miercuri, 6 ianuarie 2010

Dimineata de ianuarie

Cu ochii inca inchisi, cauta pe sub perna telefonul, sperand sa-l gaseasca mai repede. Vrea sa vada cat mai repede cine il suna. Cu siguranta ca e ea. Nu poate sa fie altcineva. Il gaseste si il priveste repede dar il arunca dezamagit in celalat capat al patului. 

E doar alarma care il trezeste la realitate si ii alunga imaginea ei din cap pentru cateva secunde.

Iar a visat-o, i-a vorbit, a tinut-o de mana. Iar s-a trezit si in dimineata asta dezamagit, ca totul a fost doar un vis. Ca si noaptea trecuta, ca si noaptea dinaintea celei trecute, ca si in restul noptilor de cand ea....ea a plecat.

Se ridica din pat si cu genele stranse, dorind parca sa nu lase nicio urma a visului sa fuga inca, se indreapta spre fereastra. O deschide si se lasa lovit de racoarea diminetei. Trage adanc aer in piept si deschide ochii. Priveste in jur, cauta ceva cu privirea. Nicio urma, niciun semn ca ea ar fi trecut sau ar fi fot vreodata prin locul ala. Si totusi a fost atat de real...a simtit-o atat de aproape...ca de fiecare data cand o viseaza...ca atunci cand era langa el. 

Priveste spre cer, apoi inchide fereastra si se indeparteaza. E doar o dimineata rece dupa o noapte lunga...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu