chiar sa nu li se raspunda cu nimic la scandarile lor. La primul gol dinamo, chiar s-au bucurat si oameni care erau langa noi si apoi au inceput sa injure echipa locala. Stadionul nu a recationat in niciun fel, nici macar la clasica scandare a galeriei dinamo: "la olteni, muie la olteni!" 300 de oameni injurau oltenii si toata Oltenia si restul de 3000 mancau seminte.
Pe Oblemenco....pai nu mai iesau din stadion decat cu salvarile sau incadrati de jandarmi. Pe Oblemenco era sa-mi aiu bataie, doar pentru ca am purtat din gresala un ceas rosu, la un meci care nici macar nu era cu dinamo. Pe Oblemenco erai alb-albastru si atat.
Aici, oameni cu fulare dinamo la vedere se bucurau linistiti si huiduiau alaturi de localnici echipa locala.
Craiova sarbatorea fiecare victorie impotriva eternului rival. Craiova vibra cu o luna inainte de meci si se pregatea pentru lupta, de la pustii de clasa a 6 a pana la batraneii care stateau la taifas in English Park. Craiova iesea pe strazi dupa ce bateam dinamo si plangea si injura daca lua bataie, zicand mereu ca" ii batem la anu'". Craiova era anti-buCUResti si Craiova a fost si va fi echipa Olteniei.
Pacat de vremurile apuse, pacat de orasul asta minunat sa nu aibe o echipa. Pacat ca ne-au distrus religia!

Pentru eterna lupta, anti-buCUResti, Oltenia urla si striga: VREM CRAIOVA INAPOI!!!

Noaptea lupului

Noapte de sfarsit de octombrie,rece, umeda, pustie. Pe strazi, doar frunze uscate, vantul si cativa caini.
El merge linistit, cu gulerul hainei ridicat, mainile adanc bagate in buzunare. Trece printr-un grup de cativa caini,ce-l maraie furios. Ridica privirea spre ei, soptese ceva si trece mai departe. Cainii incep sa dea din cozi bucurosi si il lasa sa treaca fara sa mai latre.
Pe cer, luna plina lumineaza colturile intunecate din oras. Vant rece, frig si doi oameni ai strazii se plimba beti pe trotoare.
Din spatele gulerului ridicat, ii priveste si adulmeca mirosul de alcool ce vine dinspre cei doi. Si ei canta si tipa, se leagana, apropiindu-se din ce in ce mai mult de el. Acum sunt fata in fata si el le ghiceste intentiile. Ei paravan, ca el sa nu poata sa treaca, el calm, asteapta deznodamantul.
O mana intinsa, aproape ca ii atinge haina. O eschiva scurta si apoi isi dezvelste coltii. Ochii rosii fixeaza tintele, care acum privesc inmarmurite ceea ce au in fata. Un marait scurt si cei doi se indeparteaza in fuga, lasand in urma lor mirosul de alcool.
El, ramane o secunda nemiscat in mijlocul trotoarului, ridica ochii spre cer si priveste luna. Zambeste si pleaca mai departe. 
Noaptea lupului care nu a iesit la vanatoare...

Octombrie bacovian...

...mai cade o frunza, mai pleaca si o ultima pasare ratacita, spre alte tari. prea lene sa mai scriu ceva, prea atins de toamna sa mai fac ceva. prea frig afara, prea umezeala in aer.
si chiar daca e soarele asta afara, parca musca, parca taie si inteapa cu fiecare raza pe care o trimite, parca moare si in decesul lui, vrea sa mai ia cu el si pe altii. se umple de sange in apus si il auzi cum tipa cand intra dupa pamant. se face parca mai mare cand apune, ca un om ce devine dintrodata mai greu dupa ce moare. si daca el moare, eu, tu, noi, cum sa mai fim vii?! nu vreau alei de parcuri, sunt pline de frunze ude, moarte. nu vreau strazi de orase, sunt pline de namol si balti. nici peretii astia parca nu ii vreau, prea albi si goi.





...degradare...

...de toamna

Pofta de rosu de vin, plimbare prin parc, prin galben de frunze. Portocaliu de apus de toamna cand soarele atinge pamantul in fiecare seara. Sticla de vin, o plaja pustie si un Jiu parca in flacari ce izvoraste direct din soarele in apus. Liniste.Atat de liniste incat imi aud ochiul cum striga dupa lumina soarelui din vara. Atat de liniste incat aud apa cum se combina cu focul, aud moleculele cum se descompun si apoi cum se aduna din nou formand un nou intreg. Pasari trec in zbor, fug de intuneric, de frig, de amorteala toamnei ce se apropie. Vant rece, taios, singuratic.
Mai sorb din sticla jumate goala, colorandu-mi gatul din nou cu rosul de vin si privesc spectacolul tomnatic. Aroma de struguri copti, uitati prin vii, de frunze uscate, de ...toamna....
ASTENIE....

Ce fac acum...

