M-as aseza pe cea mai ascunsa banca din cel mai neingrijit parc si acolo sub stropii de ploaie, mi-as aprinde o tigara. Da, as fuma! Flacara brichetei sa-mi incalzeasca pe moment fata, apoi, fum dupa fum sa se ridice in jurul meu. Sa simt nicotina cu fiecare fum pe care il beau.
Sa ma ridic dupa ce termin si sa plec din nou pe strazi, ametit de gustul tutunului, indreptandu-ma spre prima carciuma ordinara pe care o gasesc. Inconjurat de betivi depravati, mi-as savura linistit cea mai proasta bautura pe care mi-ar da-o barmanul gras si mustacios, turnata in cel mai jegos pahar.
Si dupa, din nou prin ploaie, spre gara. Primul tren spre nicaieri, spre oriunde o merge el. Asezat pe bancheta murdara sin compartimentul rece, sa privesc cum ma indepartez de oras. Sa ma pierd in intunericul zilei, sa ma ratacesc in lumina noptii!
E zi....dar totusi...e intuneric!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu