Strazi ude, asfaltul murdar, acum e spalat de siroaie de apa ce curata totul in calea lor. Ploua si picatura cu picatura, cerul se muta pe pamant intr-o simbioza facuta parca de un mester olar, ce isi construieste creatia.
Lumini de felinare, bolnave de hepatita, nasc umbre ce se misca speriate printre picaturile de ploaie. Un caine fuge sa se adaposteasca de apa, mai in fata o umbrela intoarsa de vant se lupta sa-si reia pozitia initiala. Un strain, cu gulerul ridicat si mainile indesate adanc in buzunare se grabeste spre casa.
De la o fereastra, doi ochi privesc siroaiele de apa cum curg si incearca sa ajute cum pot sa inunde lumea. De la ultimul etaj, doi ochi vor sa inunde lumea si sa o inece odata cu durerea lor.
Din nou pe strada, vantul incurca fusta neagra a unei tinere ce merge la intalnire si in acelasi timp ii arunca si tipului ghemotoace de ziare la picioare. El si ea, fiecare vin din alta directie si se intalnesc la ceaianria cu geamuri mari din oras. Ceai cald, lumina lina. Ploaia bate in geamuri si spala tot, nu si pacatele lor. Ceaiul din cesti, calmeaza mintea, nu si sufletul.
Si ploua...
Ca intr-o zi de toamna, ca intr-o poezie bacoviana, ca la tropice...ploua...pic...pic...pic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu