Inca o joi

4:30. Suna ceasul. Desi e treaz de ceva vreme, il ignora total. Ba chiar il amana, apoi, intinde o mana spre marginea patului dupa telecomanda. Porneste televizorul. Aceleasi stiri de aseara, aceasi muzica neclara, acelasi el, ce crede ca azi o sa apara. 

Caci azi,azi e o alta joi si a sperat ca pasi o vor purta-o inapoi.

A visat-o iar si a fost atat de clar, incat i-a simtit parfumul. I-a simtit firele rebele sub degete, i-a inconjurat mijlocul cu bratele si-a sarutat-o.

Suna ceasul din nou. Se ridica. Trebuie sa plece spre birou. O noua zi, o noua speranta ca poate...ca poate azi v-a veni. In fata oglinzi se incurajeaza: "O sa fie bine". Dar nici el nu crede ce spune. Nu stie sa minta. Nu a reusit niciodata, nici macar singur nu se poate mintii. Ochiul mintii, nu mai vede de mult. Doar inima ii spune ce sa faca si el asculta doar de glasu-i mut.

Azi, azi e o noua zi de joi. Azi, poate ca, poate ca pasii or s-o poarte inapoi..

Azi, e inca o joi.