Umbra de zapada ce cadea linistita acoperea strazile cu un fel de pudra alba si scufunda totul intr-o tacere muta. Urmele lor erau singurele pete negre care se vedeau pe intreaga strada.
Ea, se apropia timida de el, apoi se departa brusc, razand scolareste. El, o privea uimit, luat prin surprindere de gesturile ei, apoi radea si zgomotos. Ar fi putut sa-si spuna mii de cuvinte in seara aceea, ar fi ras din orice. Vorbeau chiar si in momentele in care stateau tacuti, unul langa celalat si priveau cum se coboara cerul peste ei. Priviri ascunse, parfumul pe care il beau unul de pe celalat, degetele care se intalneau si se jucau, toate vorbeau in seara aceea.
Dincolo de zapada care cadea, dincolo de oamenii care treceau pe langa ei, dincolo de ceea ce ochii vedeau, ei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu