Iti mai amintesti de ultima data cand te-ai incaltat cu tenisii aia crapati in talpa , ti-ai luat tevile de tuberman legate cu banda izoliera, ti-ai pus "teancul" de hartii rupte din caietele folosite la scoala, la brau si ai iesit afara sa te impusti cu prietenii?
Sau iti mai amintesti cand a fost ultima data cand te-ai jucat pitulusu' pana noaptea tarziu si ai intrat sa te ascunzi in apartamentul de la etajul 4, uitandu-te de la balcon cum te cautau ceilalti pana se plictiseau si ii auzeai: "hai ba, ca asta a plecat in casa. Hai si noi!"
Asa am plecat...ne-am lasat copilul din noi uitat pe undeva prin coltul mintii si ne-am dus...am plecat in lumea oamenilor mari.
Iti mai amintesti cand ai plecat intr-o seara de vara impreuna cu bunicul tau, sa stati in camp peste noapte, sa paziti recolta? Iti mai amintesti de ploaia aia care s-a pus din senin si de tine mic si zgribulit in bratele bunicului, care te proteja si te invata sa numeri timpul dintre fulger si tunet ca sa-ti dai seama daca furtuna mai tine sau nu? Asa ai plecat din curtea buniciilor, cu el de mana si peste ani a ramas doar amintirea unei nopti de vara.
Iti amintesti cum ai plecat impreuna cu bunica, sa duceti turma de vaci la pascut si cum ati mancat la marginea padurii, cum te-a lasat sa tragi tu de galeata de apa din fantana si sa te vezi plin de forta, fara sa vezi ca ea tragea de lant sa te ajute? Si apoi ati stat la marginea padurii, ea iti spunea povestile din partea locului si tu o priveai fascinat, in timp ce mancai din bucata de branza luata din desaga ei?
Asa ai plecat din curtea ei, nepotul ei mic si te-ai intors dupa ani, aproape sa nu te recunoasca.
Iti amintesti cand ai stat ultima data la o bere, la centrala din spatele blocului? Aveai probleme, erai mai sarac, dar in sinea ta erai mai fericit, nu te lovise inca maturitatea. Asa ai plecat in casa , fara sa stii ca aia a fost ultima bere bauta pe bordura.
Asa plecam in fiecare clipa din capitolele vietii noastre, fara sa ne dam seama ca pe fiecare pagina scrie sfarsitul unei ere. Plecam din copilarie, fara sa ne dam seama ca ne salutam bunicii pentru ultima data. Parasim bancile scolilor fara sa retinem ultimul sunet de clopotel , care ne trimite in vacanta permanenta. Plecam din cercuri de prieteni, ciocnind ultimul pahar, fara sa realizam ca ala poate fi ultimul shoot baut impreuna.
Si ce iei cu tine cand pleci? Ce ai luat din copilarie? Amintirile bune care ti-au construit latura sensibila? Amintirile rele care te-au intarit si care te-au facut sa nu devii materia din care ele au fost construite?
Ce iei cu tine cand pleci dintr-un loc in altul? Fizic....4 cutii cu lucruri ....adica nimicuri...chestii materiale care nu conteaza.
Iei amintiri ,momente pe care le pui in sertarele din fata mintii tale si care te vor face sa te intorci tot timpul de unde ai plecat - daca nu fizic, macar vei calatorii imaginar in trecut.
Asa plecam...caram lucruri materiale in bagaje de care nu avem nevoie..."Totul ia timp si timpul ia tot"
Ne vom trezi candva poate uitati pe banca unui peron, cu gamantane pline de haine ponosite si bibelouri sparte ,fara sa stim cum am calatorit pana acolo, plecand din loc in loc pentru a cauta linistea, fara sa stim ca linistea ar fi venit daca aruncam gamantanele alea si calatoream doar cu bagajul mintii...retraind momentele fericite, impartasind bucuria lor cu cei din jur si invatand sa nu ne mai uitam la ceas din minut in minut pentru a ne asigura ca nu pierdem trenul vietii.
Asa plecam...singuri...tristi...de pe un peron in noapte...
