Accelarat 1821

Mai sunt cateva ore. Plec cu trenul de la 19:45, m-am hotarat. Te mai privesc odata, te strang in brate. Nu pot sa iti dau drumul. Privesc ceasul, mai e o ora. 

"Mai ramai! Pleci la 12!" "Dar trebuie sa plec..." Te privesc si ochii tai ma roaga sa mai stau, chiar si cateva ore doar.

Ora 19:45, inca sunt in camera ta, inca esti langa mine! Plec cu trenul urmator! Zambesti! Esti fericita ca am ramas!  Sunt bucuros ca te mai pot strange in brate! Fiecare clipa conteaza. Privesc ceasul! 22:50! Timpul chiar zboara repede cand te simti bine. Ma apuc sa imi strang lucrurile

"Trebuie sa plecam!" Ajungem la gara. Ma privesti si desi incerci sa pari ca nu iti pasa iti citesc in ochi tristetea. Mai sunt 10 minute. Ne sarutam inconjurati de oameni pe care nu ii cunoastem si de care nu ne pasa. Multimea ne ocoleste grabita. Noi, nu ne grabim de loc. Nu avem de ce!

"Trenul accelarat 1821, va pleca in 5 minute de la linia 6, in directia Videle, Rosiori, Draganesti-Olt, Craiova..."

Aiurea anunt! Te strang mai tare la piept, te privesc in ochi si apoi te sarut! Nu vreau sa iti dau drumul, nu vrei sa ma lasi sa urc in tren! Se aude fluierul care ma cheama in vagon!

Te mai sarut o data si in timp ce trenul se pune in miscare sar in vagon. Raman in usa si te privesc pana ce trenul iese din gara. 

La revedere si din nou iti multumesc!

                                                           Pentru L.