te trezesti si te ridici din cadrul dreptunghiular al patului, apesi pe butonul patrat al alarmei si iesi pe una din laturile camerei spre lumea de dincolo de cub.
pleci dintre cei patru pereti ai tai si te indrepti spre cei patru pereti ai lor, sa de indobitocesti si sa-ti speli creierul de cercuri si sa-mbratisezi patratul.
urci in masina cu linii drepte, conduci pe linie, ajungi in intersectia in unghi drept. pe strada , capete patrate cu minti rotunde, atat de rotunde incat il fac pe zero sa para stramb in fata lor.
ajungi la locul tau de munca, te ajsezi la micul tau birou patrat si 8 ore privesti, dreptunghiul luminos din fata ta. iti mai zboara mintea la un cerc, un triunghi, chiar si o forma mai complexa cateodata, dar vocea cubului cel mare te trezeste la realitate si iti reaminteste ca trebuie sa gandesti doar in colturi, patru colturi, mai exact. tu vrei piramide, sistemul te incurajaza, spunandu-ti ca pentru piramide au nevoie de baza si tu esti baza...adica un mic cub...ce nu se circumscrie intrun cerc. de fapt, te asigura chiar ca cercul nici nu exista.
te ridici de pe scaun caci e timpul sa pleci spre casa. din nou, condus in linie dreapta, intersectie in unghi de 90, paralelipipedul de apartaente in fata ta, scari dreptunghiulare cu trepte in numar patrat al unei cifre, ce este cubul altei cifre, pana la ultimul etaj. te asezi din nou in cadrul patului ca intrun sicriu in care stai mort doar noaptea, dai drumul la cubul luminos din care iti vorbesc fete patrate si adormi.
Inca o zi in colturi...in patru colturi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu