30

 

 L-am cunoscut pe Cosmin acum foarte mult timp. De fapt, il stiu de-o viata. Am crescut impreuna. Il stiu de cand era mic si juca calusul in patutul lui, tinut de manutele lui mici, de tatal sau. Il stiu cum radea si topaia urmarind cu privirea fiecare miscare a tatalui lui. Il stiu de cand mama sa ii intindea mainile , ca el sa faca primii pasi spre ea. Si el era mic si tot un zambet si ea era tanara si frumoasa si il iubea cum il iubeste si acum.
    L-am urmarit apoi pe Cosmin in anii de scoala, acolo unde si-a inceput clasa intai un pic altfel fata de ceilalti copii. El era singurul care stia bancuri si nu ii placeau poeziile, asa ca prima "poezie "spusa la scoala, a fost un banc. Pentru ca asta invatase mai repede inainte de scoala, bancuri. De la tatal lui, care il lua peste tot cu el si i-a aratat lumea, in toate straturile ei. El i-a aratat cum e sa vorbesti cu un om important si sa nu te pierzi in fata lui, tot el i-a arata cum sa te comporti si cu cineva care e mai jos decat tine. De aici Cosmin a invatat curajul si orgoliul.
    L-am intalnit pe Cosmin la tara, in vacantele de vara. Acolo era mai tot timpul si desi Cosmin nu are frati, primul lui frate a fost varul sau. Se jucam impreuna, se certau, se bateau , se impacau . Imparteau tot exact ca fratii. Cosmin a invatat sa-mparta de la bunica lui. Tot ea, i-a vorbit prima data de credinta si Dumnezeu, tot ea l-a inavat prima rugaciune. Vad si acum imaginea de seara cu cei doi copii si bunica lor, facandu-si rugaciunea. Si a doua zi , Cosmin pleca in padure impreuna cu varul lui si bunicul. Aici a invatat sa iubeasca natura, de la bunicul lui.
    Apoi Cosmin a crescut. A iesit din cartier. SI-a cunoscut alti frati cand a ajuns la liceu. Si-a marit familia si au ramas impreuna pana in zilele noastre. Am fost cu el cand plec cu fratii in plimbari cu trenul stabilite peste noapte. Am cautat impreuna fantome prin case bantuite , am navigat pe ape, am urcat munti impreuna. Si chiar daca unii din frati au plecat in alte locuri, stiu ca ei sunt langa el. Si chiar daca nu suna, el stie ca oricand ar vorbi , ors a poarte conversatii ca si cand nu au plecat niciodata.
    Si l-am vazut pe Cosmin , iubind. A tinut la toate, pe unele le-a iubit , dupa altele a suferit. Mergeam cu el pe tren cand isi cauta iubirea in alte orase, cand facea surprize de la distanta sau cand se bucura de surprizele oferite. Imi povestea cum dupa ce esuase cumva in unele relatii s-a inchis si nu si-a mai exprimat sentimentele. Ii era frica, vorbea rar si cu mine despre asta. Imi spunea ca a regretat unele lucruri facute, dar totodata nu isi calca pe orgoliu sa se intoarca de unde a plecat sau mai degraba de unde a fost lasat. Stiu sigur ca le-a iubit pe toate chiar daca nu a spus-o cu voce tare.
    Cosmin munceste de la 21 de ani. Ne trezeam impreuna dimineata de dimineata la 4:30 si injuram corporatiile, dar totusi urcam in speciala si cu castile pe cap ignoram impreuna lumea matinala. Nici mie , nici lui nu ne place trezitul dimineata. Au fost ani frumos in acelasi loc de munca, unde a intalnit cateva persoane interesante. Dar trezitul la 4:30 l-a afectat cumva pe Cosmin. A urmat sa renunte la facultatea de aici ca sa incerce o idee. A plecat la Timisoara, dar fara familie, frati, iubita de atunci, nu a rezistat mult. Asa ca  s-a intors pe pamantul oltenesc.
    Si asta il face sa fie cumva mai altfel, pentru ca dupa incercarea cu facultatea de la Timisoara, a incercat din nou la alta in Craiova. Si la alta si la alta si la alta...Se pare ca educatia de stat nu era ceea ce cauta. Dar asta nu inseamna ca e un tip prost. Lenes da, delasator, da, dar prost in niciun caz.
    L-am vazut pe Cosmin si cand a plecat singur sa se regaseasca cumva. Nici macar nu am mai mers cu el , dar stiu prin ce a trecut si cum s-a schimbat. Cum a trecut de la ala catodata morocanosul si carcotasul , la cel care incearca sa inteleaga fiecare om in parte si care vrea sa constientizeze ca fiecare are lupta lui. L-am vazut trecand prin depresii cand nimic din viata lui nu iesea cum ar trebuii. L-am vazut cum s-a ridicat de atatea ori dupa ce a fost lovit.
Si pentru ca a atins nivelul 30 (e pasionat de jocuri Cosmin asta. El nu imbatraneste, doar creste in level) , eu va multumesc pentru ce e acum: multumesc mamei lui pentru ca l-a invatat sa fie bun, multumesc tatalui lui pentru ca i-a aratat lumea si la invatat sa aibe coloana. Multumesc bunicilor lui ca l-au invatat sa creada , sa iubeasca orice fiinta. Multumesc fratilor lui, care au fost langa el si care nu au plecat niciodata. Multumesc fostelor lui, pentru momentele in care era fericit cu ele, dar si pentru momentele cand nu au mai fost impreuna. Asta l-a invatat sa mearga mai departe. Multumesc tuturor, in numele lui. El e mai tacut, vorbeste doar cu mine, dar stiu ca astea ar fi si cuvintele lui.

La multi ani, Cosmin!

Prietenul tau, A.

325

Am inceput sa scriu in joaca, azi un cuvant, maine o propozitie, poimaine o fraza...si din text in tex, am observat ca incepe sa-mi placa. De la 3 puncte de suspensie si 10 fraze simple, plus o poza pusa asa doar ca sa fie, am ajuns la texte mai complexe, unele simboliste, altele scrise la betie si pe care doar eu le-am inteles. 
Am inceput sa scriu mai bine, textele nu le faceam pentru el, ea sau pentru tine, am lasat cuvintele sa curga pentru mine. 
Am vrut sa am ceva care sa-mi aminteasca de momente, sa pot sa revad cumva fragmente din trecut, fie ele bune sau rele. 
Am scris aici si mi-am descarcat frustrarile, supararile, bucuriile. Si n-a fost doar despre mine. A fost despre cei care au fost complici la starile mele, de la persoane care imi spuneau "la revedere"de pe un peron de gara, pana la prieteni care mi-au devenit frati, de la foste la actuale si apoi iar la foste. A fost despre toate astea. Despre nopti pierdute la mal de Jiu, despre Sibiu, despre locuri in care am pasit si m-au marcat. 
Despre toate astea si multe altele pe care poate le-am omis, despre toate astea am scris cateva fraze, ca sa le recitesc si sa revad filmele de atunci si altadata.
N-am cautat admiratie din partea nimanui si nu m-au deranjat nici criticile, atunci cand au fost. Mi-am scris textele ca pe un jurnal, scris de un capitan de vas, ca sa-l recitesc atunci cand corabia mi se scufunda. 
Uneori, m-am folosit de ce puteam sa debitez, ca sa imi arat nemultumirile fata de lumea din jurul meu, doar ca sa imi descarc nervii intrun mod creativ. Si poate am deranjat si ma bucur, asa stiu ca mi-am atins tinta.
Conceptul de Al33cs, a fost creeat ca un alter ego pentru Cosmin. Ce experimenta Cosmin ziua, Al33cs punea pe foi (virtuale) noaptea. Un fel de monstru al doctorului Frankenstein, ce a prins viata din nimic, dar totusi viu. 
Cum spuneam, am inceput cu fraze scurte, mai un clip de pe youtube, mai o melodie si o poza pusa aiurea, dar cand am simtit nevoia sa las textul sa curga, a curs cu un debit ca Dunarea. Si din nou zic, l-am lasat sa curga pentru mine, n-am acceptat alte ambarcatiuni sa pluteasca, caci doar eu am putut sa fac rafting pe apele lui tulburi si sa merg mai departe prin mijlocul torentului. Si daca nave de croaziera au navigat pe langa mal, nu le-am luat in seama...nu navigau cu mine, doar ma priveau si se amuzau de cum intru sub apa si sunt purtat de val. Si de multe ori, valul de m-a innecat, m-a scos la mal si-am continuat...despre asta e conceptul Al33cs .
Atunci cand Cosmin pateste ceva, Al33cs lupta. Si nu sunt schizofrenic, n-am mai multe personalitati, dar ce se intampla in scris, previne mai multe lucruri sa se intample in realitate. Pentru ca nu e legal sa lovesti unii oameni in fata, nu e legal sa incendiezi tot si sa pleci in lume. Poate nu e acceptat sa-ti exprimi nicun fel de sentiment normal. 
Am scris mai tot timpul cand am simtit emotii puternice, fie ura (asta o simti cel mai rapid) pentru lumea de langa mine, vorbind aici de la intamplari de la locurile de munca, cocalari de pe strada sau alte lucruri care m-au deranjat, fie despre lucruri pline de adrenalina, cum au fost calatoriile pe cu barca pe Jiu, cand ne credeam pirati sau escaladarile pe munti cand am stat la masa cu zeii printre nori, fie am scris despre ceea ce se spune prin popr ca e iubire si aici ar fi texte despre gari, surprize cand nimeni nu se asteapta, orasul sublim si plimbari pana acolo (doar ca sa vedem podul turnul si ochii din acoperis), ochi albastri si unele momente pe care nu l-am notat aici, dar au fost si le am imprimate pe cortex.
324 de pseudo texte si cu toate astea, mi-am creat monstrul meu pe care il folosesc cand am nevoie sa-mi spun gandurile, pentru mine, nu pentru altcineva. 
O sa-mi scriu textele si o sa le parcurg de fiecare data cand vreau sa caut ceva din trecut, o sa trec printre texte, ca pe coridorul unui sanatoriu, de unde se aud cuvantari ale unor nebuni ce vorbesc despre vietile de dinainte de a fi internati. 
O fi fost la inceput cuvantul, dar acum cuvantul pentru mine sunt eu! O fi fost la inceput cuvantul, dar acum cuvantul pentru mine sunt eu! 

Wherever i may roam

Ar fi ca intro piesa rock, drum, motor, soare în apus. Ar fi ca întrun film în care eroii se intorc acasă, asfalt,  mașini gonind cu viteză. Ar putea fi scena finala înainte sa cadă cortina, cu imaginea drumului in amurg. Ar putea fi orice scenariu,dacă viața mea ar fi un film.
Dar nu e nimic din ce scrie mai sus. E scenariul meu nepublicat, e filmul regizat de mine,  cu singurul meu rol: rolul principal in filmul vieți mele. Acum e scena mea, cu decor cucunoscut de mult. E scena din ffilmele de mai sus, doar ca drumurile de acolo sunt înlocuite de calea ferată, motorul sau mașinile, sunt schimbate cu trenul asta plin de oameni , care merg oriunde. Și unul din ei citește, altul privește un film. Sa le treacă timpul mai repede până la destinatie.
Mie, in schimb....imi place să lungesc durata călătoriei. Asta poate pentru ca nu am o destinație si nici un termen când sa ajung. Deci...mai e mult pana departe?

Aniversara

Acum 320 de pagini in urma, scriam 5 fraze...fara vreun sens, fara vreun mesaj. Dupa 320 de file, nu s-a schimbat nimic. Poate doar volumul frazelor fara mesaj, de la texte de 3 propozitii, am reusit sa depasesc chiar limita de 10, apoi 20 si asa mai departe, folosind chiar cuvinte cu mai mult de 3 silabe. 

De ce am scris in continuare? De ce inca mai scriu (mai rar, dar totusi inca mai scriu) ? 

Pai raspunsul in mare parte ar fi ca aici ma mai descarc. Nu trebuie sa insemne nimic pentru nimeni ce scriu, nu vreau sa traga nimeni vreo concluzie despre ce am scris, cum am scris. Aici ma descarc, imi spun frustrarile (ca deh, sunt un frustrat), aici imi duc monologurile de om nebun. Aici e azilul meu si paginile albe de la inceput sunt camasa mea de forta. Prefer sa le umplu cu prostii, decat sa bat, sa injur sau sa scuip societatea fizic. Si nu vreau niciun raspuns din partea cititorilor...asta in cazul in care citeste cineva aberatiile mele. Daca totusi vede cineva asta si vrea sa comenteze, e liber sa o faca. Accept pareri ca fiind pareri, dar nu le iau in calcul si nu le urmez sfatul. 

Mai scriu, pentru ca in azilul asta de nebun, am si locul vesel, unde fug sa mai scap de anxietate. Scriu si povestioarele mele vesele, despre plimbari, betii, locuri care m-au impresionat, surprinzator...chiar si despre oameni intro maniera pozitiva. 

E locul meu plin de gari, orase cu pavaj, turnuri cu ceas, plaje de jiu, cae bantuite, locul in care imi expun mandria de oltean, e locul meu in care imi arat orientarea religioasa venerand culorile alb-albastre. 

De asta scriu, nu pentru faima, nu pentru a ma da mare, nu pentru a face bani (cica s-ar face bani din chestia asta, dar eu n-am nici macar reclame puse). 

Scriu pentru mine si daca cineva gaseste ceva util aici...sa bage la cap daca vrea. Daca nu, exista mereu optiunea de a inchide pagina, a trage printre dinti un "ce dobitoc" si de a nu mai deschide vreodata textele mele. 

Mon(day)otonie

     

Ca-ntro piesa veche de rap, e iarasi luni...si iar ai in cap minciuni, promisiuni. E iar inceput de saptamana cand vrei sa le faci pe toate, dar esti mahmur, ai capul mare dupa noaptea trecuta cand te-ai bagat sa dormi la ora 4, dupa n-spe beri.
Si iti faci cafeaua tare, dai drumul la muzica si te pregatesti pentru o noua zi. O sa-ti reiei iar activitatile monotone de robot. Serviciul ala la care muncesti pentru altii, sefi analfabeti, ce vor sa te spele pe creier zilnic, targete si alte cacaturi.
Deschizi fereastra sa inspiri aerul diminetii, dar tot ce tragi in piept e mizeria, jegul si realitatea ce te inconjoara.
Oameni grabiti strabat trotuarele, masini claxoneaza, soferi se injura...si tu...tu stai si privesti de sus spectacolul, inca nu iei parte la el.
Inchizi ferastra si tragi draperia...parca nu vrei sa mai vezi nimic din lumea asta mecanica. Nu vrei sa-ti sune telefonul, nu vrei sa pornesti televizorul, nu vrei nimic. Esti satul de corporatii, de robotii lor care ne sclavesc si ne ingradesc drepturile. Esti satul de cancanuri si barfe mondene, de scandalurile din media, de toate. Esti satul sa iti arunci doza goala de bere lasata pe masa de aseara si sa o inlocuiesti cu cana de cafea. In sinea ta esti tot un robot, chiar daca vrei sa evadezi.
Si iti aduci aminte de ce te-a invatat tatal tau (in afara de a bea bere, ti-a mai transmis si alte informatii): te-a invatat despre demnitate si de a face tot timpul ce-ti place tie, nu altora. Si iti promiti ca o sa-i pui in practica sfatul , dar nu o faci decat in ultimul moment cand deja te calca destui in picioare, atunci fiind doar un moment de rabufnire.
Stai...mai arunci un ochi de dupa draperie...e tot luni...tot innorat...tot o lume mecanica...

Octombrie

Ploua, ploua, ploua...vreme de...inceput de toamna, nu de betie. Si ploaia asta care cade intruna de cateva zile buna, de ce nu spala tot? Pacate, mizeria din sufletu oamenilor, ura dintre ei? Spala doar strazile si curata asfaltul, strangand pe gurile de canalizare, torente de gunoaie.
Dar gunoaiele adevarate de ce nu le ia? Gunoaie de gen: Voiculescu, Iliescu, Radulescu si altii care se termina in "escu"si nu numai?
De ce nu le ridica torentii: X5-urile, parvenitilor care stau la semafoare la caldura, in timp ce mame cersetoare isi tarasc plozii prin ploaie, sa cerseasca un ban?
Pantofii lor nu stiu sa calce in namol sau singurul namol pe care il suporta e cel de la Techirghiol si ala cumparat de la alti oameni sarmani care il colecteaza si il vand apoi in sticle de pastic pentru o paine?
Ploaia asta care nu se mai opreste, de ce nu ridica un al 2 lea potop sa innece odata ce nu ar trebui sa traiasca? Sa se salveze 2 cate 2 , cine merita sa ramana in viata si restul...sa ramana intre valuri, sa tipe, sa se zbata in agonie, vazand cum toti cei la fel ca ei, mor in jurul lor.
Sau hai mai bine sa le dam iluzia ca se pot salva de la innec si sa construim un vas pentru ei. Un Titanic modern, in care sa se stranga toti si apoi, dupa ce s-au vazut toti salvat si respira usurati, razand de cei ce nu au mai avut loc langa ei...ii strtivim de un iceberg. Cu toate barcile de salvare sparte si fara veste de salvare, sa-i vedem atunci cum ii mai pot ajuta banii si tot ce au furat de la sarmani.
Ploua, ploua, ploua....

27

I-am facut pe fraieri! Pe toti 27...acum stau linistit, imi beau cafeaua , in fotoliul din odaie, cum era versu...privesc stirile politice, ca de...de la o anumita varsta incepe sa te intereseze mai mult politica si ma relaxez ca un batran senil ce sunt.
Si totusi, lasand gluma la o parte...azi luati si beti, distrati-va! E sarbatoare nationala, da ce zic eu nationala, mondiala...E ziua Sfantului si Marelui EU!!!
Lumina, caldura, apa calda si tot ce va mai doriti, sa vi se intample si voua!
La multi ani!

Unde e Craiova?!

De cateva zile vad numai stiri de genul: noua echipa a Craiovei va fi condusa de...., echipa sustinuta de primarie va avea in componenta 22 de jucatori, echipa lu'mititelu va debuta in liga n...etc.
Ba mai mult, au inceput cu stiri legate de stadion: municipalitatea vrea un stadion ca cel din Beijing sau un mega stadion.
Acum, eu cetatean al urbei si suporter de mic al echipei asteia, indiferent de numele ei de-a lungul istoriei (Stiinta, Fc Universitatea Craiova, CSM Universitatea Craiova, etc), imi pun intrebarea: eu cu cine votez?
Din tot circul asta, eu ce echipa o sa tin, pe ce stadion o sa merg si in ce liga?
Larguta anunta cu voce tare ca ea o sa faca un mega stadion si o echipa noua sustinuta de legendele Craiovei Maxima. Pana acum nu a facut nimic concret, ba mai mult, dupa recenta sa vizita in China, s-a intors cu alta idee de acolo: facem un stadion cum e cel din Beijing. Facem...pe hartie....
Pe de alta parte, mititelu...in ultima vreme a avut cativa consilieri mai buni si nu a mai inceput sa tipe pe la tv si prin ziare ca face si drege. Si spre surpriza tuturor, ieri a anuntat staful tehnic si componenta echipei. O singura nelamurire mai am legata de echipa asta: unde or sa joace? Ce stadion? In ce liga? Bine...la ce jucatori are...liga 5 a e perfecta.
Din tot circul asta si din dorinta de a castiga bani si primaria si micii patroni si-au batut joc de o emblema, de un steag, de o religie. Au tarat numele Craiovei prin noroi, l-au inecat in ape maloase si acum vor sa-l spele si sa-l prezinte lumii ca unul nou! O blasfemie! O biserica lasata in paragina, niste sfinti care au devenit demoni pentru bani, asta e ce a mai ramas din Craiova Maxima.
Craiova nu e a primariei, nu e a lu' mititelu! Craiova e a suporterilor, e a tatilor nostri care dupa ore de munca si dupa ce indurau coziile regimului comunist, uitau de tot pe stadion. Craiova e a copiilor mici care joaca fotbal prin fata blocului cu portile facute din pietre, imbracati in echipament alb-albastru.
Craiova e a generatiei mele si desi eram mici, nu uitam ultimul trofeu adus in Banie in '93. Craiova e a oltenilor care n-au suportat niciodata buCURestiul si au urat din inima dinamo.
Deci....Craiova mea, unde e???

323

Fix!
Nu e niciun cod ascuns, niciun mesaj secret si nici nu mi-am luat bmw. Inca nu sunt asa de taranoi, tigan si idiot!
 E exact numarul de luni de cand exist si acum am intrat in cea de-a 324- a luna.
Am vazut destule, dar nu suficiente lucruri. Am cunoscut multi oameni si astia cred ca sunt suficienti, ca de'...asa sunt eu mai antisocial. Am fost in diverse locuri si mai am o gramada de vizitat.
Am trecut (si asta e chiar amuzant si foarte adevarat ca, am trecut) prin diverse facultati, chiar si in alt oras si mai sunt cateva ramase la care nu am fost.
Si ca o scurta lista a lucrurilor de facut in luna 324 si nu numai, as zice asa: Cel putin o postare pe zi aici, cel putin o bere cu prietenii zilnic, cel putin o plimbare pe munte anul asta, cel putin o alta facultate pe lista, cel putin o zi la tara, ca in copilarie, cel putin un "nu ma intereseaza, n-am chef de asta"pe zi. Cel putin 10 pagini dintr-o carte citite zilnic in balcon la soare, cel putin un film pe saptamana. Cel putin un meci de-al Craiovei, vazut pe stadion, indiferent de liga.
Cel putin 323 de lucruri de facut intr-o luna!

Oltenia vrea Craiova inapoi

Am fost aseara la meci, Pandurii Tg. Jiu- dinamo. In dorinta de a mai calca pe un stadion, loc in care nu mai calcasem de cel putin 2 ani, am batut 120 km, ca sa vad un meci oarecum clasic din punctul de vedere al rivalitatii. Si aici ma refer la rivalitatea dintre olteni si dinamovisti, nu dintre Pandurii si dinamo.
De mic am crescut cu ura asta in mine, fata de echipa aia de politai din bucuresti. De mic stiam ca dinamo e o echipa de hoti, care au castigat mereu numai prin furt si inselaciune. De mic am fost crescut anti-buCUResti si mai ales anti-dinamo.

Hal de peluze la meci antibuCUResti...RUSINE!!!

In schimb, ceea ce am vazut aseara, m-a lasat mut. La un asemenea meci, pe o miza destul de mare si impotriva unei eterne dusmanii, municipalul din Tg. Jiu a reusit sa adune abia 3000-4000 de oameni cu indulgenta, oameni care si mai surprinzator huiduiau orice actiune, fie a echipei lor, fie a dinamovistilor.
Toti cei 300 de fani dinamo careerau in peluza lor, au reusit sa acopere intreg stadionul, ba chiar sa nu li se raspunda cu nimic la scandarile lor. La primul gol dinamo, chiar s-au bucurat si oameni care erau langa noi si apoi au inceput sa injure echipa locala. Stadionul nu a recationat in niciun fel, nici macar la clasica scandare a galeriei dinamo: "la olteni, muie la olteni!" 300 de oameni injurau oltenii si toata Oltenia si restul de 3000 mancau seminte.
Pe Oblemenco....pai nu mai iesau din stadion decat cu salvarile sau incadrati de jandarmi. Pe Oblemenco era sa-mi aiu bataie, doar pentru ca am purtat din gresala un ceas rosu, la un meci care nici macar nu era cu dinamo. Pe Oblemenco erai alb-albastru si atat.
Aici, oameni cu fulare dinamo la vedere se bucurau linistiti si huiduiau alaturi de localnici echipa locala.
Craiova sarbatorea fiecare victorie impotriva eternului rival. Craiova vibra cu o luna inainte de meci si se pregatea pentru lupta, de la pustii de clasa a 6 a pana la batraneii care stateau la taifas in English Park. Craiova iesea pe strazi dupa ce bateam dinamo si plangea si injura daca lua bataie, zicand mereu ca" ii batem la anu'". Craiova era anti-buCUResti si Craiova a fost si va fi echipa Olteniei.
Pacat de vremurile apuse, pacat de orasul asta minunat sa nu aibe o echipa. Pacat ca ne-au distrus religia!

