Dumnezeu pentru o zi

Cum ar fi? Ce ai face? Ai stii? Sa conduci lumea, sa ai in maini viata a miliarde de oameni. Sa poti sa zdrobesti si sa distrugi totul si apoi sa faci o alta lumea de la zero, doar intr-o secunda.
Eu? Zeu pentru o zi? Pai…nu prea as fi chiar dumnezeu, mai degraba diavol. Le-as lua lumina sa nu se mai vada jegul si mizeria, sa nu se mai vada negrul din ganduri. Le-as lua vocile sa nu mai spuna niciun cuvant, sa fie o lume muta, fara cuvinte ce dor.
Le-as lua liberul albitru, sa nu mai poata sa decide pentru viata lor. Si i-as lasa sa se chinuie in bezna 666 de zile si apoi…ar muri toti intr-o secunda. As lua pamantul si l-as intoarce pe dos, pentru ca oricum traim intr-o lume pe dos si poate asa s-ar aranja lucrurile in ordine. Poli magnetici inversati si ar muri singuri zdrobiti de greutatea lumii.
Un peisaj postapocaliptic, cu pamantul gol, doar ape, munti si campii intinse sa fie patat doar de doi oameni, dar care sa nu ajunga vreodata sa mai muste din fructul oprit. Pentru ca un asemenea pom nu ar mai exista si nici alti zei, fie ei rai sau buni.
Fara un inceput de turn al babilonului, fara cele 10 porunci, fara nimic. O lume noua cu oameni la fel, muti, orbi si fara ideea de a incerca macar sa aleaga ceva de capul lor.
Cam asta as face ca zeu pentru o zi. Tu?