Nu ma mai plimb cu autobuze si nu mai pot sa comentez grasele ce stau pe doua locuri, bab ele care te fac nesimtit ca nu te ridici sa-si puna sacosele pe scaun, tiganii jegosi ce vor sa iti salte portofelul, soferii ce merg cu viteza ascultand muzica populara sau din contra, mergand incet cu prosopul pe dupa gat.
Nu ma mai intalnesc cu toti dubiosii, toti taranii din cosoveni si localitatile vecine, nu mai dau informatii despre fierbatoare de oua sau aparate de copt ardei.
Nu mai am ca sefi, oameni care nu stiu sa vorbeasca si inca put a balegar si pamant proaspat arat, dar care si-au mutat toata Corabia in Craiova, acum am sefi elevati din Timisoara, care nu stiu sa scrie, dar astia sunt din Timisoara si se intelege ca nu au treaba cu limba romana (va povestesc eu altadata treaba cu Timisoara).
Acum ma trezesc odihnit in fiecare zi si ora 4:40 dimineata e doar ora de dus la somn, nicidecum de trezit.
Ce fac acum e cam monoton si nu prea imi da motive de scris. De fapt stai, ca prosti, tigani si tarani gasesc peste tot si tot am despre ce sa mazgalesc pe foi.
Ce fac acum....nici nu conteaza...

Schimbari

Gata,am inchis un capitol azi. Am reusit sa plec dintr-un loc care a facut parte din viata mea aproape 5 ani. Am scapat de selgros azi. A pus ultima stampila pe o hartie,m-am lugat petru ultima data pe calculatoarele lor, am tras ultima data cu pontatorul ala nenorocit si cel mai frumos e ca m-am trezt pentru ultima data la 4:40 dimineata sa prind o speciala jegoasa de la 5.
Am cunoscut oameni ok si ma bucur ca i-am intalnit. Am avut mici conflicte cu altii la inceput, dar ulterior m-am inteles bine cu toti, unii chiar pot sa-i numesc prieteni. Am impartit cu unii covrigii de boromir sau paharul de cafea de la tonomat si asa ne-am infratit. Am dat si de oameni din anumite parti ale judetului Olt, oameni care nu au multa carte si nu stiu dect sa fie tarani pana in ultima clipa, dar oameni care au ajuns in functii de conducere. oameni atat de plini de ei incat nu au loc singuri in apartamentul lor de 4 camere, oameni care conduc masina de 20 de mii de pe bancheta din spate, pentru ca in fata nu au loc sa stea de mandrie si de sentimentul de implinire. Oameni care nu stiu in schimb sa vorbeasca si care se lauda cu ce treaba buna au facut ei ca mi-am dat eu demisia.Va salut domnule director,pe aceasta cale!
In fine, dau importanta unor oameni neimportanti si ma abat de la nota de multumire pe care le-o adresez celorlalte persoane pe care le-am cunscut si care timp de 5 ani miau fost o a 2 a familie.
 Sper sa reusiti in tot ce vreti sa faceti si sa va mearga bine!
Mi-a facut placere sa va cunosc si sa lucram impreuna!

Pe varf de munte

Am regasit iar Sibiul anul asta acolo unde l-am lasat ultima data cand l-am vazut. La fel de frumos, la fel de fascinant ca de fiecare data. Cu turnurile lui, cu strazie pietruite, cu ferestrele-ochi de pe acoperisuri. 

Dar de data asta, nu Sibiul a fost destinatia. De data asta muntii de langa oras ne-au trezit interesul. Dupa un drum de cateva ore cu masina, am debarcat la poalele telescaunului de la Paltinis si de aolo, cu rucsacii in spate si voie buna, am plecat spre refugiul Canaia. Traseu pe un drum practicabil de masini 4x4, in unle locuri foarte inclinat, in altele drum drept. Traseu de platou. Un sarpe intalnit pe drum, niste "afinuti" care ne slalutau toti cu aceasi intrebare: 'aveti si voi o tigare?" si in rest drum fara peripetii. 

Am gasit refugiul Canaia in renovari majore, dar l-am gasit plin de oameni care spre uimirea noastra s-au bucurat ca ne vad. 

Si dupa cateva ore bune petrecute cu ei acolo, la foc de tabara, gratar, bautura si muzica de chef si voie buna, ne-am retras spre corturi in noaptea rece . Dimineata ne astepta varful Cindrel cu toti cei 2244 metrii ai lui.

Trezit de vie a 2 a zi, mic dejun luat la pranzsi hai pe varf. Sus, din nou am dat noroc cu zeii si ne-am inchinat in fata naturii. Peisaje de vis pe care le vedeai pana te pierdeai in ceruri.

Drum lung la intoarcere si obositor, tristete ca s-a terminat si de data asta si pe limba aceiasi itrebare: "la anu' unde mergem?"

Dor mare de...mare...

...de valuri mari, de miros de alge,de nisip murdar. De aglomeratie, de agitatie, de imbulzeala. De vecini de camera nebuni  si de certurile cu ei ca trantim usile. De dusul facut la repezeala, ca sa prinzi apa calda, de febra facta de la baia in mare,noaptea in Vama. De telefon si bani "pierduti" in Vama Veche, de lalaii de acolo, adevrati oameni ai marii, cu haine din alge si accesorii din scoici si nisip. De ploaia torentiala si de "arca lu' Noe, sa vina arca lu' Noe!!!" ...de bere dimineata, de bere seara, de bere oricand...de apa sarata si nisip ud...de rasarit vazut de dupa epava...

De tren plin de nebuni, copii mici si caini, fara aer conditionat, de tren care intarzie 2 ore, de stat in gara de nord sa prindem legatura spre Craiova...dor de..tot si toate....

Mai trag o linie

...nu de coca, nu ma pasioneaza praful. Si nici cu rigla, ca nu sunt arhitect. Mai trag o linie langa cele 5 seturi de 5, trase pana acum.Si iar stau si calculez si adun si scad, sa vad cu ce am ramas.
Am adunat prieteni pana acum, am scazut alti oameni care au plecat si au luat distanta de mine.
Am zburat aproape de cer, am cazut in prapastii adanci, dar am urcat din nou, de fiecare data pe culmi sa zbor iar cu vulturii. Am cautat lucruri frumoase pe care le-am obtinut greu, caci flori de colt gasesti doar pe creasta.
Si am ramas cu mana mea de "frati", prieteni e prea putin daca le spun. Din liniile stranse pana acum, 11 sunt ale lor, 7 le am de acasa iar restul...restul nu conteaza.
Deci scriu cu litere mari "LA MULTI ANI MIE!" pentru ca merit, desfac o bere rece si ma inec in alcool!

Pana la anu', acelasi eu va salut!

Scos din priza

Gata, fara griji, fara alarme care sa ma trezeasca devreme, fara ora de culcare. doar berea de la ora 5, 6 ...de fapt doar berea de la orice ora, o narghilea din cand in cand si in rest relax. Vreau sa ma plictisesc de atata relaxare, sa stau fara sa fac nimic, privind spectacolul grotesc al lumii. Vreau sa ma prajesc la soare, sa dorm 2 ore dimineata , sa bantuii ca vampirii noapte de noapte. Nu raspund la telefoane care vin din afara cercului de prieteni, nu vreau sa vad/aud sau sa vorbesc cu cineva care nu se afla in cercul ala. Relaxare totala, fara niciun gand, alb,negru sau orice culoare. Doar stare de visare, hamei, fum si.....

I Robot

Sonerie de ceas, apa rece, pasta de dinti, haine, chei, autobuz jegos spre locul de munca. Muzica in casti, stare de visare, barfe matinale, drum liber dimineata, oras adormit. Cafea la tonomate, alte barfe matinale, galagie matinala. Card de pontaj, monitorizare video. Control totalasupra maselor. Rapoarte, fise, formulare, semnaturi. Alta cafea cu lapte de data asta, alti roboti care vin la cumparaturi, prostiti de flayere si pliante. Ochi pe ceas din ora in ora, rutina zilnica, discutii de politete, ne voita. Pontaj electronic, fuga spre autobuzul care tocmai pleaca, casti pe urechi pana acasa.

Dezafectatirobotii pana nu incepem sa ne infectam cu totii si devenim zombie mecanici, fara vointa proprie si fara ganduri si sentimente umane. Taiati alimentaea cu energie pentru masele de androizi care au inceput sa circule printre noi!

Piratii de pe Jiu...Pe ape si mai tulburi

Jurnal de bord
Marti, 17.06.2012,

ora 17:00 - port Bucovat, cele trei corabii Gratiela, Esperanza si Corabia fara Nume, ridica ancora si pornesc spre necunoscut. conditii meteo favorabile, vant slab, apa...si mai slaba.

La scurt timp dupa plecare apare si primul incident. Carmaiul Esperantzei, pierde o vasla. De acum inainte va conduce vasul doar cu o singura pagaie. Vant in continuare bun, apa in ontinuare...mica.

Curand Esperanza e supusa unei noi incercari grele, cand dintr-o data incepe saia apa la prova. Echipajul reuseste cu greu sa mentina puntea fara apa
ora 18:30 - primul popas major. Ne aflam deja la 4 km de locul de lecaresi viata pe ape e dura. Mancam ceva, reparam pentru moment corabia avariata si plecam din nou la drum.
ora 20:00, in fata se vede portul Podari. Ancoram sub pod si capitanul Gratielei porneste dupa provizii. De atat timp pe ape si in prin salbaticie, setea ne doboara. Mai avem o ora jumate de lumina si va trebuii sa ne grabim sa gasim loc de campare.
Cu provizii luate, barca reparata si curaj, plecam din portul Podari si navigam pe ape tulburi. Usor, usor ne apropiem de insula unde vom aseza tabara.
ora 21:00, soare in apus, barcile trag la mal. Instalam corturile, cautam lemne de foc si gata tabara. Foc mare, vinul curge in cani si noi...noi cantam, tipam...liberi pe o insula pustie.

Curand, se da stingerea. Maine e o noua zi si nu stim ce ne asteapta.

Miercuri, 18.06.2012

ora 8:30, tabara incepe sa prinda viata. Ne trezi incet, unul cate unul si iesim in soarele diminetii. Nicun incident peste noapte. Barcile sunt lalocul lor, focul pare sa se fi stins spre dimineata. Cafeaua pe plaja, o tentativa de pecuit si la ora 9:30 ridicam iar panzele. In dimineata asta,pare ca am avea apa. Navigam pe ape tulburi.
Proviziile de apa se imputieaza si va trebuii sa gasim urgent un izvor.
Ora  12:30, gasim un pescar binevoitor care ne ofera apa rece si astfel merem mai departe linistiti. Cu apa pe   care o avem acum, putem naviga linistiti toata ziua.
ora 133:00, popas pentru masa de pranz, la excvator. Mancam rapid si la drum din nou.

Ape mari, ape mici, curate sau tulburi, Jiul ne poarta printre pasari de balta, pesti mici sau mari, maluri inalte sau plaje curate. Ar merge o bere, dar proviziile de genul asta s-au terminat de noaptea trecuta.
ora 18:... pana acum niciun alt eveniment memorabil, in afara de cele cateva italniri cu bastinasti veniti la scaldat. Esperanza este supusa unei noi incercari, cand curentul o impinge in gharele unui monstru marin (o gramada de lemne) de unde iese intepata. Incidentul este rezolvat repede si pornim din nou departe.

Si iata ca se apropie din nou apusul si acum singura grija e sa gasim loc e ancorat, ca sa putem iesi spre civilizatie. Vaslim cu forta sa fugim de intuneric.
Ora 21:20, acostam pe un vechi brat al Jiului, acum doar o plaja uscata, ne stragem lucrurile si plecam spre civilizatei.
Lasam in spate apele tulburi, apusul ce se refelecta in Jiu si calcam pe scoici, pietre si nisip spre asfalt, ciment si agitatia urbana...

Toate panzele sus

In mai putin de o ora ridicam ancora si ne mai oprim in Dunare. Sper sa dam de sirene, himere, meduse si alte creaturi fantastice. Pornim o odisee,mai tare decat cea a lui Homer (ala grecu, nu Simson).
O ultima privire pe bagaje: sac de dormit, doua haine, bere, mancare, cutit, lanterna, foc, ...bere...avem de toate.
Asa ca, vant la pupa si ne vedem la bulgari! Revin maine cu jurnalul de bord.

1000 de moduri de a te sinucide sau cum sa mori ca un sef

Porneste-ti masina de 30 de mii, si condu-o ca jmecheru cu 150 pe un drum de iarna, acoperit cu gheata. Franeaza brusc langa un pom si infasoara-te in jurul lui, pana te faci comserva de ton maruntit. Eu, o sa stau apoi langa resturile masinii tale si o sa fac glume proaste la 112, doar ca sa tin linia ocupata, sa nu te poata ajuta cineva.
Mergi plin de mandrie si ingamfare pe langa oameni care sufera si zambeste, ba chiar razi in hohote cand treci pe langa vietile lor mizerabile. Umfla-te atat de mult incat o sa pleznesti la un momentdat. Stai linistit, o sa fiu si aici langa tine sa ma asigur ca nu te ajute nimeni. Ba chiar o sa iau un furtun cu apa si o sa te imprastii si mai mult pe asfalt, sa fiu sigur ca nu te mai recompuii.
Taie-ti degetul cand iti tai painea pentru caviar, apoi intr-un exces de zel continua si taie-ti mana, piciorul si intr-un final gatul. O sa fiu langa tine sa iti pun sare pe rani si apoi sa te spal cu spirt, sa nu cumva sa te infectezi.
Incearca sa citesti o carte si o sa simti cum neuronal tau se imbraca in explozibil si se omoara intr-un gest demn de Jihad. Eu o sa-ti sun toate rudele, sa le anunt ca ai incercat ceva ce nu a incercat nimeni din neamul vostru si ca ai fost un om indraznet. Un adevarat temerar al natiei sale. O sa ai parte si de o statuie in orasul tau natal din olt, statuie pe care sa se cace toate pasarile cerului.
Apuca-te si numara-ti toti banii, pana iti trece tot timpul sit e stingi incet. Dupa cum se stie, numaratul oilor ajuta sa adormi. La bani, daca ii numeri sufficient de mult, poti sa cazi in somnul de veci. Daca nici asta nu ajuta sa adormi definitive, incearca sa iti numeri banii intr-un cartier plin de oameni nevoiasi, care ar face orice sa puna man ape ceva de valoare. Inclusiv sa o faca pe terapeutii anti-insomnie. Au si retete; lame, cutite, cam orice ar putea sa faca o gaura in tine, sa poti primii somnul cu bratele incrucisate pe piept.
Fa-ti casa cu 5 nivele si pisicina. Lasa piscine goala, urca-te la ultimul etaj si arunca-te in gol. Nu cred ca betonul e mai tare decat capul tau incuiat. Si nici tu nu crezi asta, asa ca zboara puiule, zboara!
Unge-ti corpul plin de sunci s grasimi cu mancare deanimale, sange prospat si agatat-ti doua bucati de carne de creier si dupa sari intr-o curte plina de pitbuli. Alearga, moartea vrea sa fi in forma cand vine.
Incearca orice-ti trece prin cap, inclusiv un glont. Dar numai sa nu fi la fel de prost tintas ca Nastase. Pune-ti imaginatia la contributie si fi creative pana iti intalnesti creatorul!
Si daca orice altceva da gres, suna-ma! Stii ca sunt langa tine cand esti in impas!

Ce ma enerveaza recent

Sau nu neaparat, recent, doar ce ma enerveaza in general....

Sa incepem cu bacul. Cat de dobitoc poti sa fi sa nu iei un bac? Ai 3 materii la care trebuie sa inveti mai putin decat ai invata la un singur curs intr-o facultate. Ce grad de handicap mental trebuie sa ai ca sa nu fi in stare sa scrii ceva pe foile alea incat sa iei un amarat de 5? “Pai stii, ne-au pus camere si nu ne-am putut concentra…” Pai si cand faceti filme porno sau va protituati prin camere de videochat, nu aveti emotii? Acolo va puteti concentra? Liniile de coca puteti sa le trageti, in schimb la o amarata de probleme de mate nu puteti desena un triunghi. Generatie de retardati, pe care nici daca i-ai duce la Calafat, sa treaca la bulgari, nu ar reusii sa treaca Dunarea, ca n-ar putea lua nici macar bacul ala spre Vidin.

Ma enerveaza prostii cu bani, dar prostii la modul : “am bani, dar nu stiu sa numar”. Genul ala de oameni, care vin sa plateasca ceva cu file cec si nu stiu sa scrie. Tipul ala de oameni pe care daca ii pui sa semneze, mazgalesc ceva pentru ca ar fi urat sa puna degetul cu cerneala pe foaie. S-ar face de ras ca nu stiu sa scrie. Ma enerveaza oamenii astia, care au invatat in aia 2 ani de scoala pe care i-au facut, doar cifrele. Daca ii intrebi de alfabet, or sa-ti raspunda ca e supa lor preferata.
Ma enerveaza oltenii de olt. Ma enervau de mult, ma enerveaza si acum in continuare. Serios, la ei acolo in olt, nu exista fabrici de prezervative? Cum au ajuns sa se inmulteasca specimenele alea? Fara niciun pic de urma de neuron, doar cap gol, fara nicio particula de circumvolutiune.
Ma enerveaza cretinii care nu gandesc si actioneaza fara logica. Sefii care dau ordine sau fac ceva doar ca sa arate ca sunt sefi. Ma enerveaza ziua de salariu, cand stiu ca banii imi ajung pana la asfintit si pentru cacatu asta de salariu trebuie sa trag pe branci, in timp ce ai mari stau si se freaca pe burta.
Ma enerveaza ca Nastase a ratat si s-a “impuscat” doar in gat.
Ma enerveaza tiganii, astia, m-au enervate dintotdeauna. N-am explicatie, nu pot sa spun de ce, doar ca ma enerveaza, nu-i suport si as vrea sa dispara natia lor de pe pamant.
Ma enerveaza multe si ce e scris mai sus e doar putin din ce as putea spune, dar nu mai zic nimic, las muzica sa vorbeasca:

Introspectie

“Buna ziua! Bine-ai venit! Ia loc te rog pe canapea. Aseaza-te comod si hai sa ne relaxam.” Si in timp ce imi spune astea, pune o muzica ambientala si toarna un pahar de vin rosu.
“…povesteste-mi ce s-a intamplat. Cum ai ajuns aici, despre ce vrei sa vorbim”. Eu, intins pe canapea, privesc tavanul si nu zic nimic. Nu imi vine in minte decat culoarea vinului, rosul ala inchis, sangeriu si-mi amintesc de o paleta cromatica de pe o picture veche: rosu de vin, verde de-absint.
Si-apoi mai e si pianul ala care se aude si nu-mi dau seama daca e doar in urechea mea sau il aude toata lumea. Cert e ca il vad si pe pianist, cantand pe o terasa in fata unui soare in apus si totodata, cantand intr-o zi ploiasa.
Cum am ajuns aici? Ma plimbam pe o strada marginita de case vechi, de ziduri medievale, de parcuri mari. Ma plimbam pe o strada pietruita, pe care se turna un film despre al 2-lea razboi mondial. Am lasat strada in urma, ajungand pe varfuri de munti, unul mai inalt decat celalalt, unde am zburat cu vulturii.
“Ce vezi acum?” , imi intrerupe vocea aspra, gandurile.
Eu, inca intins pe canapea, privesc albul tavanului, dar vad…vad negura…un intuneric rece, un intuneric primordial, intunericul de dinaintea luminii. Unde sunt culorile, formele, viata? Sunt doar eu si…nimicul…si acel eu, de fapt e umbra mea, caci eu, eu zac zdrobit de stanci. Am cazut de pe varful muntilor si acum zac in intuneric.
Respir adanc ca dupa un inec si tresar speriat. Sunt tot in camera intunecoasa, tot pe canapea. N-am cazut, nu m-am zdrobit si pot chiar sa zbor.
“ De fapt vreau sa iti spun ce m-a adus aici” dar cuvintele se pierd si imi sunt aduse inapoi de ecoul camerei goale. Caut cu privirea pe cel care imi vorbise pana acum si apoi realizez ca sunt doar eu in fata unei oglinzi mari, o oglinda care parca deschide o alta lume in spatele ei si tot odata o alta lume in spatele meu.
Si daca eu sunt pacientul venit sa se confeseze in fata unui pishiatru, iar psihiatrul este tot pacientul care vrea sa isi descarce sufletul, inseamna ca eu sunt pihiatrul pacientului meusi tot odata pacientul psihiatrului meu.
Paharul de vin rosu sta pe marginea mesei, jumatat gol. Muzica de pian isi duce ultimele acorduri. De undeva, o voce se aude incet, aproape soptit:
“…povesteste-mi, ce s-a intamplat! Cum ai ajuns aici,….despre ce vrei sa vorbim….”
Pianul tace, paharul se rastoarna si cade de pe masa, lumea din oglinda cade in intuneric.
….
“Buna ziua! Bine-ai venit! Ia loc, te rog, pe canapea….”

Dumnezeu pentru o zi

Cum ar fi? Ce ai face? Ai stii? Sa conduci lumea, sa ai in maini viata a miliarde de oameni. Sa poti sa zdrobesti si sa distrugi totul si apoi sa faci o alta lumea de la zero, doar intr-o secunda.
Eu? Zeu pentru o zi? Pai…nu prea as fi chiar dumnezeu, mai degraba diavol. Le-as lua lumina sa nu se mai vada jegul si mizeria, sa nu se mai vada negrul din ganduri. Le-as lua vocile sa nu mai spuna niciun cuvant, sa fie o lume muta, fara cuvinte ce dor.
Le-as lua liberul albitru, sa nu mai poata sa decide pentru viata lor. Si i-as lasa sa se chinuie in bezna 666 de zile si apoi…ar muri toti intr-o secunda. As lua pamantul si l-as intoarce pe dos, pentru ca oricum traim intr-o lume pe dos si poate asa s-ar aranja lucrurile in ordine. Poli magnetici inversati si ar muri singuri zdrobiti de greutatea lumii.
Un peisaj postapocaliptic, cu pamantul gol, doar ape, munti si campii intinse sa fie patat doar de doi oameni, dar care sa nu ajunga vreodata sa mai muste din fructul oprit. Pentru ca un asemenea pom nu ar mai exista si nici alti zei, fie ei rai sau buni.
Fara un inceput de turn al babilonului, fara cele 10 porunci, fara nimic. O lume noua cu oameni la fel, muti, orbi si fara ideea de a incerca macar sa aleaga ceva de capul lor.
Cam asta as face ca zeu pentru o zi. Tu?

Ziua nemernicii

Pardon….americii. Proasta natiune, natiune care se bazeaza pe principiul “prosti da’ multi”. O natiune care a pornit presupuse razboaie pentru pace, in tari cu puternica importanta economica. O natiune care a intrat cu forta peste alte popoare, impunandu-le o asa zisa ordine si disciplina, omorand fara mila si fara scrupule cetateni nevinovati. Si totul pentru a detine controlul asupra resurselor naturale ca petrolul si diamantele (Iran, Irak, Afganistan, etc..).
O natiune care si-a ucis propii copii si au inventat un dusman imaginar pentru toata treaba luor murdara. 11 septembrie nu a fost loitura unui batran afgan, a fost un caz omor calificat. America a reusit sa ofere idealul de viata linistita unor popoare din lumea a 3 a, pe care le-a cucerit mai ceva decat Atilla Hunul sau Genghis Han.
America, s-a format tot dup ace au distrus viata linistita a localnicilor native, pe care i-au vanat si i-au exterminat unul cate unul. Cei ramasi in viata, au fost obligate sa locuiasca in rezervatii, pusi sub supraveghere, exact ca in lagarele nemtesti sau gulagurile rusesti.
Asa ca…la multi ani America pentru ca sunteti o natiune de criminali, profitori si hoti de clasa mondiala. Sper ca toata puterea vostra mondiala sa nu duca decat la autodistrugere. Si mai sper ca de ziua voastra, sa sarbatoriti cu toti intrun fel unic: pistoale in gura si la 1,2,3 ..si…sa trageti cu totii!
Noapte buna, America, oriunde te-ai afla!

Luna plina

Cred ca am inteles de ce urlau lupii la luna. Pai cum sa nu urlii cand vezi ceva atat de stralucitor intr-o noapte calda de vara? Si cand vezi luna asta asa plina, nu iti vine sa umbli? Sa alergi, sa te pierzi de locurile de unde esti?
Ma gandesc acum, ca daca imi vine sa alerg si sa urlu, urmatorul pas e sa-mi creasca par, colti si gheara sis a incep sa devorez oameni.
Eh, nici chiar asa, dar totusi luna asta plina, numai de stat in casa nu ma face sa stau.
E vara, e cald, e luna plina, asa ca hai afara sa urlam!

Seara de vara

…cand stai afara pana noaptea tarziu sit e duci in casa doar cand esti satul de muscaturile tantarilor. Cand desfaci bere dupa bere dupa bere..pana cand iti poti face turnuri din dozele desfacute. 