Pentru eterna lupta, anti-buCUResti, Oltenia urla si striga: VREM CRAIOVA INAPOI!!!

Dor mare de...mare...

...de valuri mari, de miros de alge,de nisip murdar. De aglomeratie, de agitatie, de imbulzeala. De vecini de camera nebuni  si de certurile cu ei ca trantim usile. De dusul facut la repezeala, ca sa prinzi apa calda, de febra facta de la baia in mare,noaptea in Vama. De telefon si bani "pierduti" in Vama Veche, de lalaii de acolo, adevrati oameni ai marii, cu haine din alge si accesorii din scoici si nisip. De ploaia torentiala si de "arca lu' Noe, sa vina arca lu' Noe!!!" ...de bere dimineata, de bere seara, de bere oricand...de apa sarata si nisip ud...de rasarit vazut de dupa epava...

De tren plin de nebuni, copii mici si caini, fara aer conditionat, de tren care intarzie 2 ore, de stat in gara de nord sa prindem legatura spre Craiova...dor de..tot si toate....

Mai trag o linie

...nu de coca, nu ma pasioneaza praful. Si nici cu rigla, ca nu sunt arhitect. Mai trag o linie langa cele 5 seturi de 5, trase pana acum.Si iar stau si calculez si adun si scad, sa vad cu ce am ramas.
Am adunat prieteni pana acum, am scazut alti oameni care au plecat si au luat distanta de mine.
Am zburat aproape de cer, am cazut in prapastii adanci, dar am urcat din nou, de fiecare data pe culmi sa zbor iar cu vulturii. Am cautat lucruri frumoase pe care le-am obtinut greu, caci flori de colt gasesti doar pe creasta.
Si am ramas cu mana mea de "frati", prieteni e prea putin daca le spun. Din liniile stranse pana acum, 11 sunt ale lor, 7 le am de acasa iar restul...restul nu conteaza.
Deci scriu cu litere mari "LA MULTI ANI MIE!" pentru ca merit, desfac o bere rece si ma inec in alcool!

Pana la anu', acelasi eu va salut!

Scos din priza

Gata, fara griji, fara alarme care sa ma trezeasca devreme, fara ora de culcare. doar berea de la ora 5, 6 ...de fapt doar berea de la orice ora, o narghilea din cand in cand si in rest relax. Vreau sa ma plictisesc de atata relaxare, sa stau fara sa fac nimic, privind spectacolul grotesc al lumii. Vreau sa ma prajesc la soare, sa dorm 2 ore dimineata , sa bantuii ca vampirii noapte de noapte. Nu raspund la telefoane care vin din afara cercului de prieteni, nu vreau sa vad/aud sau sa vorbesc cu cineva care nu se afla in cercul ala. Relaxare totala, fara niciun gand, alb,negru sau orice culoare. Doar stare de visare, hamei, fum si.....

Ziua nemernicii

Pardon….americii. Proasta natiune, natiune care se bazeaza pe principiul “prosti da’ multi”. O natiune care a pornit presupuse razboaie pentru pace, in tari cu puternica importanta economica. O natiune care a intrat cu forta peste alte popoare, impunandu-le o asa zisa ordine si disciplina, omorand fara mila si fara scrupule cetateni nevinovati. Si totul pentru a detine controlul asupra resurselor naturale ca petrolul si diamantele (Iran, Irak, Afganistan, etc..).
O natiune care si-a ucis propii copii si au inventat un dusman imaginar pentru toata treaba luor murdara. 11 septembrie nu a fost loitura unui batran afgan, a fost un caz omor calificat. America a reusit sa ofere idealul de viata linistita unor popoare din lumea a 3 a, pe care le-a cucerit mai ceva decat Atilla Hunul sau Genghis Han.
America, s-a format tot dup ace au distrus viata linistita a localnicilor native, pe care i-au vanat si i-au exterminat unul cate unul. Cei ramasi in viata, au fost obligate sa locuiasca in rezervatii, pusi sub supraveghere, exact ca in lagarele nemtesti sau gulagurile rusesti.
Asa ca…la multi ani America pentru ca sunteti o natiune de criminali, profitori si hoti de clasa mondiala. Sper ca toata puterea vostra mondiala sa nu duca decat la autodistrugere. Si mai sper ca de ziua voastra, sa sarbatoriti cu toti intrun fel unic: pistoale in gura si la 1,2,3 ..si…sa trageti cu totii!
Noapte buna, America, oriunde te-ai afla!

Am zis ca nu mai scriu...

...vorba lu' NimeniAltu', ca oricum vorbesc degeaba si nimeni nu m-asculta! Oricum scriu degeaba, ca nimeni nu citeste, nimeni nu gandeste : "ba ce-a zis asta, ce vrea in texte?" . Nu deschid ochii nimaniui cu ce bat din taste, nu fac pe nimeni sa gandeasca altfel.
Asa ca de ce sa mai scriu, pentru cine? Pentru unu, doi care se amuza cand ii fac pe altii prosti? Pentru mine, ca sa nu injur cu voce tare si sa nu sar sa bat pe fiecare dobitoc care ma calca pe bataturi? Nu mai scriu pentru nimeni; aia de vor sa rada sa asculte bancuri, eu o sa ma apuc sa sar la bataie, nu mai stau sa mazgalesc foi.
Zic, ca n-o sa mai scriu, nu am pentru cine. Nimeni nu citeste, nimeni nu-i ca mine. Nimeni nu intelege ce zic eu de fapt si cei ce citesc, o fac doar de curiozitate, poate mai afla pe unde umblu, cu cine o mai ard. Nu inteleg substratul, simbolurile din texte sau alte chestii care ar trebuii sa conteze.
Asa ca nu mai scriu, n-am pentru cine, daca imi gasiti un public bun anuntati-ma si pe mine.

All i want for Christmas is...

Grupul vesel va ureaza : "Sarbatori Fericite!"

Craiova vrea sport!

Ieri, s-au disputat la Sala Sporturilor, partide de baschet, atat la fete cat si la baieti. Fetele au intalnit echipa din Arad, in timp ce echipa baietilor a avut de infruntat pe cei de la Asesoft Ploiesti. Amele echipe au pierdut, dar asta e mai putin important. Ce e mai important, e faptul ca lumea vine sa vada sport, lumea vine sa incurajeze echipele locale, indiferent ca joaca fotbal, handbal volei sau orice alt sport. Pai la un meci de baschet, care nu e un sport foarte popular la Craiova, in tribune au fost oameni de toate varstele: de la copii de 3-4 ani pana la oameni in varsta, 70-80 de ani, care au aplaudat si mai sa sara din tribune cand se puncta vreun cos.
Craiova are nevoie de sport, se spectacol. Steagul alb-albastru s-a intins peste toata peluza la un simplu meci de baschet si lumea inca mai canta "Oltenia, eterna terra-nova". Craiova traieste prin sport, respira prin strigate de peluze, Craiova are sange mai mult decat nobil: alb pur - albastru regal.
Craiova isi vrea fotbalul inapoi, vrea sa umple iar pana la refuz stadionul, sa aibe strazile blocate de oameni care vorbesc aceasi limba, au acelasi sange si aceasi credinta.
Craiova, vrea polivalenta aia terminata, sa poata sa vada si ea meciuri in sali in care incap mai mult de 200 de oameni. Indiferent de sport, daca echipa va purta alb-albastru, oamenii o vor incuraja.
Indiferent de cine, ce, cui a vandut, a imprumutat sau a furat, indiferent de cine e de vina pentru ca nu mai avem echipa in orasul asta minunat, readuceti Craiova, craiovenilor si nu numai lor.
Indiferent ca Mititelu, trebuie sa-i dea lu' Piturca bani, indiferent ca Dragomir sta cu frica de Mititelu, indiferent ca Sandu e tot presedinte FRF, reinviati Craiova, caci:


"Craiova nu este a mea şi nici a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor!"

Olteni, da' nu prea

"-Si eu sunt oltean, sunt de-al vostru! Am crescut in Bailesti", zise el in timp ce ne privea de sus, vorbind cu accent de ardelean.
Ma uit la el si vazandu-l cum vorbeste, cat de calm sta, cat de inteligent se da, cum lungete fiecare cuvant cu calmul lui de ardelean, imi vine sa ma ridic de pe scaun, sa-l cal pe gat cu un bocanc de armata si sa-i strig in fata: NU ESTI DE-AL NOSTRU!!! Faptul ca te-ai nascut intr-un oras din Oltenia si ai uitat sa vorbesti in cel mai simplu si perfect mod, imediat cum ai trecut Oltul, nu te mai face oltean, nu te mai face sa fii unul de-al meu.
Si ce e cu camasa bagata in blugi?! E o moda sa o porti asa dupa ce pleci din Oltenia, sau noi astia "provincialii" habar n-avem ce e aia moda.
Si ca sa mai dau si alte exemple, cum se face ca atunci cand erati pe meleagurile natale, stiati doar ca, clubul x e langa barul ala unde ne-am imatat odata de am vomitat pe peretii blocurilor din jur si brusc, odata ajunsi intr-un alt oras, de obicei capitalist, rupeti cluburile in fiecare noapte, imbracati cu vestute si cu palariutele alea stupide pe cap.
A, da si sa nu uitam de celebrul smoc de par lasat sa creasca pe post de cioc si pe care il mangaiati in semn de inteligenta. Atingerea ciocului in semn contemplativ, aduce putin din gestul babuinilor , care se scarpina in cur si apoi, duc in semn de inteligenta suprema, degetul la nas.
Asa ca, oltenilor care sunteti voi olteni plecati in alte parti si uitati tot ce tine de locul vostru natal, radeti-va smocul de sub buze, scoateti-va camasile din pantaloni si invatati iar sa vorbiti cu pefectul simplu si dupa, poate mai vorbim ca de la egal la egal.

Tudor Gheorghe-Muica ,suntem neam de piatra

Adevarata religie!

Nicio religie nu a reusit sa adune atatia adepti, cum a reusit-o fotbalul. In nicio biserica nu s-au adunat vreodata 10 mii de oameni, care sa cante acelasi imn si sa se lase cuprinsi de divinitate, in orice forma a ei.
Si nicio biserica a fotbalului din Romania nu a reusit sa stranga atatia suporteri cati are Craiova, in cea mai neagra zi de post. Pentru ca la Craiova se respira si se traieste in alb-albastru.
Si ce daca a fost frig si am pierdut.10 mii de voci au cantat imnul si au asteptat 90 de minute pana s-a terminat "slujba". Nu conteaza ca nu am batut o echipa mica, lumea tot o sa vina sa se inchine si sa slaveasca, culorile.
Adevarata religie s-a nascut la Craiova!

Pacat ca mai sunt unii care inca mai cred in bete si pietre si vor sa arate ca doar atat stiu sa faca in viata lor: sa bata sau sa instige la violenta! Mai degraba partea a 2 a, ca de bataie, mereu si-o iau in mecla de la baietii buni din galerii.
Oricum daca nu ati avea protectiile alea, scuturile si bastoanele, v-ati lua-o in muie grav de tot. Pana la urma e adevarat referenul:
"Cea mai proasta meserie, Este la jandarmerie!"

Cum era inainte

...pai...inainte era! Acum, nu prea mai e sau daca e, e putin!
Mai stiti ma, cand ne sunam seara pe fix, "Ba ce facem maine? Mergem la un gratr?" "Unde ma?" "Nu stiu, la Orsova?!" si dimineata la 7 eram in gara cu rucsacii in spate, plini cu bere la 2, gratarul legat de rucsac si muzica de le boxe de calculator alimentate la baterie de 12V.
Nu ne trebuiau masini, nu trebuia sa ne strangem multi, ca sa punem bani de benzina, nu ne trebuiau planuri facute cu cateva luni inainte. Faceam doar chestii de moment.
Sau cand am plecat la Alba, de 1 decembrie, cu Grasu in tricou si geaca subtire, venit direct de la chef in gara, cu Ciupi, care dormea si balea geamurile compartimentului, Colhon in maieul ala mov, io in geaca aia mai mare cu 3 numere decat mine si Roby cu grohaielile alea ale lui in loc de ras!
Acum au aparut alte chestii, abia ne mai strangem sa vedem un meci toti. Sa nu mai zic de o golaneala, de o betie pe undeva.
Acum sunt doar scuze si pretexte sa nu ne mai intalnim: "asta seara stau cu Crisu","ies in oras cu Andra', "ma duc la Kiki", "ma certai cu Oana si n-am chef sa mai ies", etc....
Si nu vreau sa creada fetele ca am ceva cu ele, din contra tin la voi, doar ca prin faptul ca muncim undeva, timpul liber pe care il avem, acum preferam sa-l petrecem cu voi decat sa mai iesim noi.
Acum daca vrem sa facem o iesire o planuim din timp, in functie de cum suntem liberi, in functie de cum pot si fetele sa mearga cu noi si mai ales in functie de bani. Parca inainte nu ne trebuiau asa multi bani. Parca era mai simplu!
Imi pare rau ca ne-am cam pisat unii pe altii si ca ne-am destramat ca grup! Si imi pare rau ca o sa incepe incet, incet sa ne mai auzim la telefon doar de sarbatori si probabil o sa ne vedem odata pe an!
Si da, ma, imi pare rau ca a plecat Roby la buCUResti (sa ai grija pe acolo, ba golane!) si ca probabil o sa plece si Piticu, la anu!


Criss Blaziny - Atunci Si Acum

Piesa asta......spune multe!