Te imbraci, iti pui ceasul la mana, in ideea ca asa o sa ai timp. Alt miraj. Ai ceas la mana degeaba, timp nu o sa ai. Nu ai timp sa te mai vezi cu prietenii, abia mai vorbesti cu familia, cat despre fata ta....te asteapta in fiecare seara sa te duci la ea, dar tu esti prea ocupat cu nimicuri. Cu iluzii ca iti faci viata mai buna, cu miraje care iti spun ca daca ai ceasul pe mana , poti sa ai tot timpul din lume.
Mergi spre serviciul ala prost , cu speranta ca de acolo o sa faci bani si o sa devi bogat, te lasi iar vrajit de un miraj: banul te face bogat. Dar nu realizezi ca poti sa ai toti banii din lume, dar daca nu ai cu cine sa-i cheltui, esti doar un robotel trist, programat sa fie trezit dimineata de ceasul lui automat, sa mearga la munca pentru banii lui, dar sa munceasca pentru altii si ca nu o sa fi niciodata liber si independent.
Ne place iluzia data de sentimente. Ne place sa ne pierdem in fantasma unor ochi verzi ce ne spun cuvinte mari, zburam atunci. Nu vedem dincolo de ei si ignoram faptul ca totul e doar o fata morgana intr-un desert de trairi. Ne place minciuna asta dulce. Apoi cand mirajul dispare , ramanem uimiti, ca la un numar prost de magie. Ce, cum? Cum a facut asta?
Ne place magia, iluzia ca avem timp, ca putem detine sentimente, ca bani pot cumpara orice.
Dar cand ramaneti singuri, noapte de noapte, va sunt alaturi bancontele? Dupa ce va aratati sentimente false tuturor, mai asteptati sa va mai creada cineva? Cand va uitati la ceasurile alea scumpe de la mana si realizati ca le privit singuri, mai conteaza ca aveti tot timpul din lume?
Asta e magia din zilele noastre: purtam ceasuri la mana, ca sa avem timp, sa facem bani, care nu sunt ai nostrii, sa putem cumpara sentimente pe care nu le simtim, ca la finalul zilei , cand spectacolul se termina si ne dam masca jos, sa realizam ca suntem singuri.
Hocus pocus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu