Printre zei

Pe creasta, vantul bate si ridica norii din vale. Acum e lumina, in secunda urmatoare esti inconjurat de nori. Un pas pe piatra aia, altu cu atentie pus pe grohotisul care fuge la vale, te mai tii de un cablu pus acolo de oamenii muntelui si gata poteca. Esti tu, vantul, pietrele si caprele negre. Tipat de uliu in departare si privesti spre varf. Mai ai de mers!
Stabilesti locul unde o sa instalezi tabara si privesti cum apusul zugraveste in portocaliu peretii de stanca ce inconjoara toata valea. Inca un moment care conteaza cu adevarat in viata. Te simti liber, tragi aer in piept adanc si tipi de bucurie.
Noapte rece, stele mii, apa curge linistita printre stanci, in timp ce iti bei linistit vodcka din cana de metal. Liniste in jur, atat de liniste incat auzi cum viseza caprele negre catarate pe stanci.

...

Muntele se termina in nori, atat de brusc incat iti vine sa te arunci in ei, ca pe o imensa saltea de plus. De undeva de peste un colt de stanca, soarele se trezeste. Timid, raza cu raza incepe sa se ridice si incalzeste valea. E timpul sa ajungem in varf. Conserva mancata repede, provizia de apa si...la drum.
Daca drumul nu ar fi interesant, probabil ca destinatia nici nu ar mai conta. Si cat de bine se aplica asta pe Strunga Dracului. Stanca in stanga, stanca in dreapta, in spate rapa, in fata lanturi de care stai agatat sa urci.
Treci de Strunga si in scurt timp...esti printre zei! Ai lumea la picioare si ii vezi pe toti de aici de sus.

Data viitoare cand o sa mai aud intrebari de genul : care e cea mai mare realizare a ta?, o sa le raspund: doua rasarituri de soare vazute la altitudini diferite in acelasi an, al 2-lea varf ca inaltime din Romania, cucerit, caprele negre vazute in libertate in mediul lor natural, cataratul pe un perete aproape vertical, sustinut doar de lanturi vechi de cand e muntele pus acolo.
Cea mai mare realizare a mea de pana acum e ca am fost printre zei!

Valuri

Plaja goala, pustie, la ora aceea din noapte. Valurile se sparg de tarm si spumega de furie. Marea e nelinistita, plaja vuieste sub greutatea ei si noaptea parca e din ce in ce mai neagra.
Doua umbre se plimba aproape de valuri si isi insemneaza drumul cu picioarele desculte, prin nisip. Par fericiti, se tin de mana si rad de fiecare data cand un val le spala picioarele. Deasupra lor, stelele le lumineaza drumul, ca un far pentru marinarii rataciti.
Si nu conteaza ca e frig in noaptea aia sau ca vantul bate prea tare si nu e nimeni pe plaja. Ei se au unul pe celalat si restul devine o masa neuniforma de umbre, culori si lumini, de care fac abstractie. Sunt doar ei si marea.
Ea, zambind, il trage de mana zicandu-i: "Vino sa ne plimbam pe valuri!". Apoi se arunca in primul val si inoata razand. El, el o priveste si o striga sa se intoarca pe mal. Si marea e din ce in ce mai neagra si noaptea din ce in ce mai lichida. Stele curg,se topesc in mare, se amesteca in valuri intr-un amalgam de umbre si lumini si apoi dispar in negura unui abis ce se deschid in mijlocul apei. Ea, se agita si il striga, in timp ce e inghitita de intuneric, acoperita de pereti de apa.
El se arunca in valuri, se lupta, sparge zid de apa, dupa zid de apa, trage tare, tipa, o striga. Ea se agata de creasta fiecarui val si il striga in continuare. Apa e din ce in ce mai neagra si acopera tot; inghite pescarusii, scoicile, plaja....pe Ea.
Zgomot infernal de fier pe fier si foc de iad stins de ape din ghetari si apoi, si apoi....liniste....
El zace intins pe tarm, in nisipul murdar ce-i zgarie fata si ii face mainile sa sangereze. Cu capul pe nisip, priveste marea si tipa. A pierdut-o, marea i-a luat-o! Tarandu-si corpul printre resturile de scoici sparte si pescarusi morti, se arunca in ultimul val al vietii lui. Macar asa, va fi cu Ea in apele reci.
Un pas pe un val, inca unul pe o stanca si apoi....liniste....



Soarele bate in geamuri, incalzind camera inca de dimineata. In patul lui, el se trezeste brusc. Priveste cesul, apoi camera in care se afla si schiteaza un contur de zambet.
Pune mana pe telefon, formeaza si...:
"- Hey, ce faci? Esti bine? Te-am visat azi-noapte...."


Bhromor Koio Gia

Tiganii si Hercule

Si nu e o aventura de a eroului din Grecia antica. De fapt, aventura e a tiganilor. Calare pe 3 armasari, satra si-a inceput drumetia in zori de zi. Odata ajunsi la poale de Domogled, au asediat o vila, au cucerit-o si s-au instalat comod.
Si-apoi, ca niste tigani adevarati ce sunt, au dat-o pe gatit tiganisme: frigarui, ceafa, piept de porc marinat. Si-apoi, tot ca niste tigani, au dat cep la sticle de whiskey, vodca, bere, vin.
A doua zi, tiganii se dregeau cu visine suc, ca sa prinda putere sa inceapa ascensiunea spre varf. Singurele momente de liniste, le-au avut cand au ajuns sus. Acolo, respiratiile au inceput sa li se taie, ca asa e tiganu, tre sa se taie mereu. Ceea ce vedeau ochii lor, parea desprins din alta lume si atunci s-au simtit cu totii liberi. Pereti abrupti, stanci goale si vantul care se lovea de ei.
Dupa toata plimbarea pe munte, baile termale au fost vis. O bere rece, bauta intr-o cada naturala, langa malul Cernei, luminat de o luna plina - de nepretuit.
Si iata ca a venit si cea de a 3 a zi, caci toate povestile frumoase tin 3 zile, in care satra s-a mutat mai spre plaiuri natale. Galagiosi, zambitori, au incalecat toti si au plecat sa ceara Dunarii visa de intrare in tara. Si din nou, au ramas muti, cand, de pe peretii de piatra au privit cum Dunarea serpuieste spre mare, mai libera decat ei.
Au tras adanc aer in piept, au tipat liberi toti si au plecat, lasand stancile, Dunarea, padurile si tot ce inseamna libertatea naturii, in urma.
Probabil ca acum ii gasesti prin oras, imprastiati printre betoane si asfalt.

Mare

O saptamana de cand m-am intors de la mare si-mi pare ca inca mai simt gustul de sare! O fi de la pahare de bere cu buza sarata, o fi de la faptul ca n-am avut apa calda….sau poate ca doar vreau iar la mare, sa bag iar tone de hamsii cu lamiae si sare. Un felde teqhuila de hamsie, servita la farfurie, consumata in shooturi de calibru 500 mililitri, kilolitri, hectolitri.

Vreau sa ma arunc iar in valuri, sa prvesc fete fara voaluri, bikin, sutiene, fete care o ard fara perdele…doar cu draperia trasa, sa nu se vada in casa ce face le dupa masa, pat, birou sau canapea…fete ce ies din casa doar noaptea, un fel de lilieci ce zboara din masina in masina si-ti sucesc mintea spinner.

Vreau soare morocanos de dimineata, suparat pe lumea ce vine sa-l trezeasca, caci toti vor sa-l vada, inca de cum se crapa…de ziua si cum el se adapa din marea sarata si varsa rosu in ea, facand-o violet. Si marea-l intelege, se pune pe facut valuri, pe care apoi furioasa le sparge in stanci peste curiosii natangi ce au venit cu noaptile in cap; le poarta pe post de palarii si asteapta cu nerabdare sa picteze soarele marea, ca un pictor modernist ce lucreaza doar in uleiuri rosii, portocalii si violet.