O saptamana de cand m-am intors de la mare si-mi pare ca inca mai simt gustul de sare! O fi de la pahare de bere cu buza sarata, o fi de la faptul ca n-am avut apa calda….sau poate ca doar vreau iar la mare, sa bag iar tone de hamsii cu lamiae si sare. Un felde teqhuila de hamsie, servita la farfurie, consumata in shooturi de calibru 500 mililitri, kilolitri, hectolitri.
Vreau sa ma arunc iar in valuri, sa prvesc fete fara voaluri, bikin, sutiene, fete care o ard fara perdele…doar cu draperia trasa, sa nu se vada in casa ce face le dupa masa, pat, birou sau canapea…fete ce ies din casa doar noaptea, un fel de lilieci ce zboara din masina in masina si-ti sucesc mintea spinner.
Vreau soare morocanos de dimineata, suparat pe lumea ce vine sa-l trezeasca, caci toti vor sa-l vada, inca de cum se crapa…de ziua si cum el se adapa din marea sarata si varsa rosu in ea, facand-o violet. Si marea-l intelege, se pune pe facut valuri, pe care apoi furioasa le sparge in stanci peste curiosii natangi ce au venit cu noaptile in cap; le poarta pe post de palarii si asteapta cu nerabdare sa picteze soarele marea, ca un pictor modernist ce lucreaza doar in uleiuri rosii, portocalii si violet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu