miercuri, 31 octombrie 2012
Noaptea lupului
Noapte de sfarsit de octombrie,rece, umeda, pustie. Pe strazi, doar frunze uscate, vantul si cativa caini.
El merge linistit, cu gulerul hainei ridicat, mainile adanc bagate in buzunare. Trece printr-un grup de cativa caini,ce-l maraie furios. Ridica privirea spre ei, soptese ceva si trece mai departe. Cainii incep sa dea din cozi bucurosi si il lasa sa treaca fara sa mai latre.
Pe cer, luna plina lumineaza colturile intunecate din oras. Vant rece, frig si doi oameni ai strazii se plimba beti pe trotoare.
Din spatele gulerului ridicat, ii priveste si adulmeca mirosul de alcool ce vine dinspre cei doi. Si ei canta si tipa, se leagana, apropiindu-se din ce in ce mai mult de el. Acum sunt fata in fata si el le ghiceste intentiile. Ei paravan, ca el sa nu poata sa treaca, el calm, asteapta deznodamantul.
O mana intinsa, aproape ca ii atinge haina. O eschiva scurta si apoi isi dezvelste coltii. Ochii rosii fixeaza tintele, care acum privesc inmarmurite ceea ce au in fata. Un marait scurt si cei doi se indeparteaza in fuga, lasand in urma lor mirosul de alcool.
El, ramane o secunda nemiscat in mijlocul trotoarului, ridica ochii spre cer si priveste luna. Zambeste si pleaca mai departe.
Noaptea lupului care nu a iesit la vanatoare...
marți, 30 octombrie 2012
Octombrie bacovian...
...mai cade o frunza, mai pleaca si o ultima pasare ratacita, spre alte tari. prea lene sa mai scriu ceva, prea atins de toamna sa mai fac ceva. prea frig afara, prea umezeala in aer.
si chiar daca e soarele asta afara, parca musca, parca taie si inteapa cu fiecare raza pe care o trimite, parca moare si in decesul lui, vrea sa mai ia cu el si pe altii. se umple de sange in apus si il auzi cum tipa cand intra dupa pamant. se face parca mai mare cand apune, ca un om ce devine dintrodata mai greu dupa ce moare. si daca el moare, eu, tu, noi, cum sa mai fim vii?! nu vreau alei de parcuri, sunt pline de frunze ude, moarte. nu vreau strazi de orase, sunt pline de namol si balti. nici peretii astia parca nu ii vreau, prea albi si goi.
...degradare...
si chiar daca e soarele asta afara, parca musca, parca taie si inteapa cu fiecare raza pe care o trimite, parca moare si in decesul lui, vrea sa mai ia cu el si pe altii. se umple de sange in apus si il auzi cum tipa cand intra dupa pamant. se face parca mai mare cand apune, ca un om ce devine dintrodata mai greu dupa ce moare. si daca el moare, eu, tu, noi, cum sa mai fim vii?! nu vreau alei de parcuri, sunt pline de frunze ude, moarte. nu vreau strazi de orase, sunt pline de namol si balti. nici peretii astia parca nu ii vreau, prea albi si goi.
...degradare...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)