Scrisoare deschisa

Draga mea L. ,

Am zis ca nu-ti mai scriu, ca incerc sa nu ma mai gandesc la tine. Nu pot. Nu vreu sa te uit, sa-ti sterg orice urma din mintea mea.

Nu pot sa stau fara sa te sun doar ca sa vad ce faci. Si ma enerveaza cand aud ca nu te intelegi cu tipul ala si ca tot iti face diverse faze. Ma enerveaza sa stiu ca nu ti-a reusit cu el sau cu oricare altul.
Poate ca uneori din prea multa mandrie, stau si astept sa ma suni si imi fac tot felul de idei de genul "iar s-a certat cu ala, daca ma suna". Si imi pare rau de asta, imi pare rau de multe! Imi pare rau ca nu vrei sa ma vezi la fel de mult cum vreau eu sa te vad! Imi pare rau ca poate te deranjaza ca inca mai fac unele chestii pentru tine! 
Stii, probabil ca multe sunt invidioase pe tine , desi nu te-au vazut niciodata si nu te cunosc. Ele te urasc pe tine, eu am ganduri negre fata de tipul ala care tot iti face diverse faze. Un lant al slabicunilor. 
Chiar mi-a parut rau pentru ce ti-a facut de sarbatori, imi pare rau pentru ca v-ati certat ieri pentru ca stiu ca pentru tine insemna ceva 14 feb. Si serios vorbesc, daca o sa am ocazia sa ma intalnesc candva cu el, o sa ii spun cateva chestii. Nu te gandii ca o sa ma apuc de scandal si alte prostii, nu e genul meu. Dar o sa ii explic faptul ca pierde ceva ce nu o sa mai gaseasca in nicio alta fata.

Nu stiu daca ar mai trebuii sa spun altceva, daca mai are rost. Sunt sigur doar ca ai fost cea mai frumoasa poveste, ca sunt multe lucruri care imi amintesc de tine (parfumuri, melodii, locuri, date) si ca o parte din mine, inca mai crede ca o sa te intorci. Partea aia inca iti mai scrie texte.

Cu drag,
               A.