luni, 15 aprilie 2013

Semi turneu

Au fost cateva zile nebune cu nopti si mai nebune. Ca mai demult, cu planuri facute la o bere si puse in practica la a 3 a. Cu idei despre timpul pierdut ("ba am un ceas misto, la Tg. Jiu, hai sa-l luam"). Si mai luam o bere si inca una, stabilim ruta si hai la drum.
Hit dupa hit, pe drum, ne intrebam ce te faci si cine a stins lumina?, ruby?!. Peco, alimentam cu bere, ca benzina e si mergem mai departe. Si pentru ca iarna e inca pe val, dam de primele semne de zapada, amestecate cu pamantul proaspat de primavara. Valul de zapada creste si creste, berea noastra scade in doza asta. Pastram rezerva pentru partie, ca nu se cade sa ajungi sus si sa nu desfaci un golden. Urcam tot mai sus, pana cand ajungem in punctul unde nici guess who nu ar mai putea urca
. Destinatie finala, polul nord. La orizont se vede timid prima raza de soare. Se apropie rasaritul si trbuie sa fim pe drum.
Avem un ceas de recuperat. Drum de intoarcere cu somn. Avem si ceasul, dar asta nu ne ofera timp. Dupa o noapte de drumetie, ne asteapta un gratar de refacere.
9:20...AM...pat...somn pana la 2. Si din nou, telefon..." ba suntem in real, ce luam?"...."bere...." si din nou, capul in perna. Mai stau 5 minute...ma imbrac si de aici...chill ca intr-o zi de sambata.


Pomi infloriti, bere rece, jar sub gratar...liniste si refacere. Avem tot timpul acum, nu avem insa ceas sa-l masoare.
Semi turneu de o saptamana intr-o zi si o noapte...

joi, 11 aprilie 2013

Taramul tuturor posibilitatilor

Si nu vorbesc despre Narnia. Nu e niciun dulap magic care sa te duca intr-un taram magic. E vorba de zona aia a orasului unde nu se avanta baietii de pe centru, pentru ca e o zona plina de tigani si de oamni care vor sa-i bata si sa le fure lucrurile. E zona aia a orasului fara asfalt si apa calda, de care fuge toata lumea. E zona de ghetoo a orasului, zona de care feresc toti.
In realitate, de fapt Craiovita e un oras in alt oras. Craiovita e primul cartier care se asfalteaza in pragul alegerilor. Despre partea etnica din cei aproximativ 100 de mii de locuitori ai sai...5% e mult daca spun ca sunt tigani. Batai de strada prin cartier...ultima data cand s-a intamplat ceva de genul cred ca a fost acum 15 ani.


Ma plimb acum pe bulevardele din cartier fara frica. Pana si cainii maidanzi sunt pasnici. Mirosul de asfalt ud de la ploaie se comina perfect cu sunetul de vioara, facut de un cersetor ambulant plasat in fata unei shaormarii. Da, in Craiovita, cersetorii canta si noaptea pe strazi! La ghiseul shaormariei, doi politisti isi comanda mancarea. Noapte lunga si pentru ei.
Un caine ma insoteste pana aproape de casa fara sa ma latre sau mai grav sa incerce sa ma muste. Ma urmareste la o distanta de siguranta in speranta ca o sa-i dau ceva sa manance. Ma apropii de blocul meu, de unde il intampina latratul altor caini, dar care se linistesc repede cand ma recunosc.
La non stop, 5 politisti isi beau cafeaua, pregatindu-se si ei la fel ca cei doi de la shaormarie, pentru o noapte alba de paza si ordine. Se uita dubios la mine, se uita si mai dubios cand imi dau gluga de pe cap si trec printre ei, intrand in magazin. Prima misiune pntru ei in seara asta s-a terminat: m-au escortat ca sa pot sa imi iau berea in siguranta.
Si daca politia romana ma vegheaza pe mine cand imi cumpar berea de la non stop, cum de mai spuneti de Craiovita ca e un cartier rau famat?! Poate fumat?!

miercuri, 10 aprilie 2013

Matinal

Nu mai traisem de ceva timp senzatia de a ma trezi dimineata si a pleca spre serviciu cu castile pe urechi, intrun autobuz plin de oameni.
Aglomeratia dimineata iti ofera un spectacol unic: oameni grabiti sa ajunga la munca, elevi plictisiti ca trebuie sa mearga iar la scoala,pensionari care merg sa faca piata in celalalt capat al orasului, pentru ca acolo e patrunjelul mai ieftin.
Nu mai luasem de ceva vreme contact cu lumea asta in care asculti stirile la radioul din autobuzul supra agolmerat, lumea in care citesti ziarul din bratele vecinului de scaun, lumea in care, orice ai face tu la locul tau de munca, trebuie sa te ridici sa-i cedezi locul babei care merge la biserica din valea rosie ( ca acolo e popa ala care spune slujba frumos). Si eu cu castile pe urechi, privesc si analizez de pe ultimul loc din autobuz.
Vad liceeanul figurant ce vrea sa para important, dar se pierde cand urca la statia urmatoare colega lui pe care o place. Vad babele mereu nemultumit de tineret si de felul lor de a fi, vad muncitorii care pleaca de nevoie dimineata de acasa, ca sa scape de gura nevestei si o injura tot drumul pana la munca.
Simt in aer arome de arduri si parfumuri ca intrun budoar, de la studentele care se trezesc dimineata sa ajunga la primul curs.
Vad lumea in miscare si ma misc si eu odata cu ea.
Intersectia cu covrigi, apoi vanzatorul ambulant de ziare din intersectia urmatoare. Gara, aglomeratie, sacose plin, bilete de tren, imbranceli ca sa prinda trenul in ultima clipa.
Agitatie matinala, data de cafea.
Clasic, cascda pe urechi, ultimul scaun din autobuz si...admira peisajul!

marți, 9 aprilie 2013

De ce scriu

Pentru ca inca e ilegal sa mai dai un pumn in gura unuia care te deranjaza si e si mai ilegal sa omori oameni. Asa macar pot sa desfintez fiinta umana, fara sa fac puscarie. Nu scriu sa ma dau mare,( desi ar trebuii, in lumea asta plina de aroganti), nu scriu sa ma dau "hater". Scriu ca-mi place si scriu ca poate cineva citeste si baga la cap ce insir pe colile albe. 
Mai scriu ca sa marche ceva important, mai povestesc o intamplare amuzanta cu ai mei. Mai scriu ca sa insel un pic timpul si sa-l prind pe foi. 
Nu scriu sa fac bani din blogareala, nu ma intereseaza asta. Am scos chiar si reclamele de la google de pe blog. 
Nu scriu sa ma dau important cand critic ceva sau imi exprim parrea intr-un mod contradictoriu cu majoritatea. Aia e parerea mea, altceva nu ma interesaza. Nu accept sfaturi sau alte opinii. Le ascult, dar asta nu inseamna ca o sa fiu vreodata de acord cu o idee care e in contradictie cu modul in care imi exprim eu ideile. Cum scriu eu....de mana, cam urat. Mic (de la facut fituici prin liceu mi se trage) si urat (nu chiar urat ca doctorii, dar urat). Ce spun eu cand scriu...cam ce vreau eu si cel mai imjportant, cam ce simt eu! Parerea ta chiar nu conteaza, nu o schimba pe a mea si nu are relevanta pentru mine. 

Text fara adresa...de ce?! Pentru ca pot!