marți, 16 august 2011

Tiganii si Hercule




Si nu e o aventura de a eroului din Grecia antica. De fapt, aventura e a tiganilor. Calare pe 3 armasari, satra si-a inceput drumetia in zori de zi. Odata ajunsi la poale de Domogled, au asediat o vila, au cucerit-o si s-au instalat comod.
Si-apoi, ca niste tigani adevarati ce sunt, au dat-o pe gatit tiganisme: frigarui, ceafa, piept de porc marinat. Si-apoi, tot ca niste tigani, au dat cep la sticle de whiskey, vodca, bere, vin.
A doua zi, tiganii se dregeau cu visine suc, ca sa prinda putere sa inceapa ascensiunea spre varf. Singurele momente de liniste, le-au avut cand au ajuns sus. Acolo, respiratiile au inceput sa li se taie, ca asa e tiganu, tre sa se taie mereu. Ceea ce vedeau ochii lor, parea desprins din alta lume si atunci s-au simtit cu totii liberi. Pereti abrupti, stanci goale si vantul care se lovea de ei.
Dupa toata plimbarea pe munte, baile termale au fost vis. O bere rece, bauta intr-o cada naturala, langa malul Cernei, luminat de o luna plina - de nepretuit.
Si iata ca a venit si cea de a 3 a zi, caci toate povestile frumoase tin 3 zile, in care satra s-a mutat mai spre plaiuri natale. Galagiosi, zambitori, au incalecat toti si au plecat sa ceara Dunarii visa de intrare in tara. Si din nou, au ramas muti, cand, de pe peretii de piatra au privit cum Dunarea serpuieste spre mare, mai libera decat ei.
Au tras adanc aer in piept, au tipat liberi toti si au plecat, lasand stancile, Dunarea, padurile si tot ce inseamna libertatea naturii, in urma.
Probabil ca acum ii gasesti prin oras, imprastiati printre betoane si asfalt.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu