duminică, 22 mai 2011

Prima zi de Jiu





...nisip curat, apa calda...

Zilele Motrului si Manastirea 7 Ursi

Sambata seara, dupa ploaie, plictiseala si aer prea curat afara, ca sa stai in casa. Rasfoind paginile netului, descopar un festival de importanta culturala major, chiar in (mai mult sau mai putin) apropierea Craiovei: Zilele orasuli Motru.
Si daca acum 2 saptamani, am participat la un alt eveniment cultural asemanator - Zilele Orasului Filiasi - hai sa mergem si in Motru.
Cel putin oraselul asta e un fel de Hollywood, localnicele fiind adevarate actrite, ne-am gandit ca o sa fie si mai frumos decat in Filiasi.
Si cum orasul e mai mic decat un cartier al Craiovitei, toata lumea era prezenta in parculetul orasului, unde pe scena, inca mai canta cineva (desi ora era 11:30). Ca la orice balci, corturile cu mici si bere, standurile cu mingi si cutii de conserve, tiribombe, chiar si clasicele lanturi, care raman si acum atractia majora, galagie, aglomeratie si alte chestii specifice sarbatorilor locale.
Oameni buni motrenii astia, veseli, olteni de Gorj! Bem un mic, mancam o bere si hai spre casa.
Asfalt uscat, o luna ciopartita si rosie, o bataie la roti si ne-aducem aminte ca azi ar trebuii sa fie sfarsitul lumii. Si semnele nu sunt prea bune. Luna aia plina de sange mai dispare in ceata, roata aia bate tot mai tare si cel mai grav: AM TERMINAT BEREAAAA!!!
Trecem prin padurea colorata din Strehaia si aproape de intrarea in Dolj, gasim drumul spre taramul mistic al Manastirii 7 Ursi.
Ce idee buna: daca tot e sfarsitul ,macar sa fim intr-un loc in care omul devine una cu divinitatea, cine stie poate asa scapam. Inaintam prin noaptea grea, drumul se pierde prin balarii, calugarii n-au bere la schit, sau nu vor sa imparta ( macar in ultima zi sa se faca si ei praf) , GPS-ul ne arata ca navigam pe ape si tot reconfiguraza traseul. Ion, nu e acasa, in nicio casa, in niciun sat de prin zona si se pare ca nimeni n-a auzit de el.
Dam intr-un final de urme clare de drum, auzim din ce in ce mai clar luminile si in fata noastra se ininde podul peste Jiu. Am ajuns acasa!
Noapte buna, lume! Mi-a placut sa te cunosc! Berea e cea mai buna chestie pe care ai inventat-o si o sa-mi lipseasca!

miercuri, 18 mai 2011

Olteni, da' nu prea

"-Si eu sunt oltean, sunt de-al vostru! Am crescut in Bailesti", zise el in timp ce ne privea de sus, vorbind cu accent de ardelean.
Ma uit la el si vazandu-l cum vorbeste, cat de calm sta, cat de inteligent se da, cum lungete fiecare cuvant cu calmul lui de ardelean, imi vine sa ma ridic de pe scaun, sa-l cal pe gat cu un bocanc de armata si sa-i strig in fata: NU ESTI DE-AL NOSTRU!!! Faptul ca te-ai nascut intr-un oras din Oltenia si ai uitat sa vorbesti in cel mai simplu si perfect mod, imediat cum ai trecut Oltul, nu te mai face oltean, nu te mai face sa fii unul de-al meu.
Si ce e cu camasa bagata in blugi?! E o moda sa o porti asa dupa ce pleci din Oltenia, sau noi astia "provincialii" habar n-avem ce e aia moda.
Si ca sa mai dau si alte exemple, cum se face ca atunci cand erati pe meleagurile natale, stiati doar ca, clubul x e langa barul ala unde ne-am imatat odata de am vomitat pe peretii blocurilor din jur si brusc, odata ajunsi intr-un alt oras, de obicei capitalist, rupeti cluburile in fiecare noapte, imbracati cu vestute si cu palariutele alea stupide pe cap.
A, da si sa nu uitam de celebrul smoc de par lasat sa creasca pe post de cioc si pe care il mangaiati in semn de inteligenta. Atingerea ciocului in semn contemplativ, aduce putin din gestul babuinilor , care se scarpina in cur si apoi, duc in semn de inteligenta suprema, degetul la nas.
Asa ca, oltenilor care sunteti voi olteni plecati in alte parti si uitati tot ce tine de locul vostru natal, radeti-va smocul de sub buze, scoateti-va camasile din pantaloni si invatati iar sa vorbiti cu pefectul simplu si dupa, poate mai vorbim ca de la egal la egal.

Tudor Gheorghe-Muica ,suntem neam de piatra

Vid in creiere


Se pare ca societatea in care traim e sortita sa ajunga de la stadiul de prostie in care se afla, la un grad de idiotenie acuta. Media e ca un virus ce ataca neuronii si se imprastie cu viteza luminii.
Daca pana acum, televiziunea mai obliga prostimea sa citeasca, macar subtitrarile la filme, mintile luminate din capul statului, s-au gandit ca asta e prea mult pentru nivelul IQ-ului din romania si au decis ca toate filemele difuzate sa fie dublate.
In felul acesta, taranul incult de cosoveni, ajuns in orasul cu blocuri cu zece etaje, va putea sa stea cu balelel curgandu-i din gura in fata micului ecran, fara sa isi mai puna nici macar unicul neuron la treaba ca sa citeasca o subtitrare. Stand pe canapeaua lui de piele rosie si uitandu-se la a mai mare plasma pe care a putut sa o cumpere cu banii luati in urma vanzarii de cartofi, va medita linistit, doar la cum sa poata sa faca bilele de muci mai sferice, fara sa le aplatizeze de loc.
Televizorul tampeste, media spala creiere si astea duc la o dezintegrare a societatii in care traim.
Peste tot se pune accent pe valorile materiale, pe bani, pe cate de mare o are fiecare. Si ca sa citez un filosof in viata: "sunt multi pe pla lor, dar asta doar pentru ca stau pe burta".
Cunosc persoane care imi vorbesc despre cat de multi bani au facut ei, despre cum si-au laut masini, aur si alte chestii "culte", dar din pacate pentru ei (si pentru mine ca exista astfel de fiinte), abia stiu sa respire. Genul de persoane care, prostite de televizor stau pana dimineata sa vada pe cine mai aduce diaconescu in garsoniera lui, genul de persane care isi cumpara plasma / LCD / LED, doar pentru ca au vazut la vecinul lor de curte, un televizor mare. Nu conteaza ce fel de televizor cumpara, atata timp cat are 1,5 m diagonala si face parte din categoriile enumerate.
Pentru genul asta de oameni legea aia cu dublarea filmelor e perfecta.
In curand, romania va devenii primul exportator de creiere nefolosite, perfect conservate, mai netede decat sticla de Murano.
Fie asta, fie o sa fim o tara de astronauti! La cate capete goale sunt pe aici, sigur o sa incepem sa ne ridicam de la sol. Desi asta ar fi mai putin probabil; la cat de grea e prostia din capul unora, ii mentine pe pamant fara probleme. Paradoxal e ca nu ii ingroapa la doi metrii sub pamant. Poate ca nici pamantul nu inghite prosti, cine stie.