Clasic

Ca mai de mult, cu rucsacul in spate, castile in urechi si strazile orasului luate la pas. Si ma uimeste cartierul asta al meu de fiecare data. Ziua atat de animat si de agitat, noaptea atat de linistit si de pustiu. Un vagabond pe aici, un caine pe trotoarul celalalt si din cand in cand cate o masina. In rest...liniste. Muzica mea in casti, vantul rece de februarie si pasii grabiti pe asfalt. Imi place! Ma relaxeaza dupa o zi agitata, dupa dialoguri purtate cu toti retardatii, idiotii si analfabetii, monologul cu mine tinut pe strazile goale, e ca o ploaie rece intr-o zi torida, ca o bere venita exact cand e setea mai mare.
Si pad cu pas, ma apropii de casa. Un caine latra departe. De sub o masina parcata pe unde trec eu, alti 3 caini radpund chemarii. Latra speriati si se reped spre mine. Ma opresc, ma intorc spre ei si il privesc pe cel mai mare dintre ei, fix in ochi. Intind mana spre ei si ii intreb ce se intampla. Din ce in ce mai nedumeriti, ma privesc si incep sa dea veseli din coada. Trec mai departe si ii las in spate linistiti.
Daca ar fi fost 3 oameni in locul lor, fie mi-as fi luat bataie, fie dupa ce mi-ar fi castigat increderea ca nu imi fac nimic, m-ar fi lovit pe la spate.
O intersectie, un bloc si inca unul si gata, ajung acasa.
Pat, somn....pana maine cand ma intorc...la lume din nou....

Published with Blogger-droid v2.0.10