miercuri, 23 octombrie 2013

Demnitate


E despre cum să nu accepți nimic din partea nimănui, despre cum să faci ce vrei, să știi ce spui.  Sa nu înghiți de la nimeni nimic și să nu te lași călcat în picioare de niciun parvenit, de niciun prost ce n-a deschis în viața lui o carte. Să nu te lași influențat de cei ce spală creiere și "vor sa-ți facă bine ". Binele nu se mai face degeaba și nu există samariteni.
Dacă te simți închis, legat întrun loc și vrei să pleci,  să evadezi, fa-o! Nu-ți pierde timpul legat de ceva ce nu te reprezintă. Ridica-te demn și pleacă, mergi mai desparte până cand o sa găsești ceea ce te reprezintă.
Nu îți pierde timpul pentru lucruri inutile, doar de dragul de a te complace intro situație.
Răspunde focului cu foc,  fara sa-ți pese de urmări și curând lumea o să te accepte așa cum ești de fapt. 

Published with Blogger-droid v2.0.10

luni, 21 octombrie 2013

Pe o notă de pian



Frunze moarte, ude, hepatice se împrăștie pe asfalt. Treci prin ele, cu gulerul hainei ridicat și mâinile adânc bagate in buzunar.
Vezi soarele în apus cum inroseste cerul și da foc norilor.
Și ai vrea să fie iar apusul ala în care ploua cu note muzicale dintru pian, tu stai la masa mica de metal si o privești cum se lasa dusă de muzică. Soarele coboară și coboară și arde ochii din acoperiș, ochi ce veghează orașul.
Pianul ridică note spre cer și le coboară pe străzile pavate. Tu o privești, ea te privește, apusul va îmbracă în foc, ploaia va spală păcatele și voi.... Voi sunteți doi oameni simpli intrun oraș vechi.
Frunze moarte, galbene, uscate.... Se lipesc de picioare, ploaia rece îți lovește fața....și tu,  tu cauți cafeneaua cu pian, cu apus de soare și ploaie de note...
Cafenea uitată pe terasele unui oraș antic, uitat in marginea minții.
Published with Blogger-droid v2.0.10

luni, 14 octombrie 2013

Mon(day)otonie

     

Ca-ntro piesa veche de rap, e iarasi luni...si iar ai in cap minciuni, promisiuni. E iar inceput de saptamana cand vrei sa le faci pe toate, dar esti mahmur, ai capul mare dupa noaptea trecuta cand te-ai bagat sa dormi la ora 4, dupa n-spe beri.
Si iti faci cafeaua tare, dai drumul la muzica si te pregatesti pentru o noua zi. O sa-ti reiei iar activitatile monotone de robot. Serviciul ala la care muncesti pentru altii, sefi analfabeti, ce vor sa te spele pe creier zilnic, targete si alte cacaturi.
Deschizi fereastra sa inspiri aerul diminetii, dar tot ce tragi in piept e mizeria, jegul si realitatea ce te inconjoara.
Oameni grabiti strabat trotuarele, masini claxoneaza, soferi se injura...si tu...tu stai si privesti de sus spectacolul, inca nu iei parte la el.
Inchizi ferastra si tragi draperia...parca nu vrei sa mai vezi nimic din lumea asta mecanica. Nu vrei sa-ti sune telefonul, nu vrei sa pornesti televizorul, nu vrei nimic. Esti satul de corporatii, de robotii lor care ne sclavesc si ne ingradesc drepturile. Esti satul de cancanuri si barfe mondene, de scandalurile din media, de toate. Esti satul sa iti arunci doza goala de bere lasata pe masa de aseara si sa o inlocuiesti cu cana de cafea. In sinea ta esti tot un robot, chiar daca vrei sa evadezi.
Si iti aduci aminte de ce te-a invatat tatal tau (in afara de a bea bere, ti-a mai transmis si alte informatii): te-a invatat despre demnitate si de a face tot timpul ce-ti place tie, nu altora. Si iti promiti ca o sa-i pui in practica sfatul , dar nu o faci decat in ultimul moment cand deja te calca destui in picioare, atunci fiind doar un moment de rabufnire.
Stai...mai arunci un ochi de dupa draperie...e tot luni...tot innorat...tot o lume mecanica...

miercuri, 2 octombrie 2013

Flori de mucegai




Ploaia asta care tot cade si cade si cade, nu o sa nasca nimic bun. Ori e potop si o sa murim cu totii innecati, asta probabil fiind cea mai buna varianta, fie se retrag apele si in urma lor o sa ramana namolul si mucegaiul. Si atunci va fi vai de noi ca si natie!
Virusi si bacterii or sa se dezvolte si or sa ne infesteze mintea si sufletul ca o molima apocaliptica. O sa ne mancam intre noi, mai rau de cat o facem acum, caci mucegaiurile se vor intinde pana in adancul sufletelor noastre, mancandu-ne din interior si obligandu-ne sa cautam alte suflete sa le devoram.
Mame tinere cu copii schiloditi, vor privi neputincioase cum raul trece nepasator pe langa ele, cu hainele curate, in timp ce ele se zbat prin namol. Batrani infometati vor arunca priviri timide, catre mesele celor ce s-au vandut molimei, plangand. Si ca sa supravietuim si noi, probabil ca ne vom injecta molima, vom deveni indiferenti la raul din jur si o sa ne inchinam partii materiale a lumii. O sa imbracam costumil negru, o sa uitam sa vorbim si sa scriem corect si o sa ne stabilm in fruntea maselor de prosti, inrobindu-i si tratandu-i ca pe sclavi, ca sa faca bani pentru noi. O sa inchidem ochii cand or sa ceara ceva, ba mai mult o sa le luam si ceea ce au. Ne vor privi neputinciosi , vor implora si apoi.... Resemnare...
Flori de mucegai, florile raului...

marți, 1 octombrie 2013

Octombrie


Ploua, ploua, ploua...vreme de...inceput de toamna, nu de betie. Si ploaia asta care cade intruna de cateva zile buna, de ce nu spala tot? Pacate, mizeria din sufletu oamenilor, ura dintre ei? Spala doar strazile si curata asfaltul, strangand pe gurile de canalizare, torente de gunoaie.
Dar gunoaiele adevarate de ce nu le ia? Gunoaie de gen: Voiculescu, Iliescu, Radulescu si altii care se termina in "escu"si nu numai?
De ce nu le ridica torentii: X5-urile, parvenitilor care stau la semafoare la caldura, in timp ce mame cersetoare isi tarasc plozii prin ploaie, sa cerseasca un ban?
Pantofii lor nu stiu sa calce in namol sau singurul namol pe care il suporta e cel de la Techirghiol si ala cumparat de la alti oameni sarmani care il colecteaza si il vand apoi in sticle de pastic pentru o paine?
Ploaia asta care nu se mai opreste, de ce nu ridica un al 2 lea potop sa innece odata ce nu ar trebui sa traiasca? Sa se salveze 2 cate 2 , cine merita sa ramana in viata si restul...sa ramana intre valuri, sa tipe, sa se zbata in agonie, vazand cum toti cei la fel ca ei, mor in jurul lor.
Sau hai mai bine sa le dam iluzia ca se pot salva de la innec si sa construim un vas pentru ei. Un Titanic modern, in care sa se stranga toti si apoi, dupa ce s-au vazut toti salvat si respira usurati, razand de cei ce nu au mai avut loc langa ei...ii strtivim de un iceberg. Cu toate barcile de salvare sparte si fara veste de salvare, sa-i vedem atunci cum ii mai pot ajuta banii si tot ce au furat de la sarmani.
Ploua, ploua, ploua....