Cand se simte mirosul de lubenita Sparta prin inersectii de tiganusi iesiti la furat de prin piata.

Cand si cainii latra lenes si zac pe sub vreun tufis fara sa mai sara la trecatori. Cand e atat de cald in casa si iti vine sa dormi direct pe trotoar afara. 

Cand te prinde rasaritul pe nu stiu ce banca ascunsa prin spatele parcului. Cand joci tennis, fotbal sau orice altceva pana cand iti cedeaza picioarele si transpiri ca un animal.

Seri de vara tarzii cu dimineti devreme…

Freerunner

Am o pofta nebuna sa alerg, sa fug pe strazi, pe alei, pe poteci, sa ma pierd printr-o padure. Sa pun pas, dupa pas, dupa pas, din ce in ce mai repede pana sparg bariera sunetului. Sa simt ca zbor sa ca nu ating pamantul cu picioarele.
Sa las tot in spate si sa fug catre nou, catre necunoscut. Sa las in spate probleme, pentru ca m-am saturat sa le infrunt singur, sa las in spate zile proaste, sa fug atat de repede incat nici macar un gand negru sa nu ma prinda.
Si cu fiecare pas pus, sa ma simt din ce in ce mai liber, cu fiecare metru parcurs sa simt cum cad lanturile, za dupa za. Sa alerg prin ploaie, sub clar de luna, pe campuri, liber si fara vreun legamant fata de cineva sau ceva.
Sa alerg liber ca o fiara salbatica...liber si fericit!

Visam...

...sa ma plimb mult, pe unde pot. acum stau inchis intre 4 pereti si ma gandesc cat de tare era cand ma plimbam. Visam sa urc in primul tren si sa plec catre orinde merge el. in schimb, ma urc zilnic intr-un autobuz jegos si ma duc spre un job infect.
Visam sa cunosc mereu alti oameni, sa schimb idei, sa cumulez cunostinte. Zilnic ma intalnesc si vad aceiasi oameni care mi se par din ce in ce  mai de kkt!
Visam sa-mi beau cafeaua dimineata pe malul marii si sa ies apoi seara dintr-o sala de teatru din Sibiu. Dimineata imi fac un 3 in 1 in fata calculatorului si seara ma intorc obosit de la serviciu.
Visam...multe...si vise au ramas. Acum dorm in realitatea asta si nu ma pot trezi in niciun vis!

Turneu...din nou

Data desfasurarii 30.05 - 04.06.2012
Participanti:
Eu, tu si ...restul lumii
Prima locatie, 30.05 spre 31.05...noaptea, Herculane. Drum cu bere, chipsuri si viteza de croaziera. Apoi, baie la piscina cu apa calda, somn de 2 ore, inghesuiti toti intrun patsi apoi, rasaritul vazut de pe drum. Buna dimineata Severin!
01.06 ziua internationala a copilului, deci relaxare, sau ma rog, stat 9 ore la serviciu cu toti cretinii pamantului, apoi seara, ca ies din casa numai ca vampirii, namol si muzica de extraterestrii in poiana la Palilula. Dragut, dar prea innamolit locul.

02.06 - drum spre Tismana, cafea de la aparate, placinta cu branza superbuna si asfalt. in gorj, se schimba peisajul. munti in departare, cirese, capsuni...chill de vara.

Drum de intoarcere si seara, NUNTA BAAAAAAAA!!! Casa de piatra, pentru Marius si Ionela!
Si ca la nunta da-i cu vin, da-i cu J&B.
03.06 - after nunta la Izvor. Traditia vazei de bere si a pozelor cu vaza de bere. Daca m-as fi imbatat la nunta, ar fi fost un chef de dres, foarte bun. Asa, a fost doar un chef de dupa nunta.

04.05 - Din nou, drum spre Tismana si apoi seara, Devil Inside vazut la Palilula. Ne-am exorcizat un pic si dupa, hai acasa sa punem punct.

Arbore Genealogic

Am gasit un sit super, myheritage.ro , in care iti poti face un arbore genealogic. E usor de folosit, bagi datele pe care le detii, poti incarca fotografii si apoi poti sa printezi arborele sub diferite forme. Oricum vroiam de mult sa-mi caut stramosii si sa ii pun intr-o ordine bine stabilita. 

Partea proasta e ca arborele e mai mare, decat ceea ce se vede, insa atat incape pe ecran. Deci cine stie ca face parte din familia asta, chiar daca e var de sora de unchi de gradul 10, anuntati. 

Cine stie, poate ne facem dinastie!

Plaja...de Jiu

Ca tot vine 1 mai, trebuia sa deschidem si noi sezonul de plaja pe Jiu. Am gasit Jiul, unde il lasesem vara trecuta, cu mici modificari pe la ecluzele de la baraj. Plaja, curata si neatinsa inca de picior de om, ne-a primit ca de fiecare data si ne-a lasat sa o aprindem.
Bere rece, un fum de narghilea, un foc facut cu tot ce am gasit si doar zgomotul apei ce iesea din baraj.
bine te-am regasit draga Jiule!

