Pe varf de munte

Am regasit iar Sibiul anul asta acolo unde l-am lasat ultima data cand l-am vazut. La fel de frumos, la fel de fascinant ca de fiecare data. Cu turnurile lui, cu strazie pietruite, cu ferestrele-ochi de pe acoperisuri. 

Dar de data asta, nu Sibiul a fost destinatia. De data asta muntii de langa oras ne-au trezit interesul. Dupa un drum de cateva ore cu masina, am debarcat la poalele telescaunului de la Paltinis si de aolo, cu rucsacii in spate si voie buna, am plecat spre refugiul Canaia. Traseu pe un drum practicabil de masini 4x4, in unle locuri foarte inclinat, in altele drum drept. Traseu de platou. Un sarpe intalnit pe drum, niste "afinuti" care ne slalutau toti cu aceasi intrebare: 'aveti si voi o tigare?" si in rest drum fara peripetii. 

Am gasit refugiul Canaia in renovari majore, dar l-am gasit plin de oameni care spre uimirea noastra s-au bucurat ca ne vad. 

Si dupa cateva ore bune petrecute cu ei acolo, la foc de tabara, gratar, bautura si muzica de chef si voie buna, ne-am retras spre corturi in noaptea rece . Dimineata ne astepta varful Cindrel cu toti cei 2244 metrii ai lui.

Trezit de vie a 2 a zi, mic dejun luat la pranzsi hai pe varf. Sus, din nou am dat noroc cu zeii si ne-am inchinat in fata naturii. Peisaje de vis pe care le vedeai pana te pierdeai in ceruri.

Drum lung la intoarcere si obositor, tristete ca s-a terminat si de data asta si pe limba aceiasi itrebare: "la anu' unde mergem?"