Ploaia asta care tot cade si cade si cade, nu o sa nasca nimic bun. Ori e potop si o sa murim cu totii innecati, asta probabil fiind cea mai buna varianta, fie se retrag apele si in urma lor o sa ramana namolul si mucegaiul. Si atunci va fi vai de noi ca si natie!
Virusi si bacterii or sa se dezvolte si or sa ne infesteze mintea si sufletul ca o molima apocaliptica. O sa ne mancam intre noi, mai rau de cat o facem acum, caci mucegaiurile se vor intinde pana in adancul sufletelor noastre, mancandu-ne din interior si obligandu-ne sa cautam alte suflete sa le devoram.
Mame tinere cu copii schiloditi, vor privi neputincioase cum raul trece nepasator pe langa ele, cu hainele curate, in timp ce ele se zbat prin namol. Batrani infometati vor arunca priviri timide, catre mesele celor ce s-au vandut molimei, plangand. Si ca sa supravietuim si noi, probabil ca ne vom injecta molima, vom deveni indiferenti la raul din jur si o sa ne inchinam partii materiale a lumii. O sa imbracam costumil negru, o sa uitam sa vorbim si sa scriem corect si o sa ne stabilm in fruntea maselor de prosti, inrobindu-i si tratandu-i ca pe sclavi, ca sa faca bani pentru noi. O sa inchidem ochii cand or sa ceara ceva, ba mai mult o sa le luam si ceea ce au. Ne vor privi neputinciosi , vor implora si apoi.... Resemnare...
Flori de mucegai, florile raului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu