E trecut de miezul noptii. E ora lui de veghe acum. De la fersatra camerei priveste orasul. Abia distinge luminile de pe strada, prin ceata groasa ce s-a asezat in nopatea asta. Si cu toate ca e ceata si intuneric, el o vede foarte clar. Si vantul ii aduce parfumul ei. Desi au dus-o departe, el o simte langa el si o vede in fiecrae noapte. De fiecare data l-au lovit direct in locul unde ar fi trebuit sa ii fie inima, toate trenurile si autocarele cand au luat-o de langa el. Insa a rezistat mereu, protejat de sperante si vise. Protejat de noapte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu