La fel ca ieri, la fel ca maine probabil....monotonie....Aceleasi personaje, aceleasi scene, ale aceleiasi piese de teatru, repetata in fiecare zi si jucata la fel de prost, la fiecare reprezentatie. Priviri speriate, cauta disperate fete cunoscute, insa toti poarta aceasi masca de necunoscut, toti sunt la fel. Ma indrept spre oglinda si ma privesc. Dar cine ma priveste din spatele sticlei de pe perete? Ala nu's eu! Vad aceasi figura pe care o vad peste tot in jurul meu, acelasi zambet fortat, impietrit pe un chip livid, aceasi ochi care privesc in gol, cautand ceva de mult pierdut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu