Ora tarzie in noapte....Cu capul in gluga si rucsacul in spate, asteapta asezat pe peron primul tren care o sa intre in gara.
Oamenii trec pe langa el, se impiedica de umbra lui, il lovesc grabiti cu gamantanele lor, insa lui nu-i pasa. Curand, o sa plece, o sa lase tot in spate...orasul...strazile....gara asta veche...
O sa se urce in trenul ala, o sa se aseze si o sa inchida ochii, fara sa-i deschida inainte de a ajunge la capat de linie.
O sa uite de cei pe care ii cunoaste acum, de cei alaturi de care a pierdut nopti, o sa uite de fetele pe care le-a iubit, o sa plece in gand cu iubita lui de acum, pe care o sa o uite la prima statie. Ea, o sa ramana plangand in orasul asta, el o sa se piarda pe calea ferata. Lumina dupa lumina, soseaua care serpuieste pe langa tren, oamenii care vorbesc in soapta, dar impreuna formeaza un zumzet ca intr-un stup...Trenul se ascunde in noapte si taie campuri goale, acoperite cu zapada rece...
Si ea inca mai plange pe peron, privind in urma trenului si el atipeste pe scaunul incomod din tren...O vede, inca o vede, desi, a trecut de mult de prima statie. O aude cum ii sopteste numele, cum il striga, cum il cheama sa vina inapoi, cum urla fiecare litera a numelui lui, cum urletul ei devine din ce in ce mai puternic, pana cand....
....se trezeste...primul tren tocmai ce intra in gara. Priveste in jurul sau, se ridica de pe bordura si ...pleaca spre casa.
Penultimul tren s-a amanat. Cine stie, poate il prinde pe ultimul, alta data!
Arunca o ultima privire pe panoul de sosiri/plecari, scoate telefonul din buzunarul larg, suna si spune: " Hai la o cafea! Trec sa te iau!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu