miercuri, 27 ianuarie 2010

Iarna prin ochi de copil

Zapada asta tine orasul amortit, intr-o stare de incordare permanenta. Trafic greoi, nervi, claxoane, injuraturi, frig. De cand a nisn prima data in decembrie si pana acum nu am reusit sa ma dau cu nimic ce ar putea sa alunece pe zapada: punga de plastic, sac, sanie. Am aruncat odata 5 bulgari intr-o semi bataie cu zapada iar despre un om de zapada...nu mai vorbesc.

"E cald in camera si se simte aroma de mancare. Bunica iar gateste. Bag capul sup plapuma si raman acolo cateva minute. "-Hai mamaita, mai dormi? trezeste-te!" Ma ridic somoros si incerc sa deslusesc ceva pe fereastra aburita a camerei. Bunicul intra si el pe usa zgribulit, aducand cu el o parte din gerul de afara. "-Hai sa-ti faca tataie zabic sa mananci!" Sar repede din pat sa ma imbrac si reusesc sa vad mai bine pe fereastra. Si....minune: A NINS!!!! si inca mai ninge! Undeva in mijlocul curtii,  ascunsi printre fulgii de zabada, doi ochi de carbune ma privesc. Cu nasul portocaliu usor in vant, jobenul-cratita si matura-baston, omul de zapada ma asteapta sa ies afara. Ma imbrac repede si ma opresc in fata lui. Oare i-o fi frig? salut, vrei sa ne jucam? "

Ce ierni erau alea, ce vremuri! Cum ma bucuram de zapada, cat o asteptam. Cum ieseam dimineata afara si intram seara in casa, cu hainele tabla pe mine, dar transpirat si rupt de oboseala. Cum cdeam cu sania, ma ridicam, ma scuturam de zapada si plecam croit spre "varf"(deacolo se dadeau doar ai mari).Legam 7 sanii, una de calalta si pana jos ramaneam 2-3 . Faceam bulgari uriasi pe care ii abandonam apoi in mijlocul vreunui drum, fiind prea grei sa ii mai putem muta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu