Citadin

Oameni cu capul sub umbrele, se misca grabiti pe trotoarul negru, cautand drumul spre casa. Ploua marunt si toti se feresc de apa. Printre ei, printre umbrele si pasi grabiti, o umbra, cu gulerul hainei ridicat, mainile adanc infipte in buzunar si pasi calculati. Nu cauta drumul spre casa lui...de fapt...nu cauta niciun drum. Il stie de la inceput: trotuar negru plin de balti...alee ingusta pana la intrarea in parcul - pajiste ce inconjoara lacul, un bulevard si apoi a ajuns.

Asteapta un autobuz si cand in sfarsit il vede in statie, se hotaraste sa mearga pe jos. E mai bine asa...se simte mai liber, mai viu. Se simte altfel cand renunta la cutii, fie ele autobuzele, fie ele spatiile inguste de la locul de munca.

Dupa slalomul printre oameni, ajunge intrun final in fata stupului de lumini si incepe sa caute cu privirea o camera anume. Un etaj, doua...trei....apoi stanga, dreapta si din nou de la parter pana pe acoperis. 

Cauta camera veche...insa...lumina e stinsa acolo, draperiile trase si nimic nu pare sa mai traiasca dincolo de fereastra. 

Si se trezeste brusc intro cafenea, afara nu mai ploua si pianul alb plange in colt. Orasul se vede de la fereastra, afara se aude tropaitul cailor pe pavajul de piatra cubica. Ceasul de pe turnul bisericii arata ora 21:01. Priveste in jur si nu intelege nimic; unde sunt vehiculele ciudate, care mergeau fara sa fie trase de cai, unde e stupul ala mare in care pareau sa traiasca peste 100 de suflete? Unde e aleea ingusta si parcul - pajiste? Sa fi fost o premonitie din viitor sau un vis din trecut?  

Cade pe ganduri, se lasa dus de notele din pian si simte in aer o aroma de vanilie. Si il simte din ce in ce mai intens, desi e decat el si pianistul in cafenea. 

Deschide fereastra, caci simte ca se sufoca si trage puternic aer in piept. Dar parca e si mai puternica afara aroma. Si parca acum are si voce, fantasma asta. Aude pasi pe pavajul de sub fereastra, insa...nu e nimeni...Priveste spre turnul bisericii si parca la una din ferestre...parca...e ...cine...ce...parca e ceva acolo! 

Pianul isi termina melodia intro nota grava... capul de pe masa se ridica brusc si priveste speriat in jur...dar nu e niciun pian...nicio cafenea intrun oras cu strazi pavate si biserica cu turn...

Afara ploua marunt si el e intrun bar slab luminat, intrun oras fara parc cu pajiste mare, fara pavaj pe strazi sau biserici cu turn...

Pianul nu canta aici, aroma de vanilie nu se simte in aer....ceasul in schimb, ceasul e 21.01...