Demnitate

E despre cum să nu accepți nimic din partea nimănui, despre cum să faci ce vrei, să știi ce spui.  Sa nu înghiți de la nimeni nimic și să nu te lași călcat în picioare de niciun parvenit, de niciun prost ce n-a deschis în viața lui o carte. Să nu te lași influențat de cei ce spală creiere și "vor sa-ți facă bine ". Binele nu se mai face degeaba și nu există samariteni.
Dacă te simți închis, legat întrun loc și vrei să pleci,  să evadezi, fa-o! Nu-ți pierde timpul legat de ceva ce nu te reprezintă. Ridica-te demn și pleacă, mergi mai desparte până cand o sa găsești ceea ce te reprezintă.
Nu îți pierde timpul pentru lucruri inutile, doar de dragul de a te complace intro situație.
Răspunde focului cu foc,  fara sa-ți pese de urmări și curând lumea o să te accepte așa cum ești de fapt. 

Published with Blogger-droid v2.0.10

Pe o notă de pian

Frunze moarte, ude, hepatice se împrăștie pe asfalt. Treci prin ele, cu gulerul hainei ridicat și mâinile adânc bagate in buzunar.
Vezi soarele în apus cum inroseste cerul și da foc norilor.
Și ai vrea să fie iar apusul ala în care ploua cu note muzicale dintru pian, tu stai la masa mica de metal si o privești cum se lasa dusă de muzică. Soarele coboară și coboară și arde ochii din acoperiș, ochi ce veghează orașul.
Pianul ridică note spre cer și le coboară pe străzile pavate. Tu o privești, ea te privește, apusul va îmbracă în foc, ploaia va spală păcatele și voi.... Voi sunteți doi oameni simpli intrun oraș vechi.
Frunze moarte, galbene, uscate.... Se lipesc de picioare, ploaia rece îți lovește fața....și tu,  tu cauți cafeneaua cu pian, cu apus de soare și ploaie de note...
Cafenea uitată pe terasele unui oraș antic, uitat in marginea minții.

Published with Blogger-droid v2.0.10

Mon(day)otonie

     

Ca-ntro piesa veche de rap, e iarasi luni...si iar ai in cap minciuni, promisiuni. E iar inceput de saptamana cand vrei sa le faci pe toate, dar esti mahmur, ai capul mare dupa noaptea trecuta cand te-ai bagat sa dormi la ora 4, dupa n-spe beri.
Si iti faci cafeaua tare, dai drumul la muzica si te pregatesti pentru o noua zi. O sa-ti reiei iar activitatile monotone de robot. Serviciul ala la care muncesti pentru altii, sefi analfabeti, ce vor sa te spele pe creier zilnic, targete si alte cacaturi.
Deschizi fereastra sa inspiri aerul diminetii, dar tot ce tragi in piept e mizeria, jegul si realitatea ce te inconjoara.
Oameni grabiti strabat trotuarele, masini claxoneaza, soferi se injura...si tu...tu stai si privesti de sus spectacolul, inca nu iei parte la el.
Inchizi ferastra si tragi draperia...parca nu vrei sa mai vezi nimic din lumea asta mecanica. Nu vrei sa-ti sune telefonul, nu vrei sa pornesti televizorul, nu vrei nimic. Esti satul de corporatii, de robotii lor care ne sclavesc si ne ingradesc drepturile. Esti satul de cancanuri si barfe mondene, de scandalurile din media, de toate. Esti satul sa iti arunci doza goala de bere lasata pe masa de aseara si sa o inlocuiesti cu cana de cafea. In sinea ta esti tot un robot, chiar daca vrei sa evadezi.
Si iti aduci aminte de ce te-a invatat tatal tau (in afara de a bea bere, ti-a mai transmis si alte informatii): te-a invatat despre demnitate si de a face tot timpul ce-ti place tie, nu altora. Si iti promiti ca o sa-i pui in practica sfatul , dar nu o faci decat in ultimul moment cand deja te calca destui in picioare, atunci fiind doar un moment de rabufnire.
Stai...mai arunci un ochi de dupa draperie...e tot luni...tot innorat...tot o lume mecanica...

Flori de mucegai

Ploaia asta care tot cade si cade si cade, nu o sa nasca nimic bun. Ori e potop si o sa murim cu totii innecati, asta probabil fiind cea mai buna varianta, fie se retrag apele si in urma lor o sa ramana namolul si mucegaiul. Si atunci va fi vai de noi ca si natie!
Virusi si bacterii or sa se dezvolte si or sa ne infesteze mintea si sufletul ca o molima apocaliptica. O sa ne mancam intre noi, mai rau de cat o facem acum, caci mucegaiurile se vor intinde pana in adancul sufletelor noastre, mancandu-ne din interior si obligandu-ne sa cautam alte suflete sa le devoram.
Mame tinere cu copii schiloditi, vor privi neputincioase cum raul trece nepasator pe langa ele, cu hainele curate, in timp ce ele se zbat prin namol. Batrani infometati vor arunca priviri timide, catre mesele celor ce s-au vandut molimei, plangand. Si ca sa supravietuim si noi, probabil ca ne vom injecta molima, vom deveni indiferenti la raul din jur si o sa ne inchinam partii materiale a lumii. O sa imbracam costumil negru, o sa uitam sa vorbim si sa scriem corect si o sa ne stabilm in fruntea maselor de prosti, inrobindu-i si tratandu-i ca pe sclavi, ca sa faca bani pentru noi. O sa inchidem ochii cand or sa ceara ceva, ba mai mult o sa le luam si ceea ce au. Ne vor privi neputinciosi , vor implora si apoi.... Resemnare...
Flori de mucegai, florile raului...

Octombrie

Ploua, ploua, ploua...vreme de...inceput de toamna, nu de betie. Si ploaia asta care cade intruna de cateva zile buna, de ce nu spala tot? Pacate, mizeria din sufletu oamenilor, ura dintre ei? Spala doar strazile si curata asfaltul, strangand pe gurile de canalizare, torente de gunoaie.
Dar gunoaiele adevarate de ce nu le ia? Gunoaie de gen: Voiculescu, Iliescu, Radulescu si altii care se termina in "escu"si nu numai?
De ce nu le ridica torentii: X5-urile, parvenitilor care stau la semafoare la caldura, in timp ce mame cersetoare isi tarasc plozii prin ploaie, sa cerseasca un ban?
Pantofii lor nu stiu sa calce in namol sau singurul namol pe care il suporta e cel de la Techirghiol si ala cumparat de la alti oameni sarmani care il colecteaza si il vand apoi in sticle de pastic pentru o paine?
Ploaia asta care nu se mai opreste, de ce nu ridica un al 2 lea potop sa innece odata ce nu ar trebui sa traiasca? Sa se salveze 2 cate 2 , cine merita sa ramana in viata si restul...sa ramana intre valuri, sa tipe, sa se zbata in agonie, vazand cum toti cei la fel ca ei, mor in jurul lor.
Sau hai mai bine sa le dam iluzia ca se pot salva de la innec si sa construim un vas pentru ei. Un Titanic modern, in care sa se stranga toti si apoi, dupa ce s-au vazut toti salvat si respira usurati, razand de cei ce nu au mai avut loc langa ei...ii strtivim de un iceberg. Cu toate barcile de salvare sparte si fara veste de salvare, sa-i vedem atunci cum ii mai pot ajuta banii si tot ce au furat de la sarmani.
Ploua, ploua, ploua....

Va scuz ca ma deranjati

O sa intru direct in subiect si nu o sa o lungesc foarte mult cu introducerea, asta ca sa nu deranjez inutil ochiul in timp ce cititi (asta daca citeste cineva chestia asta). 

Intro seara, nu mai stiu care, orice seara in care stau la bere cu baietii, din vorba in vorba am ajuns la subiectul "filmari amatoriale". 

Nu ma enerveaza nimic mai mult decat filmarile amatoriale. Daca e sa filmeze vreunu un urs alb care croseteaza si o sa-l filmeze cu un telefon mobil, sigur o sa-i tremure mana, o sa rada in fundal si o sa faca comentarii tampite. Daca cineva filmeaza un OZN, niciodata, dar niciodata nu o sa prinda o imagine clara, netremurata. Si au si scuze: ca le-a fost frica, ca au avut emotii, ca au camera proasta la telefoane, etc...

Ba da'cand e vorba sa se filmeze intre ei cand si-o trag...pai tata, telefonul ala cu camera vga, brusc filmeaza full HD, mana nu mai tremura de loc si nici nu comenteaza pe fundal. O sa ziceti, pai da, dar nu le mai e frica atunci cand filmeaza asta. Pai cred si eu ca nu, ca daca ii prinzi pe unii ca si-o trag, nu o sa scoti timid telefonul din buzunar si bagat dupa un gard sa stai sa te gandesti: ba sa stau mai retras sa nu ma vada aia de sta aplecata, ca daca ma vede poate ma suge". Pe filmuletele porno amatoriale, nu o sa auzi comentarii stupide, nu o sa zica niciodata ala care filmeaza: äsa, da-i, pune-o invers acum, acum apleac-o....si nici nu o sa rada din spatele camerei.

Dar nu...cand filmam extraterestrii, incendii, accidente, trebuie sa comentem, sa miscam camera aia ca un bolnav de parkinson.

Bai si ma mai deranjaza cand ii vad pe astia care au trecut podul la Calafat, au pus piciorul in alta tara si cand se intorc...ba, nu mai stiu romana. "Am fost la....como se dice aici la voi....piata si am luat...ma che catzo...ceapa ...e alora..."Pai sa mori tu, ai trecut un pod si gata ti-au ster aia din cap un intreg vocabular??!?!

Eram asta seara intrun supermarket sa-mi iau mancare (bere si chipsuri) si jur ca din 7 oameni care s-au intersectat cu mine, 3 au zis: mi scusi. Si asta in Romania, Craiova mai exact, Craiovita Noua mai precis. Ba mai mult, una cu plodul dupa ea striga dupa ala mic si il certa numai in italiana, in timp ce ala mic, ii raspundea linistit in romana: vreau asta si asta si ...

Io inteleg ca vechii greci, credeau ca isi transmit cunostintele de la un individ la altul, prin intermediul sexului anal, dar nu credeam ca daca iti sparg aia curu si gura prin alte tari, cand te intorci vorbesti numai liba de acolo. Credeam ca e doar un mit, dar pana la urma cred ca e adevar pur, altfel nu-mi explic fenomenul. 

27

I-am facut pe fraieri! Pe toti 27...acum stau linistit, imi beau cafeaua , in fotoliul din odaie, cum era versu...privesc stirile politice, ca de...de la o anumita varsta incepe sa te intereseze mai mult politica si ma relaxez ca un batran senil ce sunt.
Si totusi, lasand gluma la o parte...azi luati si beti, distrati-va! E sarbatoare nationala, da ce zic eu nationala, mondiala...E ziua Sfantului si Marelui EU!!!
Lumina, caldura, apa calda si tot ce va mai doriti, sa vi se intample si voua!
La multi ani!

Am nevoie...

Am nevoie de rabdare, de bani, de o vacanta de cativa ani. Am nevoie de locul meu vesel, unde sa pot sa lenevesc linistit. Intoxicat pana peste cap de praful din asfalt si betoane, otravit de societatea asta condusa de hoti la costum. Vreau oaza mea de liniste, departe de orice e nociv. Fara televiziuni care spala creiere, fara corespondenta de la companiile de utilitati, fara sefi, deadline-uri si targete. Doar eu si linistea....
Vreau sa vad rasaitul de pe varful muntelui, nu din spatele blocului, prin fereastra camerei de 3 pe 4. Am nevoie de libertate, de spatiu, de timp, de toate variabilele fizicii quantice.
Am nevoie de locul ala unde biserica indruma omul, nu il jefuieste si fura din toate partile, de locul ala in care nu exista costume si omenirea nu e condusa de ordine secrtete. Vreau locul ala in care nu suntem piese pe o imensa tabla de sah si ne putem decide singuri vietile.
Am nevoie sa ma ridic din genunchi si sa tin capul sus, sa privesc spre cer si spre varful muntilor, caci numai asa pot sa incep escaladarea crestelor. Si-odata ajuns sus...e doar pacea si atata timp cat e pacea mea...o consider mondiala. Niciun obstacol nu o sa-mi mai obtureze soarele si o sa primesc lumina cu bratele deschise.

Vis in realitate

Tu crezi ca asta e dreptate? Muncesti 8-9 ore la firme de prin state, pentru vise furate si apoi cand vezi plata pe state, iti vine sa tipi, sa urlii si injuri si injurul tau nu e nimeni. Sunt doar alti derbedei platiti la fel ca tine, in timp ce seful tau rade cu buzunarele pline.
Si tragi pe coate zilnic, dar nu se schimba nimic, doar ore suplimentare poate fara nicio motivare. Termini munca, te orpesti la un loto, iti mai incerci norocul si saptamana asta, dar la cum ti-a mers pana acum viata asta, stii ca norocul tau si-a dat de mult demisia si acum e angajat la patronii tai.
Te indrepti spre casa si aici nu mai e nimic dulce de mult. Cutia postala plina de facturi (doar CEZ, RDS si cateva banic iti mai scriu), nici nu le deschizi, doar le arunci pe masa. Deschizi fereastra si privesti lumea de sus, nu pentru ca esti cineva ci pentru ca acolo stai: la ultimul etaj intr-un bloc comunist din craiovita, cu izolatie proasta si prin care ploua cand se mai pune vreo furtuna.
Ai vrea sa fugi, sa pleci oriunde, sa iti faci bagajul si sa sari in primul tren venit in gara, dar la ce noroc ai, probabil o sa fie un personal care te lasa in prima halta de la iesire din oras.
Intins pe pat, inchizi ochii si ii deschizi in repetate randuri, tot sperand ca ai doar un vis si ca nu e viata ta, ceea ce se intampla acum.

Dar visul asta e chiar realitatea si de fapt cosmarurile tale tin de fantastic. Cand dormi esti de fapt plecat departe si e totul bine, ai familia langa tine, ai oamenii care conteaza alaturi. Nu umbla nimeni la costum si niciun analfabet nu iti mai da ordine. In cosmarurile tale e soare...
Si-apoi suna ceasul si te trezesti in realitate. Nori gri, ploaie crunta, omul in costum te suna si iti comanda iar viata. Singur, te tarasti din pat, iti imbraci hainele invechite si pleci sa faci bani pentru altii.

Despre

E despre primii pasi pe pamant romanesc, pe nisip oltenesc, pe urmele lui Mihai si Tudor. E despre bratele mamei care stateau intinse spre mine ca sa ma ajute sa invat sa merg. E despre noptile ei nedormite ca sa pot dormi eu linistit.

E despre aromele din bucatarie, despre craciunul cu portocale.
E despre bunica si despre zilele in care venea dimineata sa ne priveasca din usa cum dormim si zambea impacata. E despre bunicul si plimbarile cu el prin paduri, despre povestea "Pacala"pe care ne-o spunea in fiecare seara. E despre tata si despre primele meciuri vazute cu el la stadion, de prima bere bauta cu el.
E despre familie, despre mine...despre ei. E despre ce conteaza cu adevarat in viata si despre cat de importanti sunt oamenii din acelasi sange cu al tau. Oameni simplii, care au facut lucruri simple dar care au contat si m-au adus aici pana acum.
Multumesc lucrurilor mici, oamenilor simpli dar mari!

Planeta maimutei

Rauri de lava spala stepa arida. Cerul inca e acoperit de nori de cenusa si tot pamantul e imbracat intr-o lumina obscura. In aer plutesc mirosuri de carne arsa si animale moarte. Un os aici, o bucata de piele dincolo...si in rest...nimic...Pamantul e un imens cimitir.
Niciun sunet, nicio miscare, nimic. Pamant ars, rauri de lava, cenusa si resturi de fiinte intrate in putrefactie.
Undeva, sub un mormant facut din pietrele pravalite de pe munti, cineva sau ceva pare ca e in viata. O miscare, un icnet scurt si apoi iar liniste. O fi fost vantul, nici macar viermii nu au supravietuit cataclismului. Orasele au fost sterse, toata civilizatia distrusa, toti oamenii...morti. Ceea ce ei au creat ca sa-i apere...de fapt i-a distrus. Ceea ce ei au facut....si linistea e sparta de un urlet animalic. Pietre zboara in toate partile si de sub mormantul improvizat, o creatura umanoida sare la suprafata.

Fiinta de 1.5 m inaltime, cu membrele superioare atarnand pana in pamant, priveste speriata in jurul sau. Capul mare, ochii cu pupilele dilatate, membrele lungi, o fac sa para ce in maxima alerta. Ridica nasul spre cer si adulmeca mirosul de cadavre.
Paseste cu frica si tresare la orice zgomot. Cum a fost posibil sa supravietuiasca....sa reziste apocalipsei?
Se opreste brusc, ca si cand si-ar fi amintit de ceva si se intoarce spre locul de unde a stat ingropat in pamant. Inca un urlet grotesc si incepe sa scormoneasca pamantul cu degetele. Piatra dupa piatra, apoi pamantul tot il scoate afara si sapa si urla si iar sapa. Se opreste, ia pamantul in pumni si il priveste. Arunca si ultimele pietre si apoi trage ceva din groapa. Miniatura fiintei ii zace cum in brate. In maini tine acum un mic animal ce-i seamana perfect. Se apleaca asupra lui, il miroase, il impinge cu degetele in piept, chiar tipa la el. Nimic. Niciun raspuns, niciun zgomot. Il pune jos, il mangaie pe cap si il priveste. Omenirea i-a distrus viata, i-a distrus familia. Incepe sa alrge, tipa, urla, ochii devin rosii, isi scoate coltii la iveala si porneste intr-o goana nebuna spre nicaieri. Vrea sa plece departe de puiul mort, de mormantul ala care totusi l-a tinut in viata. Si in mintea lui, incep sa apara primele ganduri de razbunare.
Dar razbunare pe cine? Mai e oare cineva pe planeta asta? Poate sa mai gaseasca vreun vinovat? Si daca el a supravietuit, oare nu mai e nimeni ca el?
E in mijlocul stepei, singur, furios, turbat de ura, ranit, plin de sange, cenusa si pamant si totusi alearga. Undeva in spate, la kilometrii departare, se mai aude o explozie. Inca un vulcan se elibereaza....
Oare chiar nu mai e nimeni???

Zi de vara

...cand schimbi halba de bere goala, ramasa pe masa de azi noapte, cu o cana de cafea rece, pentru ca e prea cald sa mai suporti ceva fierbinte.
Zi de vara dupa o noapte de stat afara in racoarea noptii, dupa ce ai albit-o cu spuma de la bere. Zi in care pisicul doarme tolanit prin balcon si se mai racoreste din cand in cand pe gresia din baie. Zi in care ai sta lesinat pe malul Jiului sau sub umbrela la strand.
Si cum e vara...dupa ce termini cafeaua, mananci o rosie cu branza (altceva nu merge vara, poate un gratar) si te dai iar pe bere.
E ziua in care ai voie sa fi lenes, sa stai, sa nu faci nimic. Sa lasi muzica sa iti curga prin casti sau boxe si sa te relaxezi, sa te tolanesti lenes pe unde vrei: bancile din parc, sezlongul de pe marginea piscinei, nisipul de pe malul Jiului.
Zi de vara in care toata lumea zace si e lenesa!
Ia si-o piesa:

Criss Blaziny - Apus Ep.9 Feat. Catalin { COMA / Prod. Sagace & Adapter }

...asculta si...si atat!

Unde e Craiova?!

De cateva zile vad numai stiri de genul: noua echipa a Craiovei va fi condusa de...., echipa sustinuta de primarie va avea in componenta 22 de jucatori, echipa lu'mititelu va debuta in liga n...etc.
Ba mai mult, au inceput cu stiri legate de stadion: municipalitatea vrea un stadion ca cel din Beijing sau un mega stadion.
Acum, eu cetatean al urbei si suporter de mic al echipei asteia, indiferent de numele ei de-a lungul istoriei (Stiinta, Fc Universitatea Craiova, CSM Universitatea Craiova, etc), imi pun intrebarea: eu cu cine votez?
Din tot circul asta, eu ce echipa o sa tin, pe ce stadion o sa merg si in ce liga?
Larguta anunta cu voce tare ca ea o sa faca un mega stadion si o echipa noua sustinuta de legendele Craiovei Maxima. Pana acum nu a facut nimic concret, ba mai mult, dupa recenta sa vizita in China, s-a intors cu alta idee de acolo: facem un stadion cum e cel din Beijing. Facem...pe hartie....
Pe de alta parte, mititelu...in ultima vreme a avut cativa consilieri mai buni si nu a mai inceput sa tipe pe la tv si prin ziare ca face si drege. Si spre surpriza tuturor, ieri a anuntat staful tehnic si componenta echipei. O singura nelamurire mai am legata de echipa asta: unde or sa joace? Ce stadion? In ce liga? Bine...la ce jucatori are...liga 5 a e perfecta.
Din tot circul asta si din dorinta de a castiga bani si primaria si micii patroni si-au batut joc de o emblema, de un steag, de o religie. Au tarat numele Craiovei prin noroi, l-au inecat in ape maloase si acum vor sa-l spele si sa-l prezinte lumii ca unul nou! O blasfemie! O biserica lasata in paragina, niste sfinti care au devenit demoni pentru bani, asta e ce a mai ramas din Craiova Maxima.
Craiova nu e a primariei, nu e a lu' mititelu! Craiova e a suporterilor, e a tatilor nostri care dupa ore de munca si dupa ce indurau coziile regimului comunist, uitau de tot pe stadion. Craiova e a copiilor mici care joaca fotbal prin fata blocului cu portile facute din pietre, imbracati in echipament alb-albastru.
Craiova e a generatiei mele si desi eram mici, nu uitam ultimul trofeu adus in Banie in '93. Craiova e a oltenilor care n-au suportat niciodata buCURestiul si au urat din inima dinamo.
Deci....Craiova mea, unde e???

323

Fix!
Nu e niciun cod ascuns, niciun mesaj secret si nici nu mi-am luat bmw. Inca nu sunt asa de taranoi, tigan si idiot!
 E exact numarul de luni de cand exist si acum am intrat in cea de-a 324- a luna.
Am vazut destule, dar nu suficiente lucruri. Am cunoscut multi oameni si astia cred ca sunt suficienti, ca de'...asa sunt eu mai antisocial. Am fost in diverse locuri si mai am o gramada de vizitat.
Am trecut (si asta e chiar amuzant si foarte adevarat ca, am trecut) prin diverse facultati, chiar si in alt oras si mai sunt cateva ramase la care nu am fost.
Si ca o scurta lista a lucrurilor de facut in luna 324 si nu numai, as zice asa: Cel putin o postare pe zi aici, cel putin o bere cu prietenii zilnic, cel putin o plimbare pe munte anul asta, cel putin o alta facultate pe lista, cel putin o zi la tara, ca in copilarie, cel putin un "nu ma intereseaza, n-am chef de asta"pe zi. Cel putin 10 pagini dintr-o carte citite zilnic in balcon la soare, cel putin un film pe saptamana. Cel putin un meci de-al Craiovei, vazut pe stadion, indiferent de liga.
Cel putin 323 de lucruri de facut intr-o luna!

Mare Neagra de n-aveam...

...Jiul mare il faceam!
Prima seara pe Jiu, ca deobicei cu bere, foc si voie buna (asa traditional ca tezaurul folcloric). Prima seara din anul asta pe mal de Jiu si parca si malurile s-au schimbat.
Parca au privatizat cumva Jiul la fel cum au facut cu Vama. Pai de la plaja plina de gunoaie sau lipsita de orice urma de oameni, de la plaja salbatica, la plaja plina de terase si umbrelute...e un pas mare. Dar ce zic eu mare....IMENS!!

De la plaja goala noaptea si linistita, acum iti cauti loc de foc printre sezlonguri si te gandesti daca nu deranjezi pe cineva ca faci acolo un foc din 3 lemne aduse de apa.
Ca sa stai linistit, trebuie sa te indrepti spre marginea insulei (plaja acum e pe o insula; se pare ca si natura tine cu privatizarea), un fel de mahala a plajei, unde dai de gunoaie si mai gasesti din cand in cand un lemn de foc.
In rest, plaja cu nisip fin, luna in ultimul patrar, bere rece, tigara aprinsa si ....stele....mii de stele...
Bine te-am regasit, dragul meu Jiu!

Nunta baaaaaa!!!

Doar ca nu e nunta muta! Si nu e nici ditraia prea zgomotoasa sau plina de "traditii".
Iti ia 3 minute pana semnezi o hartie prin care fie distrugi doua vieti, fie partea a II a si ce-a mai frumoasa parte: unesti doua vieti intruna singura! (Ce text am dat, as putea sa ma apuc de scris invitatii pentru evenimente).

Dupa ce s-au semnat actele, fiecare la casa lui sa se pregateasca, pentru ca in mai putin de o ora (de cand scriu asta) incepe petrecerea. Copii, va anunt ca n-am mancat si n-am baut nimic azi :>, asa ca pregatiti platourile! Pana una alta:

Casa de piatra copii! 

Puzzle corporatist

...sau despre forma de sclavie moderna....

        Se ia un produs, se lanseaza pe piata, se face mega publicitate la el si este ultra mediatizat, pana cand incepe sa prinda radacini. Se creeaza spoturi tv, radio, net, presa scrisa, spoturi facute in asa fel incat sa-ti spele mintea, pana cand incep sa apara primii cumparatori. Si de aici, e can can, cum se zice.

Odata ce produsul are din ce in ce mai mult succes, compania se transforma de la mica afacere la o mega industrie, or sa apara si mici catei ce vor parte din osul cel mare. Firma mare, nava mama, abia asteapta micii paraziti care vor sa traiasca dupa ea, pentru ca de la micii paraziti poate sa primeasca bani, pentru ca micii paraziti, produc pentru ea.

Dar ce te faci cand esti un patron de mic parazit si o arzi in figuri de mare boss? Nimic mai simplu: angajezi oameni la mizeria ta de firma, care sa produca bani pentru tine, ca tu sa-ti poti lua banii de la nava mama. De preferat, aia pe care ii angajezi nu trebuie sa aibe o replica la ce zici tu, ca doar tu esti patron, nu trebuie sa stie mai mult decat ce stii tu si in niciun caz sa nu iti comenteze deciziile. De preferat sa lucreze pentru tine cat se poate de mult fara pauze si pe un salariu mic sau cel putin pe promisiuni de salariu mare. 

Si puzzel-ul e asa: fraier care munceste 12 ore zilnic pe un salariu de mizerie condus de un sef cu 4 clase, care se inchina unui patron cu liceul terminatm, ce detine firma asta parazit, care se hraneste din resturile firmei mama, firma conduse de cele mai multe ori de straini. 

Partea proasta la puzzle-ul asta e ca...e un mic lant sau o scara si daca prima treapta cedeaza...pai nu te mai poti catara sau daca o zala cedeaza...adio lant!

Seful mic o sa-si trimita sclavii la cursuri platite de firma cea mare, ca mai tarziu sa le poata reprosa ca deja se baga bani grei in curul tau. Seful mic, o sa iti spuna cand te angajezi ca iei salariu x, ca ai program de la a la b (labe decat in timpul liber, nu la serviciu) si ca mai primesti bonus cate o felatie la sfarsit de luna. Din ce spune el, doar partea cu felatia e 50 % adevarata, pentru ca la sfarsit de luna se dovedeste ca tu lucrezi de dimineata pana a 5 a zi noaptea, iei un cacat de bani si intradevar te alegi cu o felatie. Doar ca tot el e ara care se bucura de ea, ca iar ti-a dat prin gura si luna asta. 

Condusi de oameni cu clase mai putine decat trenurile, ne lasam sclaviti de orice parvenit, cu alt vocabular si alte cunostinte de matematica (ca de, in vestul tarii altfel se invata la scoala). 

Pacat ca inca nu isi da nimeni seama ce importanta are o mica piessa intr-un mare puzzle! Dar e timp si sper ca lumea sa afle...

Timp pentru mine

...sa imi beau cafeaua dimineata acasa, pe balcon la soare sau citind noutatile la calculator. Timp pentru mine sa citesc o carte buna, ascultand muzica buna. Timp pentru mine sa vad un film bun, bere rece, floricele. Timp sa ma plimb pe strazile din oras, sa alerg pe alei in parc.
Sa mananc seara undeva intr-un oras sau pe drum si sa ma prinda dimineata in alte orase. Timp pentru mine sa beau o vodka din cana de metal, pe varf de munte la un foc de tabara, dupa ce am urcat toata ziua cu rucsacul in spate.
 Vreau timp de calitate pentru lucruri de calitate si vreau sa-l impart cu oameni cu standarde ISO mari.
O tura cu bicicleta, un tenis de camp, de picior (nu conteaza forma lui), un fotbal si dupa toate activitatile spalate cu o bere rece cumparata la cheta, impreuna cu oamenii pe care ii stiu de o viata, conteaza pentru mine mai mult decat o intalnire cu nu stiu ce oameni de afaceri corporatisti, imbracati la costum si care imi vorbesc doar de afaceri, vanzari si cifre.
Timpul de calitate e dat de oamenii alaturi de care il petreci.
Timpul de calitate nu se pierde...se petrece!

Cronica de Paste 5

300 de km strabatuti cu aproape orice se poate circula, de la masina, tren si pana la autostop si microbuz de navetisti. 3 zile (si 3 nopti) de mancare si bautura, de gratare si de plimbari.

Ziua I  - primii 120 km
Energizant luat din peco, ca nu e timp de cafea si hai la drum. Cap compas: Pestisani, Borosteni, Gorj. Viteza de croaziera si relax admirand peisajul. Drum bun, fara incidente. Odata ajunsi pe taramurile gorjene, ne imbata aerul curat de munte si linistea locurilor. Un sprit rece, o baie de soare, o plimbare la rau / lac si iar rutina spritului pana seara.

Seara, slujba de inviere tinuta de popa Gandalf cu instructiuni de folosire cu tot, cu indemnari de concerte gen: "Toata lumea!!!.

Plimbare prin cimitir si apoi hai din nou acasa ca mai avem vin, mai gasim si bere. 3:30, pat somn.

Ziua a II a - urmatorii 130 km
Dimineata inceputa la 12 cu mic dejun prelungit si spalat cu sprit in loc de cafea. Si apoi plimbare de exploratori in cautarea pesterii Cioara, pestera ce se ascunde in fiecare an de noi.

 Peisaje superbe, linise sparta de Bistricioara cea frumos curgatoare. Nu gasim nimic nici anul asta si ne intoarcem cu gandul la un nou gratar.

 Iedut, pui si traditionalii mici. Mancam, mai bagam un sprit si dupa imbarcarea spre Targu Jiu.
Gara mica , pustie, ne asteapta. O voce plictisita anunta trenul si spre surprinderea mea, mai existau oameni care calatoreau.

Casti in urechi, ma asez linistit pe scaun, orice scaun ca am tot vagonul al meu. "Ba, pregatiti-va ca sunt pe drum. Luati ce vreti sa beti si sa mancati si va astept la mine dupa 11:30" .
Ajung acasa, cam liniste in bloc si na, ma gandesc ca trebuie sa faca cineva putina galagie. Asa ca muzica tare ca sa primesc oaspetii si hai sa mai bem o bere ca nu am mai baut de mult.

Mai un ou rosu, mai o bere, mai un jocde futsball sau o cursa de masini si gata si ziua a 2 a.

Ziua a III a - ultimii 50 km
Dimineata, capu mare, strang ce e de strans prin casa, refac rucsacul si plec iar. Un energizant pe drum sa-mi revin si hai la autostop. O masina, doua ...10, nu opreste nimeni.

 Intrun final un microbuz. ajung pe taramurile Negoiestiului si din nou gratar, sprit, bere. Si liniste...multa liniste.
O plimbare scurta prin sat, un joc cu noul caine de paza, un sprit si hai inapoi la asfalt si blocuri de beton.

Anul asta a fost fara gratarul clasic de Negoiesti. Anul asta a fost un paste mai aprope de familie, facut mai traditional. Anul asta m-am relaxat de sarbatori ca un pensionar in devenire, ce sunt!

Turneu Clasic

...mai clasic decat muzica lui Mozart si la fel de traditional ca taiatul mielului de Craciun sau a porcului de Paste. Sau era invers?! Cine mai stie...

Ideea e ca...mi-am scos televizorul din priza si l-am aruncat pe geam, calculatorul urmeaza sa-i dau dauna totala dupa postul asta si imi mai las la indemana telefonul, poate o sa raspund la vreun mesaj cu lumina si caldura din cand in cand.
In rest...aer curat, bere rece, gratarel si plimbare...turneu clasic de Paste de 3 zile...
Sa aveti un Paste minunat, ouale tari si iarba cat mai verde!

Revin cu Cronica.

Semi turneu

Au fost cateva zile nebune cu nopti si mai nebune. Ca mai demult, cu planuri facute la o bere si puse in practica la a 3 a. Cu idei despre timpul pierdut ("ba am un ceas misto, la Tg. Jiu, hai sa-l luam"). Si mai luam o bere si inca una, stabilim ruta si hai la drum.
Hit dupa hit, pe drum, ne intrebam ce te faci si cine a stins lumina?, ruby?!. Peco, alimentam cu bere, ca benzina e si mergem mai departe. Si pentru ca iarna e inca pe val, dam de primele semne de zapada, amestecate cu pamantul proaspat de primavara. Valul de zapada creste si creste, berea noastra scade in doza asta. Pastram rezerva pentru partie, ca nu se cade sa ajungi sus si sa nu desfaci un golden. Urcam tot mai sus, pana cand ajungem in punctul unde nici guess who nu ar mai putea urca

. Destinatie finala, polul nord. La orizont se vede timid prima raza de soare. Se apropie rasaritul si trbuie sa fim pe drum.

Avem un ceas de recuperat. Drum de intoarcere cu somn. Avem si ceasul, dar asta nu ne ofera timp. Dupa o noapte de drumetie, ne asteapta un gratar de refacere.
9:20...AM...pat...somn pana la 2. Si din nou, telefon..." ba suntem in real, ce luam?"...."bere...." si din nou, capul in perna. Mai stau 5 minute...ma imbrac si de aici...chill ca intr-o zi de sambata.

Pomi infloriti, bere rece, jar sub gratar...liniste si refacere. Avem tot timpul acum, nu avem insa ceas sa-l masoare.
Semi turneu de o saptamana intr-o zi si o noapte...

Taramul tuturor posibilitatilor

Si nu vorbesc despre Narnia. Nu e niciun dulap magic care sa te duca intr-un taram magic. E vorba de zona aia a orasului unde nu se avanta baietii de pe centru, pentru ca e o zona plina de tigani si de oamni care vor sa-i bata si sa le fure lucrurile. E zona aia a orasului fara asfalt si apa calda, de care fuge toata lumea. E zona de ghetoo a orasului, zona de care feresc toti.
In realitate, de fapt Craiovita e un oras in alt oras. Craiovita e primul cartier care se asfalteaza in pragul alegerilor. Despre partea etnica din cei aproximativ 100 de mii de locuitori ai sai...5% e mult daca spun ca sunt tigani. Batai de strada prin cartier...ultima data cand s-a intamplat ceva de genul cred ca a fost acum 15 ani.

Ma plimb acum pe bulevardele din cartier fara frica. Pana si cainii maidanzi sunt pasnici. Mirosul de asfalt ud de la ploaie se comina perfect cu sunetul de vioara, facut de un cersetor ambulant plasat in fata unei shaormarii. Da, in Craiovita, cersetorii canta si noaptea pe strazi! La ghiseul shaormariei, doi politisti isi comanda mancarea. Noapte lunga si pentru ei.
Un caine ma insoteste pana aproape de casa fara sa ma latre sau mai grav sa incerce sa ma muste. Ma urmareste la o distanta de siguranta in speranta ca o sa-i dau ceva sa manance. Ma apropii de blocul meu, de unde il intampina latratul altor caini, dar care se linistesc repede cand ma recunosc.
La non stop, 5 politisti isi beau cafeaua, pregatindu-se si ei la fel ca cei doi de la shaormarie, pentru o noapte alba de paza si ordine. Se uita dubios la mine, se uita si mai dubios cand imi dau gluga de pe cap si trec printre ei, intrand in magazin. Prima misiune pntru ei in seara asta s-a terminat: m-au escortat ca sa pot sa imi iau berea in siguranta.
Si daca politia romana ma vegheaza pe mine cand imi cumpar berea de la non stop, cum de mai spuneti de Craiovita ca e un cartier rau famat?! Poate fumat?!

Matinal

Nu mai traisem de ceva timp senzatia de a ma trezi dimineata si a pleca spre serviciu cu castile pe urechi, intrun autobuz plin de oameni.
Aglomeratia dimineata iti ofera un spectacol unic: oameni grabiti sa ajunga la munca, elevi plictisiti ca trebuie sa mearga iar la scoala,pensionari care merg sa faca piata in celalalt capat al orasului, pentru ca acolo e patrunjelul mai ieftin.
Nu mai luasem de ceva vreme contact cu lumea asta in care asculti stirile la radioul din autobuzul supra agolmerat, lumea in care citesti ziarul din bratele vecinului de scaun, lumea in care, orice ai face tu la locul tau de munca, trebuie sa te ridici sa-i cedezi locul babei care merge la biserica din valea rosie ( ca acolo e popa ala care spune slujba frumos). Si eu cu castile pe urechi, privesc si analizez de pe ultimul loc din autobuz.
Vad liceeanul figurant ce vrea sa para important, dar se pierde cand urca la statia urmatoare colega lui pe care o place. Vad babele mereu nemultumit de tineret si de felul lor de a fi, vad muncitorii care pleaca de nevoie dimineata de acasa, ca sa scape de gura nevestei si o injura tot drumul pana la munca.
Simt in aer arome de arduri si parfumuri ca intrun budoar, de la studentele care se trezesc dimineata sa ajunga la primul curs.
Vad lumea in miscare si ma misc si eu odata cu ea.
Intersectia cu covrigi, apoi vanzatorul ambulant de ziare din intersectia urmatoare. Gara, aglomeratie, sacose plin, bilete de tren, imbranceli ca sa prinda trenul in ultima clipa.
Agitatie matinala, data de cafea.
Clasic, cascda pe urechi, ultimul scaun din autobuz si...admira peisajul!

De ce scriu

Pentru ca inca e ilegal sa mai dai un pumn in gura unuia care te deranjaza si e si mai ilegal sa omori oameni. Asa macar pot sa desfintez fiinta umana, fara sa fac puscarie. Nu scriu sa ma dau mare,( desi ar trebuii, in lumea asta plina de aroganti), nu scriu sa ma dau "hater". Scriu ca-mi place si scriu ca poate cineva citeste si baga la cap ce insir pe colile albe. 

Mai scriu ca sa marche ceva important, mai povestesc o intamplare amuzanta cu ai mei. Mai scriu ca sa insel un pic timpul si sa-l prind pe foi. 

Nu scriu sa fac bani din blogareala, nu ma intereseaza asta. Am scos chiar si reclamele de la google de pe blog. 

Nu scriu sa ma dau important cand critic ceva sau imi exprim parrea intr-un mod contradictoriu cu majoritatea. Aia e parerea mea, altceva nu ma interesaza. Nu accept sfaturi sau alte opinii. Le ascult, dar asta nu inseamna ca o sa fiu vreodata de acord cu o idee care e in contradictie cu modul in care imi exprim eu ideile. Cum scriu eu....de mana, cam urat. Mic (de la facut fituici prin liceu mi se trage) si urat (nu chiar urat ca doctorii, dar urat). Ce spun eu cand scriu...cam ce vreau eu si cel mai imjportant, cam ce simt eu! Parerea ta chiar nu conteaza, nu o schimba pe a mea si nu are relevanta pentru mine. 

Text fara adresa...de ce?! Pentru ca pot!

Diferente femei - barbati

Hai sa ating si un subiect mai delicat decat un pachet de vegeta: eternele diferente dintre sexe si cum femeia reuseste mereu sa domine barbatul. Hai sa vorbim despre cum noi, ca si barbati suntem animale din prima clipa in care vorbeste o femeie cu noi. Hai sa vorbim putin despre cum au reusit femeile sa ne intreaca la un nivel de prezentare si totusi sa se supere pe noi cand russc asta, doar pentru faptul ca arata bine.
Niciun barbat nu a simtit o atractie pentru o femeie, pentru ca are o personalitate speciala, atunci cand a vazut-o pentru prima data. Suntem animale, ne-a placut tipa pentru ca arata bine, chiar daca nu stia sa vorbeasaca cooerent. Ne-au atras tzatzele ei, curul bombat, nicidecum faptul ca poate stia citate din Kant. Binenteles ca asta e un gest misogin, sa-ti placa o tipa doar dupa aspect si feministele ne mai sar in cap din cand in cand. Dar doar cand sunt situatii de genul asta. Pe de alta parte, la orice nunta la care ati mers sau urmeaza sa mergeti, NIMENI  dar ABSOLUT  nu o sa observe cum e imbracat ginerele (decat daca vine in boxeri si papion, si nici atunci nu sunt foarte sigur ca o sa vada cineva)!!! In schimb, mireasa....pai stai asa, ca e cea mai importanta zi din viata ei. Cu 3,6,9,12 luni inainte de nunta cauta in fiecare magazin de rochii, modelul prfect, probeaza, incearca, face pe comanda, cheltuie 4000 cel putin pe rochie. In timpul asta ginerele ce face? Ca orice barbat...sta. Si in ultima saptamana, inainte de nunta, se duce in banie, sucpi sau mai nou in mall, punemana pe primul costum pe care il vede si gata hainele de nunta. Simplu, eficient, fara bataie de cap. Oricum nimeni nu o sa-i spuna vreodata: Wow!!! ce mi-a placut costumul tau la nunta!
Aici, nu e vorba oare de misandrism? Binenteles ca nu! E clar ca femeile domina. Din umbra, dar domina!
Aniversarea cuplului. Din discutie in discutie se ajunge la subiectul asta si de-odata vine intrebarea asta: "Si? Ce i-ai luat?"...si atat...adica ce i-am luat eu...si daca raspunzi :"nimic."...pai asta e grav. Esti pus la colt ep coji de nuci, aratat cu degetul pe strada, babele se inchina cand te vad si scuipa in san. Blasfemie! Dar nimeni nu intreaba :"si? ce ti-a luat". De ce? Pentru ca noi, barbatii, ca si specie, chiar nu contam. Pentru ca puterea e la voi fetelor si pentru ca voi sunteti importante.
Nu o sa vezi niciodata un barbat, imbracat sumar,  intrand intr-un bar cu promotie la crema antihemoroizi sa aibe succes la orice fel de public.
Pai pune o tipa in fusta scurta, decolteu adanc si eventual si o fata zambitoare sa faca acelasi lucru. Pun pariu ca si daca nu ai avut in viata ta hemoroizi, tu ca barbat animal ce esti, tot cumperi 2 cutii?!? Ba chiar ai fi in stare sa te dai cu ea, acolo in bar, ca poate cine stie, aleia de face promotia, i se scoala vreo idee vazandu-te cum te freci cu crema la gaurica si vrea sa sara pe tine pe mesele din bar.
Sunteti minunate fetelor! Si aveti o putere imensa asupra noastra. Seara de fotbal cu baietii si auzi din camera: " As preferea sa stai cu mine sa vedem un film siropos...." si in capul tau stii ca daca te duci la fotbal cu baietii, doua luni....nu te mai alegi decat cu redtube si filmele porno de pe filelist. Asa ca lasi jos ghetele si te pregatesti sa vizionezi " A walk to remember". Niciodata nu o sa ai vreo putere ca si barbat,cand o sa zici: stii, am luat bere si seminte. asta seara joaca Manchester in Champions league. Vreau sa vezi meciul cu mine!" Nu o sa se intample nimic daca ea nu vrea. De ce? Pai in cazul asta tot tu, o sa ramai cu redtube-ul. Ea gaseseste oricand un castravete!
Concluzia e ca ne dominati fara sa stiti sau asa dati impresia ca nu stiti. Ne dominati din prima clipa in care ne vedem, de le primul gest pana la ultimul zambet.

Ziua pacalelilor

De parca am avea nevoie de o zi in care sa ne pacalim, sa ne tragem tepe sau sa ne mintim. Cand asta o sarbatorim in fiecare zi.
In fiecare zi incercam sa ne inselam unii pe altii, de la vanzatoarea care nu vrea sa iti dea restul fix, pana la bisnitarii mari care vand orice si se fac prieteni cu tine pana le cumperi marfa.
Ne mintim intre noi, inca din scoala cand copilul vine acasa si spune ca azi nu a mai dat lucrarea aia, dar de fapt minte, pentru ca adat-o si a luat un mare 2. Ne mintim cand ne gasim diverse scuze sa nu ajungem la o intalnire si invocam cele mai poraste motive ca sa nu ne mai vedem unii cu altii. Ne spunem ca ne iubim in fata, dar in capul nostru femei goale joaca volei pe plaje insorite. Ne uram numai lucruri bune reciproc, fara sa traducem de fapt ceea ce vrem.
De la copilul nou nascut, care plange doar ca sa-l ia mama in brate, pana la adolescenti care fumeaza pe ascuns, ca sa nu ii vada parintii, de la preoti care transmit cuvantul domnului, dar se comporta ca ultimii pacatosi si pana la politicieni care promit o viata buna pentru sarmani, in timp ce ei se lafaie in lux...lumea toata minte, pacaleste si in insala! Zilnic!
Am putea sa facem 1 aprilie, zi nationala si tzeapa simbol national!

Ploua

Strazi ude, asfaltul murdar, acum e spalat de siroaie de apa ce curata totul in calea lor. Ploua si picatura cu picatura, cerul se muta pe pamant intr-o simbioza facuta parca de un mester olar, ce isi construieste creatia.
Lumini de felinare, bolnave de hepatita, nasc umbre ce se misca speriate printre picaturile de ploaie. Un caine fuge sa se adaposteasca de apa, mai in fata o umbrela intoarsa de vant se lupta sa-si reia pozitia initiala. Un strain, cu gulerul ridicat si mainile indesate adanc in buzunare se grabeste spre casa.
De la o fereastra, doi ochi privesc siroaiele de apa cum curg si incearca sa ajute cum pot sa inunde lumea. De la ultimul etaj, doi ochi vor sa inunde lumea si sa o inece odata cu durerea lor.
Din nou pe strada, vantul incurca fusta neagra a unei tinere ce merge la intalnire si in acelasi timp ii arunca si tipului ghemotoace de ziare la picioare. El si ea, fiecare vin din alta directie si se intalnesc la ceaianria cu geamuri mari din oras. Ceai cald, lumina lina. Ploaia bate in geamuri si spala tot, nu si pacatele lor. Ceaiul din cesti, calmeaza mintea, nu si sufletul.
Si ploua...
Ca intr-o zi de toamna, ca intr-o poezie bacoviana, ca la tropice...ploua...pic...pic...pic...

Nu mai sunt copil...

..si imi dau seama de asta in fiecare zi, cand mut perioada aia a vietii in cel mai dosnic sertar al mintii mele. Nu mai sunt copil de cand nu ma mai trezesc dimineata si imi inghesui doua caiete si o carte in ghiozdan, sa plec la scoala. Acum, ma trezesc dimineata, imi imbrac camasa alba cu gulerul si mansetele calcate si facute sa stea drept si plec la serviciul meu de om mare.
 Nu mai sunt copil de cand nu ma mai plang ca la scoala e greu si ca sunt lipsit de libertatile varstei, desi in vremea aia eram mai liberi ca oricand.
N intalneam zilnic, ne vorbeam zilnic, nu se intampla nimic daca nu invatam azi, sau nu faceam o tema sau orice altceva ce tine de "responsabilitatile"noastre de atunci. Ne bucuram la 5 lei pe care ii strangeam toti sa luam biscuiti varsati de la chioscul de langa scoala.
Acum, cand nu mai suntem copii, raspundem pentru orice actiune si suntem in stare sa ne vindem pentru mai putin de 5 lei, unii pe altii.
Eram copii si ne intalneam zilnic, doar ca sa pierdem tipmul pe centru cu o sticla de cola si o punga de chipsuri. Eram copii si ne sunam pe fix la 11 noaptea, ca sa stabilim ca maine plecam la munte sau ca o sa faceum un gratar sus la Orsova. Eram copii si urcam in primul tren, plecand oriunde ducea el. Ne cumparam brelocuri, cutite, pistoale, cani, tot felul de prostii cand erea ziua vreunuia dintre noi si ne bucuram pentru orice idiotnie de cadou.
Acum, in lumea oamenilor mari, ne vedem cand avem timp si atunci doar daca trebuie sa facem ceva stabilit cu ceva timp inainte, plecam in concdii programate cu luni intregi inainte, ne spunem "La multi ani"virtual si ne vorbim din ce in ce mai rar.
Nu mai suntem copii de cand '94 nu mai e anul ala de acum 6 ani. Acum vorbesc cu cu copii nascuti pe vremea cand Raducioiu si Ilie Dumitrescu inscriau in america si Romania inca mai juca la mondiale, copii care nu mai sunt nici ei chair copii. Nu mai sunt copil de cand fetitele care se jucau pana mai ieri in fata blocului meu cu papusile, au incput sa plimbe copii lor in carucioare.
Ne impuscam cu tevile de tuberman pana noaptea tarziu si nu murea nimeni, niciodata, Acum, se trage in noi din toat partile si murim in fiecare clipa, putin cate putin.
Ne-am pierdut nemurirea cand am facut pacatul primordial si ne-am lasat ispititi de viata oamenilor mari. Am fost alungati din paradisul copilariei si ne-am trezit in iadul adultilor.
Asa ca baga in cap, citeste textul asta cu voce tare si inregistreaza-l, pune-l pe player si asculta-l in casca: ne-am pierdut nemurirea der ne putem recupera paradisul!
Ia o pauza de le ce faci, iesi afara si bucura-te de soare, suna-ti un prieten vechi si inteaba-l ce face, alearga prin ploaie si murdareste-ti costumul scump fara sa-ti pese de consecinte. Adu-ti aminte de cum era cand erai copil!
Atunci, traiam fiecare moment, acum...murim...secunda cu secunda...

Clasic

Ca mai de mult, cu rucsacul in spate, castile in urechi si strazile orasului luate la pas. Si ma uimeste cartierul asta al meu de fiecare data. Ziua atat de animat si de agitat, noaptea atat de linistit si de pustiu. Un vagabond pe aici, un caine pe trotoarul celalalt si din cand in cand cate o masina. In rest...liniste. Muzica mea in casti, vantul rece de februarie si pasii grabiti pe asfalt. Imi place! Ma relaxeaza dupa o zi agitata, dupa dialoguri purtate cu toti retardatii, idiotii si analfabetii, monologul cu mine tinut pe strazile goale, e ca o ploaie rece intr-o zi torida, ca o bere venita exact cand e setea mai mare.
Si pad cu pas, ma apropii de casa. Un caine latra departe. De sub o masina parcata pe unde trec eu, alti 3 caini radpund chemarii. Latra speriati si se reped spre mine. Ma opresc, ma intorc spre ei si il privesc pe cel mai mare dintre ei, fix in ochi. Intind mana spre ei si ii intreb ce se intampla. Din ce in ce mai nedumeriti, ma privesc si incep sa dea veseli din coada. Trec mai departe si ii las in spate linistiti.
Daca ar fi fost 3 oameni in locul lor, fie mi-as fi luat bataie, fie dupa ce mi-ar fi castigat increderea ca nu imi fac nimic, m-ar fi lovit pe la spate.
O intersectie, un bloc si inca unul si gata, ajung acasa.
Pat, somn....pana maine cand ma intorc...la lume din nou....

Published with Blogger-droid v2.0.10

Boss de boss

...si nu m-am apucat sa fac manele. Desi, la ce intelect au cei care conduc diverse institutii...s-ar potrivi ca un mulaj dentar, o melodie facuta ca imn pentru ei.
Acum, ce inseamna sa fi sef? Teoretic, un sef este o persoana care se impune, care are un simt organizatoric foarte dezvoltat si nu in ultimul rand, un bun orator. Un sef trebuie sa stie sa vorbeasca ce trebuie, cum trebuie si cand trebuie. Un sef trebuie sa fie mai destept decat cei pe care ii conduce. Teoretic...
Practic...seful modern sta intr-un birou modern, dotat cu biblioteca plina de cartile din colectia Adevarul, ca sa vada lumea ca el citeste, dar le tine in tiple, nedeafacute ca sa vada lumea ca ar citi dar nu are timp. Seful modern are pe birou o poza cu nevasta si copii, ca sa vada cei care ii trec pragul biroului ca este un familist convins, desi la birou stie toata lumea ca o mai baga pe secretara sub birou.
Si tot pe peretele biroului sau, gasim o icoana, pentru a demonstra tuturor credinta sa in divinitate. Chiar daca ultima data cand a fost intr-o biserica, a fost la botezul copilului sau.
Seful modern isi supravegheaza video toti angajatii si ii ajuta cu sfaturi din domeniul IT, daca se intampla ceva cu camerele de supraveghere :"scoate-o din priza si bag-o iar peste 1 min". Si sfatul asta se aplica in toate cazurile, calculator defect, imprimanta, orice dispozitiv... Seful modern scrie mailuri de pe orice dispozitiv si la final are mereu mesajul "Trimis de pe telefonul meu...". Oricum, din tot corpul mailului, propozitia asta, e singura scrisa corect. A, da sefii moderni nu stiu sa scrie corect, probabil au lipsit la orele de limba romana.
Partea proasta e ca nu stiu nici sa vorbeasca, desi prin natura lor de lideri ar trebui sa fie cei mai buni oratori.
Concluzia e clara: ca sa fi sef in zilele noastre trebuie sa fi un familist convins, un bun crestin, sa ai o biblioteca bogata si sa nu ai nicio treaba cu scrisul sau vorbitul corect. De fapt nu trebuie sa stii sa vorbesto de loc, poti sa tipi si sa faci ca maimuta ca poate, poate te ia cineva in seama.
Traim intr-o societate plina de paradoxuri, o societate in care dualitatea e peste tot. Daca esti destept, de fapt esti prost. Prostii ajung sa conduca cete de adormiti si de fricosi, care in mod normal stiu mult mai multe despre orice fata de ce stiu liderii lor. O societate in care orice analfabet poate sa dea lectii de scriere, o societate in care orbii picteaza si surdomutii fac muzica, in timp ce multimea de roboti le admira caligrafia, contempla tablourile lor si le canta melodiile. Traim intr-o lume condusa de prosti, ce vor sa se transforme usor in zei.

Published with Blogger-droid v2.0.10