Uneori visele mele merg prea departe. Si de multe ori nu-mi place ce visez, chiar daca atunci traiesc cea mai frumoasa senzatie. In visele mele ea e langa mine, insa ma trezesc si patul e gol. In visele mele suntem amandoi si imi fac sperante si ganduri optimiste. In schimb atunci cand ma trezesc imi dau seama ca sunt singur si ca nu pot sa o ating, cand vreau eu.
Si aud cuvinte in vis ce-mi dau sperante, voci cunoscute ce ma cheama, chipuri zambitoare, dar ma trezesc singur intre peretii reci ai camerei mele intunecate. Visez drumul meu drept si fara obstacole si ma trezesc in plin camp, fara sa gasesc macar o alee care sa ma duca undeva.
E uimitor cum daor cateva cuvinte iti pot intoarce lumea peste cap, in asa fel in cat sa te faca sa zbori sau din contra sa te ingropi la 2 m sub pamant. Visele sunt ganduri generate de subcinstient si cand cele mai negre dintre gandurile de peste noapte, devin a 2 a zi realitate, te cam sperii. Asta te cam face sa te gandesti ca nu e bine sa visezi uneori.
Visez trenuri, gari, ea vine. Visez ca ea plange, a 2 a zi ea pleaca. Visez persoane pe care nu le-am vazut de mult, a 2 a zi ele ma suna sa-mi spuna ca au o perioada mai neagra si ca nu sunt chiar bine. Visez...
Tu, ce visezi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu