Strada cu strada, bloc cu bloc, caramida cu caramida....Rand pe rand, totul se transforma in gramezi de praf si cenusa. Stii banca aia din parcul din orasul meu? A ars. Iarba unde am stat pe patura la tine in oras, e scrum acum. Calea ferata e acum un morman de fiare incurcate, caci niciun tren nu mai vrea sa duca la tine acum. Si niciun tren nu te mai aduce la mine. Toate s-au topit si acum sunt stinse de o ploaie care mi-a acoperit cerul senin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu