Mai trag o linie

...nu de coca, nu ma pasioneaza praful. Si nici cu rigla, ca nu sunt arhitect. Mai trag o linie langa cele 5 seturi de 5, trase pana acum.Si iar stau si calculez si adun si scad, sa vad cu ce am ramas.
Am adunat prieteni pana acum, am scazut alti oameni care au plecat si au luat distanta de mine.
Am zburat aproape de cer, am cazut in prapastii adanci, dar am urcat din nou, de fiecare data pe culmi sa zbor iar cu vulturii. Am cautat lucruri frumoase pe care le-am obtinut greu, caci flori de colt gasesti doar pe creasta.
Si am ramas cu mana mea de "frati", prieteni e prea putin daca le spun. Din liniile stranse pana acum, 11 sunt ale lor, 7 le am de acasa iar restul...restul nu conteaza.
Deci scriu cu litere mari "LA MULTI ANI MIE!" pentru ca merit, desfac o bere rece si ma inec in alcool!

Pana la anu', acelasi eu va salut!

Scos din priza

Gata, fara griji, fara alarme care sa ma trezeasca devreme, fara ora de culcare. doar berea de la ora 5, 6 ...de fapt doar berea de la orice ora, o narghilea din cand in cand si in rest relax. Vreau sa ma plictisesc de atata relaxare, sa stau fara sa fac nimic, privind spectacolul grotesc al lumii. Vreau sa ma prajesc la soare, sa dorm 2 ore dimineata , sa bantuii ca vampirii noapte de noapte. Nu raspund la telefoane care vin din afara cercului de prieteni, nu vreau sa vad/aud sau sa vorbesc cu cineva care nu se afla in cercul ala. Relaxare totala, fara niciun gand, alb,negru sau orice culoare. Doar stare de visare, hamei, fum si.....

I Robot

Sonerie de ceas, apa rece, pasta de dinti, haine, chei, autobuz jegos spre locul de munca. Muzica in casti, stare de visare, barfe matinale, drum liber dimineata, oras adormit. Cafea la tonomate, alte barfe matinale, galagie matinala. Card de pontaj, monitorizare video. Control totalasupra maselor. Rapoarte, fise, formulare, semnaturi. Alta cafea cu lapte de data asta, alti roboti care vin la cumparaturi, prostiti de flayere si pliante. Ochi pe ceas din ora in ora, rutina zilnica, discutii de politete, ne voita. Pontaj electronic, fuga spre autobuzul care tocmai pleaca, casti pe urechi pana acasa.

Dezafectatirobotii pana nu incepem sa ne infectam cu totii si devenim zombie mecanici, fara vointa proprie si fara ganduri si sentimente umane. Taiati alimentaea cu energie pentru masele de androizi care au inceput sa circule printre noi!

Piratii de pe Jiu...Pe ape si mai tulburi

Jurnal de bord
Marti, 17.06.2012,

ora 17:00 - port Bucovat, cele trei corabii Gratiela, Esperanza si Corabia fara Nume, ridica ancora si pornesc spre necunoscut. conditii meteo favorabile, vant slab, apa...si mai slaba.

La scurt timp dupa plecare apare si primul incident. Carmaiul Esperantzei, pierde o vasla. De acum inainte va conduce vasul doar cu o singura pagaie. Vant in continuare bun, apa in ontinuare...mica.

Curand Esperanza e supusa unei noi incercari grele, cand dintr-o data incepe saia apa la prova. Echipajul reuseste cu greu sa mentina puntea fara apa
ora 18:30 - primul popas major. Ne aflam deja la 4 km de locul de lecaresi viata pe ape e dura. Mancam ceva, reparam pentru moment corabia avariata si plecam din nou la drum.
ora 20:00, in fata se vede portul Podari. Ancoram sub pod si capitanul Gratielei porneste dupa provizii. De atat timp pe ape si in prin salbaticie, setea ne doboara. Mai avem o ora jumate de lumina si va trebuii sa ne grabim sa gasim loc de campare.
Cu provizii luate, barca reparata si curaj, plecam din portul Podari si navigam pe ape tulburi. Usor, usor ne apropiem de insula unde vom aseza tabara.
ora 21:00, soare in apus, barcile trag la mal. Instalam corturile, cautam lemne de foc si gata tabara. Foc mare, vinul curge in cani si noi...noi cantam, tipam...liberi pe o insula pustie.

Curand, se da stingerea. Maine e o noua zi si nu stim ce ne asteapta.

Miercuri, 18.06.2012

ora 8:30, tabara incepe sa prinda viata. Ne trezi incet, unul cate unul si iesim in soarele diminetii. Nicun incident peste noapte. Barcile sunt lalocul lor, focul pare sa se fi stins spre dimineata. Cafeaua pe plaja, o tentativa de pecuit si la ora 9:30 ridicam iar panzele. In dimineata asta,pare ca am avea apa. Navigam pe ape tulburi.
Proviziile de apa se imputieaza si va trebuii sa gasim urgent un izvor.
Ora  12:30, gasim un pescar binevoitor care ne ofera apa rece si astfel merem mai departe linistiti. Cu apa pe   care o avem acum, putem naviga linistiti toata ziua.
ora 133:00, popas pentru masa de pranz, la excvator. Mancam rapid si la drum din nou.

Ape mari, ape mici, curate sau tulburi, Jiul ne poarta printre pasari de balta, pesti mici sau mari, maluri inalte sau plaje curate. Ar merge o bere, dar proviziile de genul asta s-au terminat de noaptea trecuta.
ora 18:... pana acum niciun alt eveniment memorabil, in afara de cele cateva italniri cu bastinasti veniti la scaldat. Esperanza este supusa unei noi incercari, cand curentul o impinge in gharele unui monstru marin (o gramada de lemne) de unde iese intepata. Incidentul este rezolvat repede si pornim din nou departe.

Si iata ca se apropie din nou apusul si acum singura grija e sa gasim loc e ancorat, ca sa putem iesi spre civilizatie. Vaslim cu forta sa fugim de intuneric.
Ora 21:20, acostam pe un vechi brat al Jiului, acum doar o plaja uscata, ne stragem lucrurile si plecam spre civilizatei.
Lasam in spate apele tulburi, apusul ce se refelecta in Jiu si calcam pe scoici, pietre si nisip spre asfalt, ciment si agitatia urbana...

Toate panzele sus

In mai putin de o ora ridicam ancora si ne mai oprim in Dunare. Sper sa dam de sirene, himere, meduse si alte creaturi fantastice. Pornim o odisee,mai tare decat cea a lui Homer (ala grecu, nu Simson).
O ultima privire pe bagaje: sac de dormit, doua haine, bere, mancare, cutit, lanterna, foc, ...bere...avem de toate.
Asa ca, vant la pupa si ne vedem la bulgari! Revin maine cu jurnalul de bord.

1000 de moduri de a te sinucide sau cum sa mori ca un sef

Porneste-ti masina de 30 de mii, si condu-o ca jmecheru cu 150 pe un drum de iarna, acoperit cu gheata. Franeaza brusc langa un pom si infasoara-te in jurul lui, pana te faci comserva de ton maruntit. Eu, o sa stau apoi langa resturile masinii tale si o sa fac glume proaste la 112, doar ca sa tin linia ocupata, sa nu te poata ajuta cineva.
Mergi plin de mandrie si ingamfare pe langa oameni care sufera si zambeste, ba chiar razi in hohote cand treci pe langa vietile lor mizerabile. Umfla-te atat de mult incat o sa pleznesti la un momentdat. Stai linistit, o sa fiu si aici langa tine sa ma asigur ca nu te ajute nimeni. Ba chiar o sa iau un furtun cu apa si o sa te imprastii si mai mult pe asfalt, sa fiu sigur ca nu te mai recompuii.
Taie-ti degetul cand iti tai painea pentru caviar, apoi intr-un exces de zel continua si taie-ti mana, piciorul si intr-un final gatul. O sa fiu langa tine sa iti pun sare pe rani si apoi sa te spal cu spirt, sa nu cumva sa te infectezi.
Incearca sa citesti o carte si o sa simti cum neuronal tau se imbraca in explozibil si se omoara intr-un gest demn de Jihad. Eu o sa-ti sun toate rudele, sa le anunt ca ai incercat ceva ce nu a incercat nimeni din neamul vostru si ca ai fost un om indraznet. Un adevarat temerar al natiei sale. O sa ai parte si de o statuie in orasul tau natal din olt, statuie pe care sa se cace toate pasarile cerului.
Apuca-te si numara-ti toti banii, pana iti trece tot timpul sit e stingi incet. Dupa cum se stie, numaratul oilor ajuta sa adormi. La bani, daca ii numeri sufficient de mult, poti sa cazi in somnul de veci. Daca nici asta nu ajuta sa adormi definitive, incearca sa iti numeri banii intr-un cartier plin de oameni nevoiasi, care ar face orice sa puna man ape ceva de valoare. Inclusiv sa o faca pe terapeutii anti-insomnie. Au si retete; lame, cutite, cam orice ar putea sa faca o gaura in tine, sa poti primii somnul cu bratele incrucisate pe piept.
Fa-ti casa cu 5 nivele si pisicina. Lasa piscine goala, urca-te la ultimul etaj si arunca-te in gol. Nu cred ca betonul e mai tare decat capul tau incuiat. Si nici tu nu crezi asta, asa ca zboara puiule, zboara!
Unge-ti corpul plin de sunci s grasimi cu mancare deanimale, sange prospat si agatat-ti doua bucati de carne de creier si dupa sari intr-o curte plina de pitbuli. Alearga, moartea vrea sa fi in forma cand vine.
Incearca orice-ti trece prin cap, inclusiv un glont. Dar numai sa nu fi la fel de prost tintas ca Nastase. Pune-ti imaginatia la contributie si fi creative pana iti intalnesti creatorul!
Si daca orice altceva da gres, suna-ma! Stii ca sunt langa tine cand esti in impas!

Ce ma enerveaza recent

Sau nu neaparat, recent, doar ce ma enerveaza in general....

Sa incepem cu bacul. Cat de dobitoc poti sa fi sa nu iei un bac? Ai 3 materii la care trebuie sa inveti mai putin decat ai invata la un singur curs intr-o facultate. Ce grad de handicap mental trebuie sa ai ca sa nu fi in stare sa scrii ceva pe foile alea incat sa iei un amarat de 5? “Pai stii, ne-au pus camere si nu ne-am putut concentra…” Pai si cand faceti filme porno sau va protituati prin camere de videochat, nu aveti emotii? Acolo va puteti concentra? Liniile de coca puteti sa le trageti, in schimb la o amarata de probleme de mate nu puteti desena un triunghi. Generatie de retardati, pe care nici daca i-ai duce la Calafat, sa treaca la bulgari, nu ar reusii sa treaca Dunarea, ca n-ar putea lua nici macar bacul ala spre Vidin.

Ma enerveaza prostii cu bani, dar prostii la modul : “am bani, dar nu stiu sa numar”. Genul ala de oameni, care vin sa plateasca ceva cu file cec si nu stiu sa scrie. Tipul ala de oameni pe care daca ii pui sa semneze, mazgalesc ceva pentru ca ar fi urat sa puna degetul cu cerneala pe foaie. S-ar face de ras ca nu stiu sa scrie. Ma enerveaza oamenii astia, care au invatat in aia 2 ani de scoala pe care i-au facut, doar cifrele. Daca ii intrebi de alfabet, or sa-ti raspunda ca e supa lor preferata.
Ma enerveaza oltenii de olt. Ma enervau de mult, ma enerveaza si acum in continuare. Serios, la ei acolo in olt, nu exista fabrici de prezervative? Cum au ajuns sa se inmulteasca specimenele alea? Fara niciun pic de urma de neuron, doar cap gol, fara nicio particula de circumvolutiune.
Ma enerveaza cretinii care nu gandesc si actioneaza fara logica. Sefii care dau ordine sau fac ceva doar ca sa arate ca sunt sefi. Ma enerveaza ziua de salariu, cand stiu ca banii imi ajung pana la asfintit si pentru cacatu asta de salariu trebuie sa trag pe branci, in timp ce ai mari stau si se freaca pe burta.
Ma enerveaza ca Nastase a ratat si s-a “impuscat” doar in gat.
Ma enerveaza tiganii, astia, m-au enervate dintotdeauna. N-am explicatie, nu pot sa spun de ce, doar ca ma enerveaza, nu-i suport si as vrea sa dispara natia lor de pe pamant.
Ma enerveaza multe si ce e scris mai sus e doar putin din ce as putea spune, dar nu mai zic nimic, las muzica sa vorbeasca:

Introspectie

“Buna ziua! Bine-ai venit! Ia loc te rog pe canapea. Aseaza-te comod si hai sa ne relaxam.” Si in timp ce imi spune astea, pune o muzica ambientala si toarna un pahar de vin rosu.
“…povesteste-mi ce s-a intamplat. Cum ai ajuns aici, despre ce vrei sa vorbim”. Eu, intins pe canapea, privesc tavanul si nu zic nimic. Nu imi vine in minte decat culoarea vinului, rosul ala inchis, sangeriu si-mi amintesc de o paleta cromatica de pe o picture veche: rosu de vin, verde de-absint.
Si-apoi mai e si pianul ala care se aude si nu-mi dau seama daca e doar in urechea mea sau il aude toata lumea. Cert e ca il vad si pe pianist, cantand pe o terasa in fata unui soare in apus si totodata, cantand intr-o zi ploiasa.
Cum am ajuns aici? Ma plimbam pe o strada marginita de case vechi, de ziduri medievale, de parcuri mari. Ma plimbam pe o strada pietruita, pe care se turna un film despre al 2-lea razboi mondial. Am lasat strada in urma, ajungand pe varfuri de munti, unul mai inalt decat celalalt, unde am zburat cu vulturii.
“Ce vezi acum?” , imi intrerupe vocea aspra, gandurile.
Eu, inca intins pe canapea, privesc albul tavanului, dar vad…vad negura…un intuneric rece, un intuneric primordial, intunericul de dinaintea luminii. Unde sunt culorile, formele, viata? Sunt doar eu si…nimicul…si acel eu, de fapt e umbra mea, caci eu, eu zac zdrobit de stanci. Am cazut de pe varful muntilor si acum zac in intuneric.
Respir adanc ca dupa un inec si tresar speriat. Sunt tot in camera intunecoasa, tot pe canapea. N-am cazut, nu m-am zdrobit si pot chiar sa zbor.
“ De fapt vreau sa iti spun ce m-a adus aici” dar cuvintele se pierd si imi sunt aduse inapoi de ecoul camerei goale. Caut cu privirea pe cel care imi vorbise pana acum si apoi realizez ca sunt doar eu in fata unei oglinzi mari, o oglinda care parca deschide o alta lume in spatele ei si tot odata o alta lume in spatele meu.
Si daca eu sunt pacientul venit sa se confeseze in fata unui pishiatru, iar psihiatrul este tot pacientul care vrea sa isi descarce sufletul, inseamna ca eu sunt pihiatrul pacientului meusi tot odata pacientul psihiatrului meu.
Paharul de vin rosu sta pe marginea mesei, jumatat gol. Muzica de pian isi duce ultimele acorduri. De undeva, o voce se aude incet, aproape soptit:
“…povesteste-mi, ce s-a intamplat! Cum ai ajuns aici,….despre ce vrei sa vorbim….”
Pianul tace, paharul se rastoarna si cade de pe masa, lumea din oglinda cade in intuneric.
….
“Buna ziua! Bine-ai venit! Ia loc, te rog, pe canapea….”

Dumnezeu pentru o zi

Cum ar fi? Ce ai face? Ai stii? Sa conduci lumea, sa ai in maini viata a miliarde de oameni. Sa poti sa zdrobesti si sa distrugi totul si apoi sa faci o alta lumea de la zero, doar intr-o secunda.
Eu? Zeu pentru o zi? Pai…nu prea as fi chiar dumnezeu, mai degraba diavol. Le-as lua lumina sa nu se mai vada jegul si mizeria, sa nu se mai vada negrul din ganduri. Le-as lua vocile sa nu mai spuna niciun cuvant, sa fie o lume muta, fara cuvinte ce dor.
Le-as lua liberul albitru, sa nu mai poata sa decide pentru viata lor. Si i-as lasa sa se chinuie in bezna 666 de zile si apoi…ar muri toti intr-o secunda. As lua pamantul si l-as intoarce pe dos, pentru ca oricum traim intr-o lume pe dos si poate asa s-ar aranja lucrurile in ordine. Poli magnetici inversati si ar muri singuri zdrobiti de greutatea lumii.
Un peisaj postapocaliptic, cu pamantul gol, doar ape, munti si campii intinse sa fie patat doar de doi oameni, dar care sa nu ajunga vreodata sa mai muste din fructul oprit. Pentru ca un asemenea pom nu ar mai exista si nici alti zei, fie ei rai sau buni.
Fara un inceput de turn al babilonului, fara cele 10 porunci, fara nimic. O lume noua cu oameni la fel, muti, orbi si fara ideea de a incerca macar sa aleaga ceva de capul lor.
Cam asta as face ca zeu pentru o zi. Tu?

Ziua nemernicii

Pardon….americii. Proasta natiune, natiune care se bazeaza pe principiul “prosti da’ multi”. O natiune care a pornit presupuse razboaie pentru pace, in tari cu puternica importanta economica. O natiune care a intrat cu forta peste alte popoare, impunandu-le o asa zisa ordine si disciplina, omorand fara mila si fara scrupule cetateni nevinovati. Si totul pentru a detine controlul asupra resurselor naturale ca petrolul si diamantele (Iran, Irak, Afganistan, etc..).
O natiune care si-a ucis propii copii si au inventat un dusman imaginar pentru toata treaba luor murdara. 11 septembrie nu a fost loitura unui batran afgan, a fost un caz omor calificat. America a reusit sa ofere idealul de viata linistita unor popoare din lumea a 3 a, pe care le-a cucerit mai ceva decat Atilla Hunul sau Genghis Han.
America, s-a format tot dup ace au distrus viata linistita a localnicilor native, pe care i-au vanat si i-au exterminat unul cate unul. Cei ramasi in viata, au fost obligate sa locuiasca in rezervatii, pusi sub supraveghere, exact ca in lagarele nemtesti sau gulagurile rusesti.
Asa ca…la multi ani America pentru ca sunteti o natiune de criminali, profitori si hoti de clasa mondiala. Sper ca toata puterea vostra mondiala sa nu duca decat la autodistrugere. Si mai sper ca de ziua voastra, sa sarbatoriti cu toti intrun fel unic: pistoale in gura si la 1,2,3 ..si…sa trageti cu totii!
Noapte buna, America, oriunde te-ai afla!

Luna plina

Cred ca am inteles de ce urlau lupii la luna. Pai cum sa nu urlii cand vezi ceva atat de stralucitor intr-o noapte calda de vara? Si cand vezi luna asta asa plina, nu iti vine sa umbli? Sa alergi, sa te pierzi de locurile de unde esti?
Ma gandesc acum, ca daca imi vine sa alerg si sa urlu, urmatorul pas e sa-mi creasca par, colti si gheara sis a incep sa devorez oameni.
Eh, nici chiar asa, dar totusi luna asta plina, numai de stat in casa nu ma face sa stau.
E vara, e cald, e luna plina, asa ca hai afara sa urlam!

Seara de vara

…cand stai afara pana noaptea tarziu sit e duci in casa doar cand esti satul de muscaturile tantarilor. Cand desfaci bere dupa bere dupa bere..pana cand iti poti face turnuri din dozele desfacute. 

Cand se simte mirosul de lubenita Sparta prin inersectii de tiganusi iesiti la furat de prin piata.

Cand si cainii latra lenes si zac pe sub vreun tufis fara sa mai sara la trecatori. Cand e atat de cald in casa si iti vine sa dormi direct pe trotoar afara. 

Cand te prinde rasaritul pe nu stiu ce banca ascunsa prin spatele parcului. Cand joci tennis, fotbal sau orice altceva pana cand iti cedeaza picioarele si transpiri ca un animal.

Seri de vara tarzii cu dimineti devreme…