Scriu si mainile imi sunt pensule. Pictez pe foi, texte, schitez portretul aceeleiasi muze de fiecare data. Ii pun parfumul printre randuri, ii aud vocea printre litere. Vocea ei, ca-mi canta din spatele corneei, din centrul imaginatiei, din spatele inimii. Vocea ei, ce se propaga prin vene, se scurge prin degete si se aseaza pe hartie.
Colorez pe panze uriase, apusul de soare pe care il vad prin ochii ei. Rosul solar, se incurca printre castaniul parului ei , arunca nuante de auriu in jurul ei, facandu-i vizibile aripile. Doar in apus vezi aripile ingerilor.
Si scriu. Litera cu litera, cuvant cu cuvant, fraza cu fraza. Cerneala se uneste cu hartia, hartia cu masa de scris, masa de scris cu camera, nascandu-se o statuie din cea mai curata marmura neagra. Statuie de inger!
Si scriu, cant, pictez...pentru aceeasi muza!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu