Viata ca o prada

...ca toti tragem si alergam dupa cascaval, ca un soarece flamand. Toti asteptam si pandim in tenebre, pana cand vine momentul oportun sa apasam pe tragaci si sa atacam.
Ne nastem si ne luptam intai sa mergem in picioare, apoi sa vorbim si usor sa ne desprindem de cuib si sa incepem sa vanam singuri.
Luptam apoi sa invatam si sa dobandim cunostinte care sa ne ajute mai tarziu la vanatoare. Scoala generala, liceu, facultate, una dupa alta sunt alte partide de vanatoare la care luam parte, ca sa razbatem si sa ne continuam mai departe viata.
Zarim o fata, o admiram, o pandim, asteptam si aici momentul oportun sa atacam si ajungem sa vanam pana si iubirea. Pentru ca asa e viata, o prada si noi eterni vanatori. Si cum de multe ori la vanatoare mai si ratezi, nu tot timpul in viata iese cum vrei tu. Nu intotdeauna inveti de mic sa mergi si sa vorbesti bine, nu intotdeauna urmezi cele mai bune scoli si nu intotdeauna te indragostesti de cea mai buna fata. Si cum esti inca la o partida continua de vanatoare, incarci si tragi mai departe pana nimeresti tinta.
Iar panda, iar stat in tenebre si asteptat momentul oportun, pentru ca nu se stie de unde sare prada.
Partea buna e ca atunci cand ai obtinut o prada buna, o atarni pe perete si o arati si o lauzi intregii lumi. Si chiar daca poate stii ca exista altceva mai bun decat ce ai tu pe perete pana acum, cel putin ai cu ce sa te mandresti pana atingi alt ideal.
Viata-i ca o prada, noi vanatori eterni si timpul...eternul trofeu de agatat pe perete.

Marti, 13

Privesc soarele de dupa perdea si pare atat de cald, ca asta vara, dar ies afara si e o pacaleala. E rece, vant si toamna. Vad oameni care imi zambesc frumos, dar totu-i pe dos, inca n-au dat masca jos. Si cand trec de ei, ii aud ranjind, demoni in haine de ingeri, ce-mi vor sufletul cu jind. Dar e totul frumos si soarele e sus, eu sunt aici jos, unde totu-i pe dos. Ca intr-un teatru prost cu un public anost, ce aplauda in gol, bat palme fara rost.
Dar merg inainte, vreau sa-mi urmez calea, sa trec prin valea umbrelor, dar 3 pisici negre imi taie drumul, care ma duce acum pe sub 13 scari si printre oglinzi sparte in mii de cioburi. Intr-un univers paralel, sub un alt cer, ar fi o zi norocoasa, insa nu aici si nu azi sub fereastra asta albastra.
Azi,3 pisici negre, trec pe sub 13 scari si sparg 7 oglinzi. Azi oamenii sunt baze la suprafata si in suflet acizi. Azi omul minte si se crede norocos, dar azi e marti 13 si e totul pe dos.

Published with Blogger-droid v2.0.9

Mahmur 2.3.4.

Sau ce versiune o fi, ca la cate variante s-au lansat pana acum, cine le mai tine numarul!?
Senzatie de gura uscata, care cere lichide, usor ametit si cu un cap, mai mare decat capatana lu' Colhon. Dureri de spate si gat, de parca m-as fi luptat toata noaptea cu gladiatori. De fapt durerea de gat e de la inclinarea capului, cand ridicam paharul. Doar cu sticlele m-am luptat. In rest pasnic, pacifist ca de obicei.

P.S: la serviciu, fara chef...nici macar de chef

Published with Blogger-droid v2.0.9

Craiova trebuie sa renasca

Aseara, aproximativ 300 de oameni au strigat si au incurajat, timp de 2 ore, echipa de baschet a Craiovei. 300 de oameni si-au incurajat echipa si au purtat-o spre victorie, in fiecare secunda a meciului.
De unde dragostea publicului craiovean pentru baschet? Pai in lipsa adevaratei religii, Craiova a inceput sa se inchine la idoli si sa-si faca chip cioplit din alte sporturi. Craiova, vrea sa cante imnurile, vrea sa implore divinitatea pentru victorii, vrea sa blesteme esecurile si sa-si trimita adversarii in iad.
Craiova nu mergea duminica la biserica. Craiova avea templul ei pentru rugaciuni si cantari.
Dar se pare ca vremea vechilor zei a apus si vechiul testament s-a scris.
Craiova asteapta o renastere, un zeu nou, caruia sa i se inchine. Prorocii inca asteapta un semn de la divinitate ca sa prevesteasca venirea zeului nou.
Craiova trebuie sa renasca!

Published with Blogger-droid v2.0.9

Circ

Desi e de ceva timp in oras, abia azi m-am apropiat de cortul circului de langa Kaufland. Cand eram mic, am fost de cateva ori la circ si tin minte ca mi-a placut. Ba chiar m-am indragostit de o acrobata de acolo, care imi zambea. Probabil ca le zambea tuturor si eu credeam ca o face special pentru mine. Tin minte ca mi-a placut mult o farsa facuta de un clovn, unui oarecare din public, cand, dupa ce i-a aratat o scamatorie, i-a turnat o galeata de apa in cap. Si apoi ma fascinau animalele...deh...eram mic si nu imi dadeam seama ca nu e bine ce se intampla cu ele. Adica, animale ingradite in custi mici si fortate sa faca diverse trucuri pentru a amuza oameni. Animale lipsite de libertate pentru a face sa rada niste oameni care mai tarziu le-ar folosi sa le ia blana sau sa le linseze pentru hrana.
Acum parca nu mi se mai pare la fel de amuzant un elefant pus sa ridice piciorul la comanda sau sa se rostogoleasca pe pamant.
Azi am vazut la menajerie putine animale, animale clasice de circ: cai, zebre, camile. Si cu toate ca sunt foarte bine ingrijite, le simt triste, ingradite, lipsite de libertate. Si ma intreb de unde au bani oamenii de la circ sa le ingrijeasca, de unde au bani sa le ofere conditii bune, cand cupola circului e mai mereu goala.
E trista povestea animalelo de circ si e o dualitate in treaba asta: daca nu te duci la circ oamenii de acolo nu or  sa aibe bani sa le intretina, dar totodata, daca te duci, aceiasi oameni or sa se simta incurajati sa mai ia libertatea altor animale pentru a mari spectacolul.
Deci ce legem, animale deja inchise care or sa ajunga sa stea in conditii mizere sau din ce in ce mai multe animale inchise pentru ca oamenii le permit sa stea inchise?

locul animalelor salbatice e in salbaticie, nu sa stea inchise in custi, intre gratii de fier, ca sa faca ulterior jumbuslucuri pentru a amuza oameni!

Oltenia vrea Craiova inapoi

Am fost aseara la meci, Pandurii Tg. Jiu- dinamo. In dorinta de a mai calca pe un stadion, loc in care nu mai calcasem de cel putin 2 ani, am batut 120 km, ca sa vad un meci oarecum clasic din punctul de vedere al rivalitatii. Si aici ma refer la rivalitatea dintre olteni si dinamovisti, nu dintre Pandurii si dinamo.
De mic am crescut cu ura asta in mine, fata de echipa aia de politai din bucuresti. De mic stiam ca dinamo e o echipa de hoti, care au castigat mereu numai prin furt si inselaciune. De mic am fost crescut anti-buCUResti si mai ales anti-dinamo.

Hal de peluze la meci antibuCUResti...RUSINE!!!

In schimb, ceea ce am vazut aseara, m-a lasat mut. La un asemenea meci, pe o miza destul de mare si impotriva unei eterne dusmanii, municipalul din Tg. Jiu a reusit sa adune abia 3000-4000 de oameni cu indulgenta, oameni care si mai surprinzator huiduiau orice actiune, fie a echipei lor, fie a dinamovistilor.
Toti cei 300 de fani dinamo careerau in peluza lor, au reusit sa acopere intreg stadionul, ba chiar sa nu li se raspunda cu nimic la scandarile lor. La primul gol dinamo, chiar s-au bucurat si oameni care erau langa noi si apoi au inceput sa injure echipa locala. Stadionul nu a recationat in niciun fel, nici macar la clasica scandare a galeriei dinamo: "la olteni, muie la olteni!" 300 de oameni injurau oltenii si toata Oltenia si restul de 3000 mancau seminte.
Pe Oblemenco....pai nu mai iesau din stadion decat cu salvarile sau incadrati de jandarmi. Pe Oblemenco era sa-mi aiu bataie, doar pentru ca am purtat din gresala un ceas rosu, la un meci care nici macar nu era cu dinamo. Pe Oblemenco erai alb-albastru si atat.
Aici, oameni cu fulare dinamo la vedere se bucurau linistiti si huiduiau alaturi de localnici echipa locala.
Craiova sarbatorea fiecare victorie impotriva eternului rival. Craiova vibra cu o luna inainte de meci si se pregatea pentru lupta, de la pustii de clasa a 6 a pana la batraneii care stateau la taifas in English Park. Craiova iesea pe strazi dupa ce bateam dinamo si plangea si injura daca lua bataie, zicand mereu ca" ii batem la anu'". Craiova era anti-buCUResti si Craiova a fost si va fi echipa Olteniei.
Pacat de vremurile apuse, pacat de orasul asta minunat sa nu aibe o echipa. Pacat ca ne-au distrus religia!

Pentru eterna lupta, anti-buCUResti, Oltenia urla si striga: VREM CRAIOVA INAPOI!!!