Si invat sa zbor din nou

Am zburat odata. Chiar mi-a placut, dar mi-am rupt aripile si am cazut. M-am lovit de cer si apoi m-am lasat inghitit de pamant.

Insa m-am ridicat, m-am scuturat de praf si am incercat sa-mi caut alte aripi noi. Aripi rupte de trecut, care sa nu fi cunoscut vreodata umbrele trecutului. 

Le simt acum cum cresc, usor, usor si se dezvolta . Devin mai puternice, mai mari pentru ca au radacini puternice, radacini ce au rezistat de fiecare data cand mi le-am rupt. Si acum zborul o sa-mi fie sustinut de curentii prezentului, pentru ca ciclonul trecutului a trecut, iar briza viitorului deabia adie. 

Vama Veche-Zmeul

Intrebare

Daca ai putea sa te intorci in trecut sperand ca poate poti sa schimbi ceva si sa iti modifici prezentul de acum, ai face-o sau ai lasa neschimmbat prezentul, multumit cu ceea ce ai acum?

Just amazing

Te face sa te gandesti...

Va mai amintiti?

De cum era cand eram mici? Toamna de-abia asteptam culesul strugurilor, mustul, nucile. Aveau un farmec aparte lucrurile astea simple. Imi placea sa stau in fata casei, sa beau must si sa mananc nuci abia facute. Imi placeau dupa amiezele alea in care stateam fara sa fac nimic. Chiar si imginea gradinilor aproape parasite mi se parea super, mereu ma gandeam : "Gata, s-a terminat!" . 

Recent am redescoperit niste desene pe care le vedeam in fiecare dimineata, inainte sa plec la scoala. Nu plecam pana nu imi vedeam episodul. Era un fel de cafea, ca sa ma tina treaz orlele urmatoare. 

Voi le mai stiti?

Era frumoasa toamna, cu must, nuci, scoala dimineata!

Momente

Au fost momente importante in viata ta, la care am lipsit. Nu am fost langa tine la festivitatea robelor, cand vroiai sa fiu langa tine. Nu te-am vazut in seara balului, in rochia ta alba, n-am dansat cu tine in mijlocul salii. Am ratat multe momente importante pentru tine. 

Nu am reusit sa te incurajez inainte de exemenul asta si nici sa te strang in brate azi dupa ce s-a terminat cu bine (felicitari, inca o data!!!!).

Astea au fost momentele care au facut diferenta, momentele care au contat cu adevarat! Si imi pare rau ca le-am ratat!

Mi-e dor...

Mi-e dor de un oras de care credeam ca nu o sa imi placa niciodata. Mi-e dor de strazile lui aglomerate, de oamenii din el ce umbla ca robotii, de agitatia de la gara. Mi-e dor de parcurile alea cu alei putine, dar cu iarba pe care poti calca. Mi-e dor de toate astea!

Dar de fapt cel mai dor imi e de tine! Tu le-ai dat frumusetea si m-ai facut sa le iubesc! Tu mi-ai facut pasii sa ma duca pe alei pe care nu umblasem niciodata, tu m-ai chemat mereu in gara aia mare si ai facut-o sa para cel mai minunat loc. Pentru tine iubesc orasul,de fapt, oriunde ai fi fost, as fi iubit locul ala.

Mi-e dor...

Marquess feat. Alexandra Ungureanu - You and not Tokyo

Zodiac

Se cearta gemenii si incearca sa puna in balanta daca sagetatorul a tras in inima leului sau varastorul si-a varsat dragostea peste el. Caci leul, a inotat alaturi de pesti, in marea iubirii, chemat de strigatul fecioarei si acum tipa indurerat. A fost muscat de scorpion cu veninul dragostei si acum se lupta ca un taur in arena si incearca sa nu cedeze, se lupta sa nu dea inapoi ca racul. Are si el ceva din incapatanarea berbecului.  Si se zbate, se agata de coarnele capricornului, caci simte cum veninul scorpionului i s-a scurs prin vene si isi croieste drum spre inima. Sub picaturile de otrava, usor, usor, leul se intinde, inchide ochii si adoarme impietrit. 

Acul scorpionului i-a lovit inima si i-a impietrit-o...

A fost doar vis...

M-ai tinut de mana si ne-am plimbat pe aleile din parcul ala. Ai inceput sa alergi si sa ma chemi dupa tine, zambind. Chiar m-ai sarutat! Si apoi, apoi m-am trezit1 A fost doar un vis. Inca unul, ca in fiecare noapte de atunci si pana acum. Ca in fiecare dimineata si azi m-am trezit cu gandul la tine. Mi-e greu sa renunt la tine, la imaginea ta, la orice lucru legat de tine, asa usor, desi stiu ca stau legat degeaba de amintirea ta. 

A fost doar un vis...

Inima neagra

Te-ai lovit vreodata si ai tipat de durere? Pentru cat timp? 10 secunde, 30, un minut? Cat te-a durut cel mai mult o lovitura asupra trupului? Dar o lovitura primita in inima? La asta cat ai tipat?  Eu inca tip, urlu, ma zvarcolesc de durere. Si se pare ca am un fel de tinta pusa pe inima, caci sunt mereu lovit si din ce in ce mai tare, mai puternic, mai violent...Mereu imi aud inima cum imi bate in timpane si ii simt bataile atat de puternic incat acopera orice zgomot. De fiecare data cand e lovita, o simt cum se lupta sa traiasca, sa isi revina.

Insa ma intreb, de unde mai poate sa renasca? Cat e de mare, de fapt, daca dupa atatea lovituri inca mai continua sa bata? Sa spere? Sa iubeasca? De unde atat sange, care sa o alimenteze, cand eu simt cum de fiecare data, prin vene imi curge gheata? Torente de gheata semitopita, ce aluneca spre inima, inchizand-o intr-un ghetar...

Bilete spre nicaieri

Mi-am amintit ca trebuia sa plecam impreuna la timisoara. Vroiai sa vezi orasul. In schimb am fost singur, caci noi n-am mai apucat sa plecam in nicio calatorie impreuna. Nici macar marea nu am apucat sa o vedem impreuna. Iti placea marea, imi vorbeai mult despre ea. Si poate ca e singurul meu regret din tot timpul care a trecut, ca n-am vazut mare...ca nu te-am tinut de mana pe plaja, ca nu am vazut rasaritul impreuna. Stii, eu am vazut rasaritul doar o singura data. In schimb iti ot descrie apusuri la nesfarsit, caci le-am vazut de-atatea ori.

Si-am mai privit unul din trenul care se intorcea dintr-o directie opusa fata de cea de unde veneam de obicei. Acum niciun tren nu se mai intoarce de la tine si din nicio gara nu imi pot lua bilet catre tine. Peste tot se vand numai bilete spre nicaieri....

Eu nu stiu sa scriu un final fericit...

Steleverzi - Sodoma si Gomora

Te face sa te gandesti....

Ultimul tren

"-Stii ca te iubesc, da?"

"Nu ma mai iubi!"

Si ai plecat...Nici nu stiu cum am ajuns la gara pe care am gasit-o mai goala ca niciodata, de parca toata lumea ar fi plecat din oras cu primul tren. Nu am auzit vocea ce anunta plecarea, dar sunt convins ca a tremurat, a suspinat, a plans...M-am adancit in scaun, evfitand sa privesc spre oras. Probabil ar fi ars daca l-as fi privit.

A fost ultimul tren spre tine...

The Farewell

Cad orasele

Strada cu strada, bloc cu bloc, caramida cu caramida....Rand pe rand, totul se transforma in gramezi de praf si cenusa. Stii banca aia din parcul din orasul meu? A ars. Iarba unde am stat pe patura la tine in oras, e scrum acum. Calea ferata e acum un morman de fiare incurcate, caci niciun tren nu mai vrea sa duca la tine acum. Si niciun tren nu te mai aduce la mine. Toate s-au topit si acum sunt stinse de o ploaie care mi-a acoperit cerul senin.