Nu te-apropia de mine, o sa ma ranesti
La fel cum au facut probabil toti ce-ii iubesc.
Sunt un fel de Midas, doar ca nu schimb in aur ,
Tot ce ating dispare, in labirint de minotaur
Iubita, a plecat fara vreo explicatie,
Familia, m-a lasat cand aveam poate ce-a mai prosta situatie.
Prietenii, au ras cand le-am zis de depresie
Cu noptile fara somn aproape-am ajuns pe sectie
Spitalul 9, din a 9 a poarta a iadului direct la interventie
Am refuzat terapia, nu-mi intra nimeni in cap
E locul unde zilnic demonii mei se bat.
Si tot ce-mi place dispare, se pierde in abis
Si de-aia am cosmaruri , nu pot traii in vis
Imi vad fosta iubita, fata ei zambitoare
Se apropie de mine si cand-o ating, dispare.
Citesc pe buze "te iubesc"si tensiunea imi creste
Aud insa "sa nu ma mai cauti" si visul se opreste
Lumina, dimineata, pasari la fereastra
Camasa strans legata, pereti capitonati
A fost o noapte alba sau poate-a fost albastra
Scrieri de nebun, tot ce-ati citit uitati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu