Puzzle corporatist

...sau despre forma de sclavie moderna....

        Se ia un produs, se lanseaza pe piata, se face mega publicitate la el si este ultra mediatizat, pana cand incepe sa prinda radacini. Se creeaza spoturi tv, radio, net, presa scrisa, spoturi facute in asa fel incat sa-ti spele mintea, pana cand incep sa apara primii cumparatori. Si de aici, e can can, cum se zice.

Odata ce produsul are din ce in ce mai mult succes, compania se transforma de la mica afacere la o mega industrie, or sa apara si mici catei ce vor parte din osul cel mare. Firma mare, nava mama, abia asteapta micii paraziti care vor sa traiasca dupa ea, pentru ca de la micii paraziti poate sa primeasca bani, pentru ca micii paraziti, produc pentru ea.

Dar ce te faci cand esti un patron de mic parazit si o arzi in figuri de mare boss? Nimic mai simplu: angajezi oameni la mizeria ta de firma, care sa produca bani pentru tine, ca tu sa-ti poti lua banii de la nava mama. De preferat, aia pe care ii angajezi nu trebuie sa aibe o replica la ce zici tu, ca doar tu esti patron, nu trebuie sa stie mai mult decat ce stii tu si in niciun caz sa nu iti comenteze deciziile. De preferat sa lucreze pentru tine cat se poate de mult fara pauze si pe un salariu mic sau cel putin pe promisiuni de salariu mare. 

Si puzzel-ul e asa: fraier care munceste 12 ore zilnic pe un salariu de mizerie condus de un sef cu 4 clase, care se inchina unui patron cu liceul terminatm, ce detine firma asta parazit, care se hraneste din resturile firmei mama, firma conduse de cele mai multe ori de straini. 

Partea proasta la puzzle-ul asta e ca...e un mic lant sau o scara si daca prima treapta cedeaza...pai nu te mai poti catara sau daca o zala cedeaza...adio lant!

Seful mic o sa-si trimita sclavii la cursuri platite de firma cea mare, ca mai tarziu sa le poata reprosa ca deja se baga bani grei in curul tau. Seful mic, o sa iti spuna cand te angajezi ca iei salariu x, ca ai program de la a la b (labe decat in timpul liber, nu la serviciu) si ca mai primesti bonus cate o felatie la sfarsit de luna. Din ce spune el, doar partea cu felatia e 50 % adevarata, pentru ca la sfarsit de luna se dovedeste ca tu lucrezi de dimineata pana a 5 a zi noaptea, iei un cacat de bani si intradevar te alegi cu o felatie. Doar ca tot el e ara care se bucura de ea, ca iar ti-a dat prin gura si luna asta. 

Condusi de oameni cu clase mai putine decat trenurile, ne lasam sclaviti de orice parvenit, cu alt vocabular si alte cunostinte de matematica (ca de, in vestul tarii altfel se invata la scoala). 

Pacat ca inca nu isi da nimeni seama ce importanta are o mica piessa intr-un mare puzzle! Dar e timp si sper ca lumea sa afle...

Timp pentru mine

...sa imi beau cafeaua dimineata acasa, pe balcon la soare sau citind noutatile la calculator. Timp pentru mine sa citesc o carte buna, ascultand muzica buna. Timp pentru mine sa vad un film bun, bere rece, floricele. Timp sa ma plimb pe strazile din oras, sa alerg pe alei in parc.
Sa mananc seara undeva intr-un oras sau pe drum si sa ma prinda dimineata in alte orase. Timp pentru mine sa beau o vodka din cana de metal, pe varf de munte la un foc de tabara, dupa ce am urcat toata ziua cu rucsacul in spate.
 Vreau timp de calitate pentru lucruri de calitate si vreau sa-l impart cu oameni cu standarde ISO mari.
O tura cu bicicleta, un tenis de camp, de picior (nu conteaza forma lui), un fotbal si dupa toate activitatile spalate cu o bere rece cumparata la cheta, impreuna cu oamenii pe care ii stiu de o viata, conteaza pentru mine mai mult decat o intalnire cu nu stiu ce oameni de afaceri corporatisti, imbracati la costum si care imi vorbesc doar de afaceri, vanzari si cifre.
Timpul de calitate e dat de oamenii alaturi de care il petreci.
Timpul de calitate nu se pierde...se petrece!

