De ce?

De ce nu reusesc sa fac nimic cum trebuie? De ce tot timpul ajung sa ii indepartez de mine pe cei la care tin? De ce renunt prea repede la visele mele? De ce sunt 226? De ce nu incerc sa am incredere in oamenii de langa mine? De ce am renuntat la tot pentru ceva ce s-a dovedit a fi doar o iluzie? De ce n-am putut sa fiu egoist atunci cand trebuia? De ce lucrurilre frumoase nu dureaza mai mult? De ce sunt 226? De ce am ajuns sa ii vad pe ai mei o data pe saptamana si atunci pentru 5 minute? de ce nu mai pot sa stau aiurea pe centru si sa pierd vremea? De ce multi au plecat si nu mai dau niciun semn? De ce nu dau eu niciun semn celor care sunt departe? De ce inca cer de la lume ceea ce eu nu pot sa ofer? 226,de ce?  De ce exista lista asta? 

Accelarat 1821

Mai sunt cateva ore. Plec cu trenul de la 19:45, m-am hotarat. Te mai privesc odata, te strang in brate. Nu pot sa iti dau drumul. Privesc ceasul, mai e o ora. 

"Mai ramai! Pleci la 12!" "Dar trebuie sa plec..." Te privesc si ochii tai ma roaga sa mai stau, chiar si cateva ore doar.

Ora 19:45, inca sunt in camera ta, inca esti langa mine! Plec cu trenul urmator! Zambesti! Esti fericita ca am ramas!  Sunt bucuros ca te mai pot strange in brate! Fiecare clipa conteaza. Privesc ceasul! 22:50! Timpul chiar zboara repede cand te simti bine. Ma apuc sa imi strang lucrurile

"Trebuie sa plecam!" Ajungem la gara. Ma privesti si desi incerci sa pari ca nu iti pasa iti citesc in ochi tristetea. Mai sunt 10 minute. Ne sarutam inconjurati de oameni pe care nu ii cunoastem si de care nu ne pasa. Multimea ne ocoleste grabita. Noi, nu ne grabim de loc. Nu avem de ce!

"Trenul accelarat 1821, va pleca in 5 minute de la linia 6, in directia Videle, Rosiori, Draganesti-Olt, Craiova..."

Aiurea anunt! Te strang mai tare la piept, te privesc in ochi si apoi te sarut! Nu vreau sa iti dau drumul, nu vrei sa ma lasi sa urc in tren! Se aude fluierul care ma cheama in vagon!

Te mai sarut o data si in timp ce trenul se pune in miscare sar in vagon. Raman in usa si te privesc pana ce trenul iese din gara. 

La revedere si din nou iti multumesc!

                                                           Pentru L. 

Imi pare rau...

Imi pare rau ca nu am invatat inca sa vorbesc atunci cand trebuie! Imi pare rau ca nu reusesc sa ma tin de ceea ce imi propun! Imi pare rau ca inca mi-e frica sa am incredere in oamenii care inseamna ceva pentru mine! Imi pare rau ca nu am reusit sa invat din greseli si ca inca le repet! Imi pare rau ca nu stiu ce vreau de fapt de la mine! Imi pare rau ca nu reusesc sa tin langa mine persoanele importante! Imi pare rau ca nu ma pot schimba!

226

Acum ma descurc mai bine! Am mai trecut prin deastea odata! Aceasi sitatie doar ca atunci erau 320 acum sunt doar 226. Ca si atunci adorm si ma trezesc cu acelasi gand in fiecare zi. Insa singura diferenta fata de atunci e ca acum sunt mai bine pregatit. Atunci am rezistat foarte putin, acum, ma descurc destul de bine. 

Nu o sa-ti spun ca mi-e dor. Nu o sa-ti spun ca vreau sa te vad, prefer sa pun mana pe telefon si sa te sun. Doar asa sa te intreb ce faci sau cum te simti in clipele alea. Nu ne ajuta pe niciunul din noi sa ne spunem cuvinte mari.

Daca o sa ne hotaram intr-o zi ca nu se mai poate, fara nicio obiectie o sa fiu de acord sa ne oprim. O sa ai povestea ta pe care am inceput deja sa o scriu.  

Sunt pregatit, ti-am mai spus! Am trecut prin destule ca sa ma mai surprinda sau sa ma mai doara ceva!