Matinal

Nu mai traisem de ceva timp senzatia de a ma trezi dimineata si a pleca spre serviciu cu castile pe urechi, intrun autobuz plin de oameni.
Aglomeratia dimineata iti ofera un spectacol unic: oameni grabiti sa ajunga la munca, elevi plictisiti ca trebuie sa mearga iar la scoala,pensionari care merg sa faca piata in celalalt capat al orasului, pentru ca acolo e patrunjelul mai ieftin.
Nu mai luasem de ceva vreme contact cu lumea asta in care asculti stirile la radioul din autobuzul supra agolmerat, lumea in care citesti ziarul din bratele vecinului de scaun, lumea in care, orice ai face tu la locul tau de munca, trebuie sa te ridici sa-i cedezi locul babei care merge la biserica din valea rosie ( ca acolo e popa ala care spune slujba frumos). Si eu cu castile pe urechi, privesc si analizez de pe ultimul loc din autobuz.
Vad liceeanul figurant ce vrea sa para important, dar se pierde cand urca la statia urmatoare colega lui pe care o place. Vad babele mereu nemultumit de tineret si de felul lor de a fi, vad muncitorii care pleaca de nevoie dimineata de acasa, ca sa scape de gura nevestei si o injura tot drumul pana la munca.
Simt in aer arome de arduri si parfumuri ca intrun budoar, de la studentele care se trezesc dimineata sa ajunga la primul curs.
Vad lumea in miscare si ma misc si eu odata cu ea.
Intersectia cu covrigi, apoi vanzatorul ambulant de ziare din intersectia urmatoare. Gara, aglomeratie, sacose plin, bilete de tren, imbranceli ca sa prinda trenul in ultima clipa.
Agitatie matinala, data de cafea.
Clasic, cascda pe urechi, ultimul scaun din autobuz si...admira peisajul!