Nu mai faceti promotii...

...prin diverse baruri, magazine sau oricare alta locatie, in care sa folositi gagici bune! E ilegal! Scopul promotiilor e sa va vindeti produsele si sa le promovati. Nu sa-mi trimiteti la masa o bunaciune in fusta scurta care imi vinde bere Red's si eu ca prostul sa o cumpar, doar pentru ca e aia buna ( nu berea, tipa).
Seara trecuta, in Play. Se apropie de masa mea o tipa bomba: inalta, brunte, fusta scurta, decolteu adanc. Eu, savuram prima inghititura din Silva mea, pe care abia o luasem. Si incepe tipa: "Buna, avem o promotie la Heineken.... " atat am auzit. In rest am vazut doar o pereche de picioare lungi si un decoleu adanc, ce imi vorbeau despre o promotie la o bere, cred. Si am zis, logic si normal, da, vreau un heineken. Evident ca nu am castigat nimic si tipa a plecat la alta masa.
Acum norocul a facut ca tipa sa faca promotie la bere, dar ce se intampla daca facea promotii la bile anale sau creme lubrifiante pentru diverse activitati?!
Daca venea la mine sau la oricare dintre voi si va prezenta noua promotie la rujuri? Majoritatea ar fi zis, mai mult ca sigur da, fara sa stie ce cumpara sau ce primesc. Tzatze, craci care vand ceva...luam, luam ca de-aia suntem animale pline de testosteron.

Oricum ideea e ca si cu promotii si fara, in Play a fost super atmosfera. Evergreen Orchestra au facut show mare. Si video mai jos:

440

..."Am volumul la minim, ca volumul la minim..."..suna ceasul. deschid ochii si privesc spre tavan. o noua zi care incepe inainte ca cea din urma sa se fi terminat macar. calc descult pe gresia rece din baie, imi spal fata, privesc oglinda si injur printre dinti. ma imbrac rapid si ies din casa.
pe strazi, doar eu, 3 caini vagabonzi si un paznic de la piata. nici macar vanzatorii de ziare nu au iesit la ora asta pe strada; covrigariile sunt inca inchise. nici soldatii in armata nu sunt treziti la 5 dimineata sa faca inviorarea. ajung in statie si urc in microbuzul ala care duce oamenii la munca, exact ca atunci cand imi povestea bunicul meu ca facea naveta sa ajunga in uzina la 7 noiembrie sau IUG sau mai stiu eu pe unde a lucrat.
ma inghesuii cu alti oameni semiadormiti in microbuzul ala imputit, ma asej pe ultimul loc din spate si incerc sa mai prind cateva minute de somn pana ajung.
cineva se aseaza langa mine, ma inghesuie, se misca in continuu aproape tot drumul si face ca parfumul ieftin pe care il poarta peste hainele transpirate, sa se imprastie in tot microbuzul. deschid ochii. in jurul meu, numai femei casatorite trecute de 45 de ani, barbati cu unu-doi copii acasa si rate la logan sau apartamente si....eu....
ma frec la ochi si...nimic...nu e vis, ceasul meu arata 5:10 AM si atunci imi vine in minte un singur gand: Ce Plm Caut Eu Aici?!?!

Cronica de Paste 4

Doar 10 mesaje luminate si calduroase anul asta, unele dintre ele de la persoane cu care am conversat maxim o data in viata mea. Cred ca s-a cam plictisit lumea sa  mai fie calduroasa si luminoasa.
Epic si pastele asta, ca de altfel toate editiile trecute. M-am simtit ca in turneu. O zi intr-o parte, cateva ore in alta parte, drumuri lungi, drumuri scurte, somn putin, mancare buna peste tot, bautura si mai multa, in fiecare locatie vizitata.
Sambata seara, ne-am facut "slujba de inviere" la Argetoaia City. Ne-am impartasit bine, cu bere si gratar (asta e o versiune mai moderna la clasica paine cu vin).

La 2 AM, am revenit in Craiova. Somn de 6 ore si duminica dimineata am plecat spre urmatoarea locatie: Pestisani - Borosteni, Jud. Gorj.
Acolo, alta slujba de impartasanie: wiskhey, bere, vin. De dimineata pana.....noaptea tarziu, fara Mircea Badea. Spectacol total, exact ca intrun turneu de promovare. Am ras, ne-am distrat, am vazut cateva peisaje frumoase.

Seara, lectii de chitara, bere pana tarziu, somn de voie la Targu Jiu pana a 2 a zi la 8.

Apoi drum lung pana in Craiova, cumparaturi in graba de bere si orice fel de carne care se putea pune pe gratar si am dat startul la cea de-a 4 a editie a Festivalului Anual de Paste Negoiesti.
A fost o editie mai scurta, dar la fel de distractiva ca de fiecare data. Si revenind la consum, am reusit sa scoatem un consum de 6 beri pe ora + spritz. Daca vreti mici buni, va recomand micii congelati din Succes. Extraordinar de buni, acum m-am prins de ce nu au aia caini prin parcarea magazinului.
Inca o editie reusita!