Iarna in gri

E iarna si e frig "si ninge ca-intr-un cimitir". Si parca imi par din ce in ce mai murdare iernile, din ce in ce mai gri. Mai lipsite de alb , mai pline de negru.
Strazi murdare, trotuare, maini bagate adanc in buzunare, gulere ridicate, haine incheiate, pana sub gat si...atat. A...mai e si frigul, gerul, ce ingheata tot traseul fiecarui tramvai si taie fiecare chip ce pleaca de acasa in fiecare zi. E frig si totu-i gri!
Orasul fierbe si lumea se agita, strazile se chinuie sa inghita, masina dupa masina, roata dupa roata. In autobuse lumea toata, e mai stresata, mai panicata. Hoti de buzunare, scaune murdare, voci vulgare, te inconjoara si nimeni nu coboara, la prima statie. Toti stau lipiti de usi, asa, pentru distractie, pentru amuzamentul de a nu lasa pe nimeni sa coboare pana nu face si ultima incercare, de a se strecura printre corpuri uniforme ce imbraca uniforme, vopsite in alb si gri.
E iarna, e frig si e Bacau. Bacau e Bacovia, asa ca, savurati asta:

Nevroză

Afară ninge prăpădind,
Iubita cântă la clavir, --
Si târgul stă întunecat,
De parcă ninge-n cimitir.

Iubita cântă-un mars funebru,
iar eu nedumerit mă mir :
De ce să cânte-un mars funebru...
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Ea plânge si-a cazut pe clape,
Si geme greu ca în delir...
În dezacord clavirul moare,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Si plâng si eu si tremurând
Pe umeri pletele-i resfir...
Afară târgul stă pustiu,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.