Cronica de Paste 5

300 de km strabatuti cu aproape orice se poate circula, de la masina, tren si pana la autostop si microbuz de navetisti. 3 zile (si 3 nopti) de mancare si bautura, de gratare si de plimbari.

Ziua I  - primii 120 km
Energizant luat din peco, ca nu e timp de cafea si hai la drum. Cap compas: Pestisani, Borosteni, Gorj. Viteza de croaziera si relax admirand peisajul. Drum bun, fara incidente. Odata ajunsi pe taramurile gorjene, ne imbata aerul curat de munte si linistea locurilor. Un sprit rece, o baie de soare, o plimbare la rau / lac si iar rutina spritului pana seara.

Seara, slujba de inviere tinuta de popa Gandalf cu instructiuni de folosire cu tot, cu indemnari de concerte gen: "Toata lumea!!!.

Plimbare prin cimitir si apoi hai din nou acasa ca mai avem vin, mai gasim si bere. 3:30, pat somn.

Ziua a II a - urmatorii 130 km
Dimineata inceputa la 12 cu mic dejun prelungit si spalat cu sprit in loc de cafea. Si apoi plimbare de exploratori in cautarea pesterii Cioara, pestera ce se ascunde in fiecare an de noi.

 Peisaje superbe, linise sparta de Bistricioara cea frumos curgatoare. Nu gasim nimic nici anul asta si ne intoarcem cu gandul la un nou gratar.

 Iedut, pui si traditionalii mici. Mancam, mai bagam un sprit si dupa imbarcarea spre Targu Jiu.
Gara mica , pustie, ne asteapta. O voce plictisita anunta trenul si spre surprinderea mea, mai existau oameni care calatoreau.

Casti in urechi, ma asez linistit pe scaun, orice scaun ca am tot vagonul al meu. "Ba, pregatiti-va ca sunt pe drum. Luati ce vreti sa beti si sa mancati si va astept la mine dupa 11:30" .
Ajung acasa, cam liniste in bloc si na, ma gandesc ca trebuie sa faca cineva putina galagie. Asa ca muzica tare ca sa primesc oaspetii si hai sa mai bem o bere ca nu am mai baut de mult.

Mai un ou rosu, mai o bere, mai un jocde futsball sau o cursa de masini si gata si ziua a 2 a.

Ziua a III a - ultimii 50 km
Dimineata, capu mare, strang ce e de strans prin casa, refac rucsacul si plec iar. Un energizant pe drum sa-mi revin si hai la autostop. O masina, doua ...10, nu opreste nimeni.

 Intrun final un microbuz. ajung pe taramurile Negoiestiului si din nou gratar, sprit, bere. Si liniste...multa liniste.
O plimbare scurta prin sat, un joc cu noul caine de paza, un sprit si hai inapoi la asfalt si blocuri de beton.

Anul asta a fost fara gratarul clasic de Negoiesti. Anul asta a fost un paste mai aprope de familie, facut mai traditional. Anul asta m-am relaxat de sarbatori ca un pensionar in devenire, ce sunt!

Turneu Clasic

...mai clasic decat muzica lui Mozart si la fel de traditional ca taiatul mielului de Craciun sau a porcului de Paste. Sau era invers?! Cine mai stie...

Ideea e ca...mi-am scos televizorul din priza si l-am aruncat pe geam, calculatorul urmeaza sa-i dau dauna totala dupa postul asta si imi mai las la indemana telefonul, poate o sa raspund la vreun mesaj cu lumina si caldura din cand in cand.
In rest...aer curat, bere rece, gratarel si plimbare...turneu clasic de Paste de 3 zile...
Sa aveti un Paste minunat, ouale tari si iarba cat mai verde!

Revin cu Cronica.