Am zburat odata. Chiar mi-a placut, dar mi-am rupt aripile si am cazut. M-am lovit de cer si apoi m-am lasat inghitit de pamant.
Insa m-am ridicat, m-am scuturat de praf si am incercat sa-mi caut alte aripi noi. Aripi rupte de trecut, care sa nu fi cunoscut vreodata umbrele trecutului.
Le simt acum cum cresc, usor, usor si se dezvolta . Devin mai puternice, mai mari pentru ca au radacini puternice, radacini ce au rezistat de fiecare data cand mi le-am rupt. Si acum zborul o sa-mi fie sustinut de curentii prezentului, pentru ca ciclonul trecutului a trecut, iar briza viitorului deabia adie.
Vama Veche-Zmeul